Un paradox precum acesta – să îţi doreşti prea mult ceva ce nu se întâmplă – este o experienţă prin care, probabil, mulţi dintre noi am trecut. Perioade de agitaţie, de indispoziţie, senzaţia că totul depinde de ceva anume, în care orele par zile şi zilele, luni, în care este nevoie de răbdare, de echilibru, de eforturi, când mintea frământa aceleaşi gânduri legate de o dorinţă, fie că este vorba de bani, fie de sănătate, sentimente, serviciu etc., intervin frecvent în existenţa oricui.

Se întâmplă ca tocmai atunci când cineva îşi doreşte cu ardoare să i se împlinească o dorinţă, aceasta să nu se realizeze, ceea ce relevă, poate, existenţa unei realităţi mai subtile, din planul subconştientului, neluată în calcul şi care se interpune între persoana respectivă şi aspiraţiile sale. Există şi situaţia inversă, când cineva renunţă să mai aştepte ceva ce şi-a dorit şi tocmai atunci să se creeze contextul favorabil pentru atingerea scopului respectiv.

De ce unele dorinţe arzătoare nu se materializează?

Un paradox, De ce unele dorinţe arzătoare nu se materializează
Un paradox, De ce unele dorinţe arzătoare nu se materializează

O astfel de situaţie, în care obiectul dorinţei se îndepărtează cu cât eforturile de a atinge ţelul respectiv sunt mai mari, este un paradox pe care psihologii îl explică prin mai multe resorturi pe care ar trebui să le conştientizăm, pentru a le putea stăpâni:

  • Prima întrebare la care ar trebui să-şi răspundă oricine trece printr-o asemenea situaţie se referă la motivul pentru care a devenit aşa de importantă dorinţa respectivă, de ce atingerea acelui obiectiv s-a transformat într-o condiţie decisivă la un anumit moment din viaţă. Unii cred, de exemplu, că o mare dragoste îi va elibera de singurătate, alţii că un serviciu bun va putea da sens existenţei lor, că mai mulţi bani ar pune capăt problemelor de orice fel s.a.m.d.
  • Tendinţa de a lega sursa fericirii în viaţă de ceva anume, spun psihologii, conduce, de cele mai multe ori, la distorsiuni în percepţia realităţii, deoarece este cauza şi consecinţa unui proces de “idealizare”. Se creează în minte, de fapt, o condiţionare – aceea că ceea ce ne dorim cu toată puterea este condiţia fundamentală a fericirii, iar nerealizarea acestei condiţii devine sursa de dezamăgire, decepţie, tristeţe, nemulţumire etc.
  • Oricine trece printr-o astfel de situaţie trebuie să accepte că un răspuns posibil este acela că adesea ne dorim ceva ce nu există, devenim captivi în dorinţe imposibile şi ne înverşunăm să credem că binele din viaţa noastră depinde de ceva din realitatea exterioară – că, de pildă, recunoaşterea socială, profesională ne-ar da un statut pe care nu l-am putea obţine altfel, că iubirea cuiva ar rezolva lipsa stimei de sine etc.

    Un paradox – când îţi doreşti prea mult ceva ce nu se întâmplă
    Un paradox – când îţi doreşti prea mult ceva ce nu se întâmplă
  • Se spune frecvent că “tot ce ne dorim se poate împlini”, dar s-ar putea să nu fie chiar aşa, să fie vorba doar de o lozincă prea des şi inutil recomandată la cursurile de “coaching”, care promit “miracole”. Nu este de ajuns să spui că vei gândi pozitiv, este nevoie de control permanent pentru ca această hotărâre să nu vină în contradicţie cu emoţiile, cu reacţiile spontane, cu ceea ce “crede” subconştientul tău. Dacă în timp ce decizi că vei reuşi, vei continua să te lamentezi de greutăţile din viaţa ta, să vorbeşti despre oamenii care îţi fac rău, despre neîmpliniri etc., nimic bun nu se va întâmpla.
  • Un alt pas care poate fi făcut pentru a rezolva un paradox ca cel precizat în titlul articolului este de a recunoaşte că unele lucruri sunt imposibile, că, de exemplu, nimeni nu poate fi fericit sau nefericit tot timpul, că nimeni nu se poate trezi a doua zi cu toate problemele rezolvate de la sine, că este nevoie de eforturi constante şi bine dirijate pentru atingerea ţelurilor şi că, doar aşa, marile realizări dorite pot deveni realitate.
  • Mai există şi ceea ce psihiatrul Carl Jung numea “sincronicitate – adică acele contexte de viaţă care coincid cu ceea ce ne dorim cu adevărat în subconştientul nostru, dar raţional nu ne dăm seama. Adesea ne mulţumim să constatăm, raţional, că avem o mare dorinţă care nu se împlineşte, dar în subconştient s-ar putea să ne dorim altceva şi acel “altceva” se va împlini până la urmă. Suntem atât de prinşi în aspiraţiile noastre, în ritmul vieţii cotidiene, încât uităm de vocea interioară, de intuiţie, uităm că între interioritatea noastră şi lumea exterioară există permanente legături, care ne condiţionează alegerile, faptele, reuşitele şi eşecurile.
  • Pe de altă parte, când ne stabilim un ţel de atins, trebuie să fim siguri de viabilitatea lui, să găsim motivaţia interioară pentru a merge pe acel drum, să încercăm să ne împlinim dorinţa acţionând cu bucurie, cu încredere în sine şi în ceilalţi, cu tenacitate, cu energie, fără ezitări, astfel încât situaţia respectivă să nu se transforme în sursă de frustrare.

