Luna iunie este a şasea lună a anului, în calendarul gregorian, utilizat astăzi, dar era a patra lună în calendarul roman, folosit până în anul 45 i.Hr., în care anii se numărau începând de la fondarea Romei, în 753 i.Hr.
Denumirea lunii iunie vine din latinescul “junius”, o alegere făcută, potrivit consemnărilor poetului latin Ovidiu, în onoarea zeiţei Junona/Iuno, echivalentul roman al zeiţei Hera, soţia lui Jupiter (Iove pater, zeul suprem, Zeus, la greci).
Junona era considerată întruchiparea vitalităţii, protectoarea căsătoriilor, numită şi Lucina, pentru că ajuta femeile la naşteri. În toate reprezentările este înfăţişată învăluită în voaluri şi ţinând în mână un sceptru şi o rodie, simbol al fertilităţii.
De altfel, sărbătorile numite de latini “Matronalia” (în latină, “femeie”) ei îi erau dedicate în întregime, amintind şi de rolul salvator al sabinelor, răpite de romani, în timpul domniei lui Romulus.
Junona era supranumită şi “Moneta” (“cea care dă alarma”, “care sfătuieşte”), făcând referire la celebrul episod din istoria şi mitologia Romei, când gâştele din Capitoliu au dat alarma, înştiinţând-o pe Junona de atacul neaşteptat al galilor. Era şi protectoarea bogăţiilor, multe monede romane fiind bătute cu chipul ei.
O altă etimologie posibilă pentru luna iunie este “junius (mensis)”, luna lui Lucius Junius Brutus, fondatorul legendar al Republicii Romane şi unul dintre primii consuli ai Romei.
Dicţionarele româneşti indică drept etimon al cuvântului “iunie”, slavonescul “ljuni”, care făcea referire la aceeaşi zeiţă romană.
Luna iunie în tradiţia populară şi în religie
Luna iunie, denumită popular “Cireşar”, reprezintă începutul verii calendaristice şi, de-a lungul timpului, a fost asociată cu o serie de ceremonialuri specifice, legate de muncile agricole. Este un timp solar, bun, îngăduitor.
Rusaliile sau Sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh, celebrată la 50 de zile de la Paşte (anul acesta, în 2020, la data de 7 iunie), este considerată ziua întemeierii Bisericii, când s-au convertit la creştinism, in vechime, peste 3000 de oameni. Este una dintre cele mai importante sărbători religioase din această perioadă. A fost numită “Rusalii” de la sărbătoarea romană “Rosalia” (Sărbătoarea trandafirilor), dedicată cultului morţilor.
De altfel, sâmbăta care precedă Rusaliile, şi astăzi, este dedicată “Moşilor de vară”, când se pomenesc morţii, se împart oale frumos împodobite cu flori şi cireşe, pentru cei trecuţi în eternitate, şi farfurii din ceramică pentru cei vii.
Tot în luna iunie, la data de 24 iunie, ortodocşii sărbătoresc şi Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul, cunoscută în popor şi cu denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Folcloriştii consideră că Sânzienele ar fi moştenirea unui vechi cult solar trac sau, conform opiniei lui Mircea Eliade, ar fi continuarea unui cult roman al zeiţei Diana (Sanctae Dianae)/Artemis (la greci), zeiţă a vânătorii şi a Lunii.
Despre Sânziene (Iele), în mitologia românească, se spune că au puteri magice şi o mare forţă de seducţie şi nu fac rău (spre deosebire de Rusalii, zâne rele) decât dacă sunt surprinse de ochii muritorilor, când ies noaptea şi dansează goale sau acoperite cu voaluri transparente, prin poieni, la răscruci sau pe maluri de rău.
Etimologic, în opinia lui Mircea Eliade, cuvanul “Sânziene” ar veni de la Sancta Diana de la Sarmizegetusa (devenită Sânziana), din care a derivat şi termenul “zânatic” (“posedat de puterea zeiţei Diana).
În sudul ţării, Sânzienele sunt numite Drăgaice, cuvânt intrat în limba română pe filiera slavă, iar Dimitrie Cantemir consideră că Drăgaica o întruchipează, de fapt, pe Ceres, zeiţa grânelor, a livezilor şi grădinilor.
