Vineri, 10 martie 2011. Un cutremur de 8,9 pe scara Richter loveste Japonia. La scurt timp un tsunami cu valuri de pana la 10 metri amplifica panica.Valul urias a maturat sute de kilometri de coasta si a luat viata a peste 12.000 de suflete.
Tsunami este un cuvant japonez care inseamna „val de port“.Termenul este potrivit deoarece aceste valuri uriase au semanat deseori moartea si distrugerea in porturile japoneze si in satele de pe coasta. De unde isi capata aceste valuri monstruoase puterea si dimensiunile infricosatoare?
Uneori, sunt numite valuri de maree. Totusi, in sensul strict al cuvantului, valurile de maree sunt simpla miscare de ridicare si de coborare a nivelului apei, pe care noi o numim maree, miscare cauzata de atractia gravitationala a soarelui si a lunii. Nici chiar valurile uriase, uneori de peste 25 de metri inaltime, care sunt provocate de vanturi puternice, nu se pot compara cu un tsunami. Daca v-ati arunca in apele marii, ati simti ca forta valurilor de maree este tot mai slaba pe masura ce va scufundati tot mai mult. La o anumita adancime, apa este foarte putin agitata. Dar nu asa stau lucrurile si in cazul valurilor tsunami. Forta acestora se face simtita de la apa de suprafata pana la fundul oceanului, desi adancimea apei ar putea fi de mii de metri!
Un tsunami ajunge pana la fundul oceanului deoarece, in general, este provocat de o activitate geologica subacvatica violenta. Din acest motiv, oamenii de stiinta numesc uneori valurile tsunami valuri seismice. Fundul oceanului se poate ridica, si odata cu el masa de apa de deasupra; astfel se creeaza un val lin ce se poate intinde pe o suprafata de 25 000 de kilometri patrati. Sau fundul oceanului poate cobori, formandu-se o gaura in suprafata oceanului.
Oricare ar fi situatia, gravitatia provoaca o miscare in sus si in jos a apei din zona afectata, miscare in urma careia se isca o serie de valuri concentrice, asemenea celor ce se formeaza cand arunci o piatra intr-un iaz. Acest fenomen infirma conceptia larg raspandita potrivit careia valurile tsunami sunt niste valuri hoinare, singuratice. Dimpotriva, ele de obicei antreneaza in urma lor un lant de valuri tsunami. Ele mai pot fi declansate de eruptiile vulcanice sau de caderile de teren ce au loc pe fundul oceanului.
Una dintre cele mai devastatoare serii de valuri tsunami care au fost vreodata inregistrate in istorie a fost provocata de eruptia din august 1883 a vulcanului Krakatoa, din Indonezia. Unele dintre aceste valuri au atins incredibila inaltime de 41 de metri deasupra nivelului marii si au sters de pe fata pamantului 300 de sate si orase de pe coasta. Probabil ca numarul de morti a fost de peste 40 000.
Valurile generate de vant nu depasesc niciodata viteza de 100 kilometri pe ora si, de obicei, ating o viteza mult mai mica decat aceasta. „Valurile tsunami, in schimb, pot inainta cu viteza unui avion cu reactie, in apele bazinelor oceanice atingand impresionanta viteza de 800 de kilometri pe ora sau chiar depasind-o“, se spune in cartea Tsunami! Desi sunt foarte rapide, la adancime mare valurile tsunami nu sunt periculoase. De ce?
In primul pentru ca, in largul marii, de obicei, un singur val nu depaseste 3 metri inaltime si, in al doilea rand, pentru ca distanta dintre crestele a doua valuri poate fi de sute de kilometri, formand astfel o panta domoala. Prin urmare, valurile tsunami pot trece pe sub nave chiar fara a fi remarcate. Comandantul unei nave ce stationa in largul coastei uneia dintre insulele hawaiene nici macar nu si-a dat seama ca un tsunami tocmai trecuse pe dedesubt, pana cand nu a vazut valuri uriase spargandu-se in departare pe tarm. Conform regulii generale pentru siguranta pe mare, navele trebuie sa navigheze intr-o apa adanca de cel putin 180 de metri.
