Ursul brun (numit stiintific Ursus arctos) este o specie de ursi din Romania, aici fiind un numar destul de mare de exemplare, comparativ cu celelalte tari europene. Este cel mai mare carnivor din Europa, traieste prin regiunile impadurite de munte, din America de Nord, Europa si Asia. In unele tari, in Anglia si in cele din Europa Centrala a fost complet exterminat.
Cand se vorbeste de ursi din Romania, ne gandim la ursii care se intalnesc de-a lungul intregului lant Carpatic, inclusiv in Muntii Apuseni. Prefera padurile intinse si linistite, bogate in hrana (atat vegetala, cat si animala), zonele cu stanci (unde isi poate organiza barlogul).
Caracteristicile fizice și adaptările ursului brun
Ursul are corpul masiv, lung de cca. 2,60 m, coada scurta de 5 cm, atinge o greutate de pana la 450 kg. Este un animal puternic, capul putin turtit, cu urechile destul de mici, rotunjite. Membrele groase, fiecare cu 5 degete si unghii lungi, curbate si puternice, talpi puternice care sustin corpul ursului, lasand urme clare in sol (urme chiar si ale unghiilor).
Botul este robust, cu maxilare cu dentitie de omnivor, desi este un mare carnivor. Are canini foarte puternici, dar molarii au suprafete rotunjite, specific omnivorelor. Blana densa, alcatuita din doua randuri de peri (spicul si puful), acopera tot corpul si este la baza brun-cafenie, cu nuante de roscat pana la brun-inchis, si chiar negru. Unele exemplare prezinta la baza gatului o pata de culoare alba, in forma de guler. Este un animal ce se bazeaza in special pe auz si miros, poate parcurge pana la 150 km intr-o zi, se simte in largul lui si in apa.
Ursul brun traieste aproximativ 20-25 de ani.
Poate fi dresat in tinerete, folosit la circ executand numere incredibile (figuri acrobatice) pentru un animal. El se ataseaza de omul care il ingrijeste. Cand sunt tineri (puii), au un comportament jucaus intre ei sau individual.
Comportamente sociale și alimentare ale ursului brun
Este un animal de noapte, dar poate fi vazut si ziua, mai ales in locurile linistite. Se hraneste cu fructe, ierburi, radacini, tulpini suculente subterane, rame, larve, pesti carne. Fiind carnivor, ataca mistretii si animalele domestice. Toamna se intalnesc in grupuri in zonele impadurite, in cautarea fructelor de padure. Masculii, in general, traiesc solitari. Nu ataca omul decat daca este ranit, incoltit, deranjat de la hrana sau ii sunt puii in pericol.
Perioada de imperechere este mare, intre lunile martie-iunie, dupa o gestatie de 28-32 saptamani, femela face 1-2 pui, care la nastere au cca. 500 g. si pana in luna septembrie ajung la 7-10 kg. Inainte de fatare, femela isi pregateste un barlog confortabil, in grote, sub stanci, arbori cazuti, isi creste puii tinandu-i aproape de ea timp de 2 ani.
Ursul nu hiberneaza, el parcurge sezonul rece intr-o stare de ,,somn de iarna”, cu modificari metabolice superficiale. In aceasta perioada el nu se hraneste, iar trezirile din somn sunt frecvente. Toamna se formeaza in tubul digestiv (la capatul lui) un ,,dop” – care mentine metabolismul animalului in echilibru pe timpul iernii. Daca pierde acest ,,dop”, ursul slabeste si simte nevoia sa se hranesca.
Longevitatea și ciclul de viață al ursului brun
Ursul brun poate fi vanat doar cu autorizatie si numai in sezonul de vanatoare, din perioada 15 martie-15 mai si perioada 1 septembrie-31 decembrie.
Aceasta specie de ursi din Romania a fost numita popular – urs furnicar si urs mancator de hoituri. Ursul brun, ca specie de vanat, a adus tarii noastre medalii de aur si recordul mondial la trofeele prezentate prin craniu si blana.
Ursul brun traieste si in partea de nord a Americii, mai ales Canada si Alaska, un mare numar de exemplare este si in Rusia. Parcul National Galcier Bay din Alaska are cea mai mare populatie de ursi bruni, protejati intr-o rezervatie, este un loc preferat de ursii pentru prins somoni (din raul Brooks).
Habitatul și distribuția ursului brun în Munții Carpați
In Romania, desi nu este o specie pe cale de disparitie, existenta sa este amenintata de distrugerea habitatului (datorita defrisarilor ilegale, distrugerea ecosistemului). Desi numarul lor ar fi trebuit sa creasca, s-a constatat ca a scazut. Masculii au de suferit si de pe urma vanatorii ilegale. Potrivit legii, ar trebui vanati doar 250-300 ursi din Romania, in fiecare an, insa s-a apreciat ca numarul acesta este depasit.
In Romania, ursii (cei care traiau in captivitate, la circ, gradini zoologice) traiesc azi in rezervatia de la Zarnesti, din judetul Brasov (care are cca. 60 de exemplare). Rezevatia de la Zarnesti se intinde pe o suprafata de cca. 70 de ha (paduri, pasuni, paraie si iazuri). Aici ursii beneficiaza de conditii bune de viata, au locuri amenajate cu hrana. Rezervatia este numita si ,,Sanctuarul ursilor”.
Familia ursilor cuprinde 7 specii: ursul polar (la cercul polar arctic), ursul negru (in America de Nord), ursul brun, ursul panda urias (in China, in padurile de bambus), ursul buzat (in India, Sri Lanka) si ursul malaiez (in sudu-estul Asiei).
Ursii din Romania au nevoie doar de libertate (in mediul lor de viata) in padurile intinse ale Crapatilor.
Importanța ursului brun în ecosistemul Carpaților
Ursul brun joacă un rol esențial în menținerea echilibrului ecologic din pădurile montane ale Carpaților. Fiind un animal omnivor, acesta contribuie la controlul populațiilor de ierbivore și ajută la dispersia semințelor, ceea ce influențează diversitatea vegetației din zonă. De asemenea, urșii bruni reglează densitatea populațiilor de animale mai mici, cum ar fi mistreții sau rozătoarele, având astfel un impact semnificativ asupra ecosistemului.
În plus, aceștia au un rol important în ciclul natural al materiei organice, deoarece resturile hranei lăsate de urși oferă o sursă de hrană pentru alte specii de animale. Conservarea populației de urși bruni din Carpați este crucială pentru păstrarea sănătății și biodiversității ecosistemului montan.