Data de 29 iunie este asociată Sfinţilor Petru şi Pavel. În popor i se spune Sân Petru de vară şi marchează mijlocul verii agrare. În această zi se dau de pomană vase cu mâncare sfinţită şi ulcele cu apă proaspătă pentru sufletele celor duşi, această zi fiind cunoscută şi sub denumirea de Ziua Moşilor de Sân Petru, nouă “moşi” care făceau numai minuni şi lucruri bune pe unde mergeau.
Luna iunie în astronomie
Anul acesta, 20 iunie este ziua Solstiţiului de vară, cea mai lungă zi a anului în emisfera nordică – 15 h 32 m şi noaptea cea mai scurtă – 8h 28 m, marcând începutul verii astronomice.
Solstiţiul de vară (solstiţiu – din latinescul “solstitium”, care înseamnă “Soare nemişcat”) este asociat, în mentalitatea folclorică, de o serie de ritualuri, care trădează tentaţia firească a omului de a desluşi sensurile existenţei în raport cu astrele. Pe lângă sărbătoarea Sânzienelor, importante sunt, în conceptia populară, protecţia culturilor agricole şi a roadelor, celebrarea Soarelui, regenerarea prin spălatul cu rouă sau prin îmbăierea în râuri şi lacuri.
Astronomic, luna iunie oferă şi o minunată ploaie de meteoriţi (Arietidele), al căror maximum va putea fi observat pe cerul nopţii de 7 iunie, cu ochiul liber.
De când se celebrează 1 iunie, Ziua Internaţională a Copilului?
1 Iunie se sărbătoreşte ca Ziua Internaţională a Copilului începând cu anul 1925, când, la Geneva, 54 de ţări, multe din vechiul bloc comunist, au adoptat “Declaraţia pentru Protecţia Copilului”, la Conferința Mondială pentru Protejarea și Bunăstarea Copiilor.
Acesta este şi motivul pentru care o astfel de zi este celebrată în aproximativ 20 de ţări de pe glob, multe foste ţări comuniste (România, Bulgaria, Polonia, Republica Moldova etc.), celelalte ţări optând pentru alte date – SUA, în a doua duminică din iunie, Marea Britanie, în mai, Austria, Norvegia, în iulie, Suedia, în octombrie, Franţa, în noiembrie etc.
Puţini ştiu că există şi Ziua Universală a Copilului, marcată la data de 20 noiembrie, aşa cum a stabilit Organizaţia Naţiunilor Unite, iar în 2003, aceeaşi organizaţie a declarat ziua de 12 Iunie ca “Ziua Internaţională împotriva exploatării copiilor”, după ce, în 1959, adoptase, la sugestia unui elev de gimnaziu, Declaraţia Universală a Drepturilor Copilului.
Stabilirea unor astfel de date este dovada (oficială) a faptului că oamenilor maturi nu le este indiferentă soarta celor mici. De altfel, în Carta Naţiunilor Unite se consemnează foarte clar că orice copil trebuie să aibă dreptul de a purta un nume, de a aparţine unei naţionalităţi, dreptul de a trăi într-un mediu familial, de a primi educaţie, de a-i fi respectată opinia, de a se exprima liber, dreptul la sănătate şi bunăstare, la artă, cultură, dreptul la protecţie pentru cei care sunt supuşi la diverse forme de exploatare etc.
Dacă şi peste această sărbătoare oficială, la noi, multă vreme, a planat festivismul impus de vechiul regim, acum, la 30 de ani de la revoluţia din decembrie 1989, chiar dacă într-o perioadă marcată de pandemie şi de toate crizele asociate acesteia, să încercăm să le oferim copiilor, în diverse feluri, toată atenţia pe care o merită şi le spunem (fiecare copilului său şi tuturor celorlalţi) că sunt iubiţi şi că oamenii mari vor gândi prezentul şi viitorul şi vor acţiona astfel încât ei, copiii, să fie fericiţi, într-o lume mai bună decât cea de astăzi. Cu siguranţă că răspunsul lor, al copiilor, va fi o fericire care nu se poate compara cu nimic altceva! La mulţi ani, tuturor copiilor!