Valurile tsunami isi schimba natura cand se apropie de tarm, iar apa e mai putin adanca. Aici, ca urmare a frecarii de fundul oceanului, viteza de inaintare a valului scade, dar nu peste tot. Partea din spate a valului este intotdeauna la o adancime mai mare, asadar inainteaza putin mai repede. Drept urmare, valul se comprima, continua descrestere in viteza transformandu-se in crestere in inaltime. Intre timp, ultimele valuri dintr-un lant le prind din urma pe primele, napustindu-se asupra lor.
In faza finala, valurile ucigase pot lovi o portiune de coasta sub forma unui val de spargere sau a unui zid de apa numit unda de maree, dar de cele mai multe ori ele navalesc pe uscat asemenea unei mase mari de apa care se ridica cu repeziciune, depasind nivelul maxim al apei. Au fost cazuri in care apa a crescut cu 50 de metri deasupra nivelului marii, iar valul a luat cu el sfaramaturi, pesti si chiar bucati de corali lasandu-le la mii de metri departare pe uscat si maturand totul in calea sa.
In ciuda aparentelor, primul semn al apropierii unui tsunami nu este intotdeauna ridicarea rapida a apei care inainteaza cu repeziciune spre tarm. Ci ar putea fi chiar opusul: o retragere anormala a apei ce dezgoleste plajele, golfurile si porturile si lasa in urma sa pestii zvarcolindu-se pe nisip sau in mal. Primele semne sunt date de partea lantului de valuri care ajunge prima la tarm: creasta sau baza valului.
Pe insula hawaiana Maui, seara zilei de 17 noiembrie 1837 era linistita. In jurul orei 19.00, se spune in cartea Tsunami!, apa a inceput sa se retraga, dezgolind stancile si lasand o multime de pesti pe uscat. Multi insulari entuziasti au mers sa stranga pesti, dar cateva persoane mai vigilente s-au indreptat cu rapiditate spre un teren mai inalt, stiind probabil din trecut ce urma sa se intample. Nu dupa mult timp, un val imens de apa s-a napustit asupra tarmului si a luat cu el intregul sat, alcatuit din 26 de case de iarba, si impreuna cu el pe locuitorii lui si vitele lor, ducandu-i la 200 de metri departare pe uscat si aruncandu-i intr-un lac mic.
In aceeasi seara, mii de oameni se adunasera pe plaja altei insule in vederea unei ceremonii religioase. Din nou, retragerea brusca a apei i-a facut pe unii hawaieni curiosi sa se repeada cu zecile pe plaja. Apoi, un val urias, depasind cu 6 metri nivelul normal al marii, a aparut ca din pamant si s-a napustit asupra tarmului „cu rapiditatea unui cal in galop“, asa cum s-a exprimat un observator. Cand s-a retras, apa i-a luat cu ea chiar si pe inotatorii puternici, unii dintre ei inecandu-se din cauza extenuarii.
Oceanul Pacific este renumit pentru producerea valurilor tsunami, deoarece in bazinul lui se face simtita cea mai puternica activitate seismica. De fapt, „nu se intampla prea des sa treaca un an fara sa se produca un tsunami distrugator undeva in Pacific“, se spune intr-o lucrare de referinta in care se mai afirma ca, „in Statele Unite, in ultimii 50 de ani, 62 la suta dintre decesele atribuite cutremurelor de pamant au fost de fapt cauzate de valuri tsunami“.
Probabil ca cei mai importanti factori in promovarea sigurantei sunt constientizarea si instruirea populatiei. Chiar si cel mai bun sistem de alarma este inutil daca oamenii il ignora. Prin urmare, veti merge in vacanta intr-o zona de risc a formarii valurilor ucigase, intr-o regiune de coasta de joasa altitudine, iar autoritatile locale avertizeaza cu privire la aparitia unui tsunami sau daca simtiti un cutremur ori vedeti o retragere neobisnuita a apei in larg, adapostiti-va imediat intr-o zona mai inalta. Retineti: in larg, un tsunami poate inainta cu viteza unui avion cu reactie si, chiar si in apropierea tarmului, viteza lui poate fi de peste 100 de kilometri pe ora. Sute de vieti au fost salvate in Japonia ca urmare a respectarii acestei recomandari. Odata ce ati zarit valul, nu veti avea prea multe sanse sa fugiti de el. Totusi, daca veti intalni un tsunami in timp ce sunteti in larg, in croaziera sau la pescuit, puteti sta linistiti.