Un paradox asociat – De ce obţinem ceea ce dorim când ne aşteptam mai puţin?

De ce obţinem ceea ce dorim când ne aşteptam mai puţin
De ce obţinem ceea ce dorim când ne aşteptam mai puţin

Un paradox este şi acesta – să încercăm cu insistenţă, cu efort, să realizăm ceva, fără a reuşi, iar la scurt timp după ce am depus “armele”, recunoscându-ne învinşi, obosiţi, dorinţa respectivă să se împlinească atunci când ne aşteptăm mai puţin.

Psihologii spun la unison că, pentru o asemenea situaţie, principala explicaţie este prea marea importanţă acordată rezultatului, obstinaţia în a ajunge la acel rezultat. Mari sportivi, campioni, au recunoscut că, atunci când într-o competiţie au pus prea mare preţ pe rezultat, au pierdut.

Prin urmare, când un obiectiv ne preocupă şi vrem să-l atingem, trebuie ca paşii să fie făcuţi fără tensiune, în mod natural, cu bună dispoziţie, trăind bucuria clipei prezente şi a lucrurilor de făcut, fără să ne întrebăm întruna dacă vom reuşi sau nu.

De asemenea, obiectivele, pentru a fi atinse, trebuie să fie în acord cu ceea ce este şi simte fiecare, altfel nu se vor îndeplini. Iar dacă nu se îndeplinesc înseamnă că nu au fost asumate, că a existat un dezacord între conştient şi subconştient.

Cum ştim ce ne dorim cu adevărat în viaţă?

Cum ştim ce ne dorim cu adevărat în viaţă
Cum ştim ce ne dorim cu adevărat în viaţă

Este esenţial să putem răspunde cu sinceritate la această întrebare – Ce îmi doresc în viaţă? – pentru a nu trăi un paradox precum cel de a dori cu ardoare ceva , dar ceva-ul acesta să nu se întâmple niciodată.

Fiecare om, în funcţie de vârstă, de momentul din viaţă pe care îl parcurge, în funcţie de personalitate, convingeri, de pregătirea profesională, de posibilităţi, îşi stabileşte priorităţi şi căi de urmat.

În ce etapă a vieţii sunt? Încotro vreau să merg? De ce vreau să fac acest lucru? Cum îl voi face? – sunt întrebări la care fiecare om trebuie să-şi răspundă onest, pentru a putea progresa, pentru a nu rămâne captiv în rutină, în frustrări şi tot felul de insatisfacţii.

Când îţi doreşti prea mult ceva ce nu se întâmplă
Când îţi doreşti prea mult ceva ce nu se întâmplă

Ca să ştim ce ne dorim cu adevărat în viaţă, pentru că nimeni altcineva nu poate decide în locul nostru, psihologii recomandă următoarele :

  • să ne ascultăm inima, pentru că “inima are raţiuni pe care raţiunea le ignoră”, să ne încredem în inteligenţa noastră emoţională, altfel spus, să îndrăznim să fim noi înşine, să urmăm valorile în care credem, să acţionăm în interesul nostru, să nu ne cramponăm de “opinia generală”, să fim liberi, să îndrăznim, să nu ne punem bariere, pentru că trebuie să ne trăim viaţa aşa cum dorim noi, nu cum ar vrea ceilalţi; să evităm, cu orice preţ, “spărgătorii de visuri”;
  • să ne urmăm pasiunile, pentru că venim în această lume cu un anume potenţial, pe care suntem datori să-l descoperim şi să-l valorificăm şi să identificăm ce domenii ne interesează cu adevărat;
  • pentru a înţelege ce ne dorim în viaţă şi cum putem să realizăm ceea ce dorim, să ne focalizăm, chiar de astăzi, pe un obiectiv, să ne facem un plan de acţiune şi să ne impunem o anume disciplină, indiferent cât de ocupaţi am fi cu treburile de rutină; în plus, să decidem ce trebuie păstrat, înlăturat, transformat, creat din nou, în viaţa personală, profesională, pe plan material şi în relaţiile noastre; nu este niciodată prea târziu să decidem ce este bine, ce ne dorim cu adevărat.

Aşadar, dacă sunteţi într-o perioadă tensionată sau ternă, dacă nu vă mai simţiţi confortabil în ceea ce a fost mulţumitor până la un moment dat, dacă vreţi să faceţi o schimbare esenţială în viaţă, care să vă pună în valoare personalitatea, talentul, abilităţile, priceperile, dacă vă doriţi din toată inima să realizaţi lucrurile la care aţi visat, îngăduiţi-vă un moment de meditaţie, acordaţi încredere vocii interioare, care ştie ce vreţi, eliberaţi-vă de realităţile nerelevante, de “spărgătorii de visuri”, concentraţi-vă la drumul de urmat, fiţi atenţi la sincronicităţi, coincidenţe, intuiţii, acţionaţi fără înverşunare, îndrăzniţi să fiţi fericiţi. “Când îţi doreşti prea mult ceva ce nu se întâmplă” va rămâne doar un paradox dintr-o altă etapă a vieţii.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.