Traditii populare de Sfantul Ignat

Traditiile populare de Sfantul Ignat – sarbatorit la data de 20 decembrie, zi numita si Sfantul Ignatie Teoforul, Ignatul porcilor, Craciunul tiganilor – arata cu claritate supravietuirea elementelor pagane in cadrul calendarului crestin al poporului roman. Astazi, Sfantul Ignat se sarbatoreste in special prin ritualul vechi al taierii porcului, multe detalii pierzandu-se de-a lungul vremii.

Sarbatoarea presupune interdictia lucrului – ca si multe alte sarbatori crestine – dar si prezenta lui Ignat, un justitar care pedepseste crud pe oricine nu se supune traditiilor. Pentru imbunarea acestui patron se fac sacrificii – porci si in unele vechi traditii, macar gaini negre. Se spune ca in ziua Ignatului este bine „sa vezi sange (…), caci numai asa vei fi ferit de boli” – Calendarul poporului roman. Sacrificiul porcului este instituit chiar de catre acest Sfant si presupune pastrarea ca jertfa a unei parti a animalului in cinstea Sfantului. Cu Sfantul Ignat incepe perioada sarbatorilor anotimpului rece, care presupune interdictii legate de munca in gospodarie (spalat, tors, impletit, maturat, taierea lemnelor).

Sfantul Ignat traia pe vremea cand Iisus propovaduia oamenilor despre Imparatia Cerurilor, iar Mantuitorul l-a purtat in brate, Sfantul devenind astfel purtator al cuvantului lui Dumnezeu la popoarele pagane. Traditiile populare de Sfantul Ignat spun ca acesta este frate cu Mos Craciun: astfel, se povesteste ca demult, Sfantul a batut la usa unui om si l-a anuntat ca dupa el vine Mosu’ Craciun si fiecare gospodar trebuie sa taie un porc pentru copiii sai. Astfel, in aceasta zi, fiecare trebuie sa taie porcul si se spune ca Sfantul Ignat li se arata porcilor, anuntandu-le moartea si luandu-le sufletele.

Sfantul Ignat poate si vindeca bolile porcilor de-a lungul anului, pentru ca fiecare om sa aiba inaintea Craciunului un porc gras bun de taiat. De asemenea, dupa unele traditii populare, el era singurul care putea taia porcii si cerea in schimb slanina acestora. Dupa alte traditii, se oprea sange de la porc pentru vindecarea bolilor. Se spune si ca porcul care nu este taiat in ziua de Ignat nu mai mananca si nu se mai ingrasa, caci el si-a visat moartea. Traditiile populare de Sfantul Ignat arata ca aceasta zi este numita si Craciunul Tiganilor – caci in sate, acestia erau cei care se ocupau cu taierea porcilor – si inca mai sunt.

Traditiile populare de Sfantul Ignat ni-l arata pe acesta ca pe un justitiar deosebit de crud: femeile spun ca este cea mai periculoasa zi, in care mai bine nu muncesti decat sa te confrunti cu furia lui Ignat. Se povesteste ca o femeie care a spalat si adunat lemne in acea zi a fost omorata impreuna cu copila sa de nimeni altul decat de catre Sfant! Astfel, trebuie respectata interdictia privitoare la lucru pana se indeplineste sacrificiul ritual si Sfantul este multumit: femeile asteapta sa auda tipatul porcului, dupa aceea incep munca.

Existau diverse traditii populare de Sfantul Ignat printre care: interdictia mentionata de a lucra, obligatia sa vezi sange in acea zi pentru a fi pazit de boli, insemnarea celor mici cu sange in frunte pentru a fi sanatosi si voiosi, insemnarea porcului cu o cruce pe ceafa, pentru a fi carnea primita de Dumnezeu. Dupa unele traditii, de Ignat se taie doar un porc negru sau o gaina neagra, urmand ca in Ajunul Craciunului sa fie taiat un alt porc. Sangele acestui porc negru taiat de Ignat se amesteca cu faina si se da ca leac celor bolnavi. De altfel, sangele animalului sacrificat pazeste de multe rele: fetele tinere trebuie sa se stropeasca in frunte cu acesta pentru a nu li se molesi mainile ca si carnea de porc, cei care vor sa fie feriti de bubat, trebuie sa se unga cu sange etc. Credintele populare mai spun ca Sfantul Ignat ia intotdeauna viata unui om de ziua sa; de aceea, cine se imbolnaveste in aceasta zi nu scapa de moarte si zace un an la pat. De asemenea, cine lucreaza in aceasta zi fara a taia porcul se imbolnaveste si igneaza – are convulsii – ca si porcii la taiat!

Traditiile populare de Sfantul Ignat erau respectate pentru ca oamenii sa se fereasca de imbolnavirea porcilor (cine nu taie porcul, vine lupul si il mananca sau vine Ignat si il imbolnaveste), de nasterea copiilor pociti (femeile care nu respecta traditia si lucreaza se spunea ca nasc baieti fara organe genitale).

Traditiile populare de Sfantul Ignat arata elemente pagane magice prin anumite ritualuri pastrate pana de curand: cele legate de sangele porcului – care s-au relatat, altele precum credinta ca untura de la porcul negru taiat este buna la facerea vrajilor legate de protectia animalelor din gospodarie, de dragoste si diverse descantece si la ungerea trupului mortilor banuiti a fi strigoi. Carnea porcului negru taiat de Ignat vindeca pe cel care o consuma de o boala ciudata numita „spurcatul”. La taierea porcului, grasimea splinei animalului arata cat de grea va fi iarna: daca splina este groasa, iarna va fi lunga si grea, daca la un capat este mai groasa, iarna va fi la inceput usoara si apoi grea sau invers, iar daca este la mijloc groasa, iarna va fi mai grea in luna din mijloc – ianuarie.

Multe dintre aceste traditii populare de Sfantul Ignat s-au pierdut in negura vremurilor si totusi astazi, indeosebi in mediul rural, se mai pastreaza cateva vechi obiceiuri, in special cele legate de latura gastronomica sau practica: cea mai cunoscuta este cea numita „pomana porcului”: dupa taierea animalului, se aleg cele mai aratoase bucati de carne si se gatesc intr-un ceaun, fiind servite in cinstea Sfantului in familie impreuna cu cei invitati. Un alt obicei inca viu este utilizarea pielii porcului batran (al carui sorici este prea gros pentru a fi consumat) la confectionarea unor opinci – unii batrani inca respecta aceasta traditie straveche. Alt obicei probabil il stiti de la parinti sau chiar vi-l amintiti din copilaria petrecuta la tara: confectionarea unei jucarii populare intre copii, anume besica umflata cu graunte!

Ignatul este o sarbatoare ce impleteste traditiile crestine ale calendarului sfintilor cu ritualuri pagane legate de necesitatea sacrificiului si de functia apotrofaica magica a sangelui animalului sacrificat. Insasi Sfantul Ignat este un personaj mai putin potrivit credintei crestinesti in bine, generozitate si blandete, fiind un justitiar crud si uneori nedrept (el poate imbolnavi oamenii, porcile si pasarile din gospodaria celor care nu-i fac pe plac). Astazi se pastreaza in memorie obiceiurile legate de interdictiile specifice sarbatorilor crestine cu privire la munca, de taiatul porcului si de necesitatea pomenii.