Asa cum China se mandreste cu mostenirea istorica reprezentata de Marele Zid, britanicii au la randul lor o masina a timpului spre vremurile de demult. Este vorba de Zidul lui Hadrian (numit Vallum Aelium pe latina) , construit de romani cu scopul de a delimita marele imperiu. Desi mai putin maret decat omologul sau chinez, acest monument s-a pastrat remarcabil de bine, in prezent fiind accesibil turistilor de pretutindeni. Dupa o istorie zbuciumata, plina de conflicte si cuceriri, constructia poate in sfarsit sa isi gaseasca linistea, inconjurata de cele mai frumoase peisaje pe care le poate oferi statul britanic.

Zidul lui Hadrian a fost inceput undeva prin anul 122, existand cateva marturii scrise care vorbesc despre inspectia imparatului care avuse intiativa si care avea sa ii dea si numele. Contextul istoric in care a luat nastere constructia inca este destul de neclar, lipsind izvoarele istorice scrise care sa ateste scopul exact al constructiei. Insa acesta nu este foarte greu de ghicit: in acea perioada Imperiul Roman se confrunta cu revolte in mai multe colturi ale sale, revolte care cauzau neliniste si neplaceri. Ca urmare, Arhipelagul Britanic a devenit de interes, partea cucerita din acesta trebuind sa ramana in posesiune romana. Marea Britanie din ziua de azi a fost un teritoriu destul de greu de cucerit. Romanii au avut de furca destul de mult din cauza triburilor celte, dar si de alte origini, care stapaneau foarte bine tehnicile de lupta. Ca urmare, Zidul lui Hadrian era menit sa delimiteze imperiul de partea nordica, necucerita. Pana in prezent, aceasta este teoria vehiculata cel mai des.

Zidul in sine este o constructie remarcabila, avand o inaltime de 6-7 metri si o latime de 3 metri. Lungimea initiala depasea 117 kilometri, fiind folosite mai multe tipuri de materiale pentru crearea sa. Zidul nu era nicidecum unul uniform, avand si turele, dar si alte constructii adiacente. I se alaturau un drum militar, dar si un sant folosit in aparare, astfel incat trecerea sa era destul de anevoiasa. Cantitati impresionante de lut, pietre, dar si lemn au fost folosite pentru crearea constructiei. Insa faptul ca materialele foosite difereau intre zidul obisnuit si turele a facut ca Zidul lui Hadrian sa devina fragil in anumite puncte, avand nevoie de intariri. Activitatea de construire a zidului a durat in jur de 6 ani, o vreme crezandu-se ca sclavii au fost cei folositi pentru constructie. Adevarul insa este ca cel mai probabil greul a fost preluat de militari, acest efort fiind considerat necesar pentru a se mentine in forma. Se stie clar, conform scrierilor ca mai multe legiuni au participat la constructie: A Doua, A Sasea si A Douazecea. Ca urmare, stilul constructiei este usor diferit de la o portiune la alta, in functie de cei care au lucrat la ea. Populatiile din zona au fost de ajutor la randul lor cel mai probabil, avand beneficii economice si comerciale, mai ales ca intrarile si iesirile din Imperiu erau mai strict organizate acum.

Citește și:  „Altarul Democraţiei”: Muntele Rushmore – 14 ani de sculptat munţii
foto: richlyevocative.wordpress.com
foto: richlyevocative.wordpress.com

Dupa moartea imparatului insa, Zidul lui Hadrian nu a mai reprezentat un centru de interes pentru urmasul sau, Antoninus Pius, care a construit propriul zid, undeva mai in nord. Acesta avea sa fie mult mai scurt, numit simplu Zidul Antonin. Cum anii insa au trecut, evolutia Imperiului Roman s-a incheiat cu declinul si dezmembrarea sa, noi si noi state formandu-se. Marea Britanie s-a format la randul sau, devenind una din puterile europene. In acest context, John Clayton a decis sa faca tot ce ii era in putere pentru protejarea maretei constructii, eforturile sale fiind concentrate mai ales in jumatatea secolului al XIX-lea. Zidul lui Hadrian ajunsese intr-o stare destul de proasta in aceasta perioada, bucati mari din ele fiind folosite pentru construirea de drumuri sau pentru alte scopuri. Clayton, un om destul de avut si cu relatii, a inceput sa cumpere o parte din terenurile pe care se afla zidul, in acelasi timp militand pentru protejarea sa. Zidul a intrat in patrimoniul national, urmand ca in 1987 sa devina loc protejat de UNESCO, fiind considerat drept cea mai importanta mostenire lasata de romani in Britania din punct de vedere al constructiilor.

In prezent, zidul este accesibil turistilor, nefiind protejat in vreun fel anume. Desi este posibila catararea pe Zidul lui Hadrian,acest lucru nu este recomandat, putand sa afecteze constructia. De-a lungul sau se gasesc arii rurale cat se poate de placute, motiv pentru care exista tururi special cu bicicleta, sau pe jos, urmand o carare special folosita pentru acest scop. Din apropiere se pot cumpara produse traditionale diverse, de cea mai buna calitate, sau se pot vizita muzee, unele dedicate istoriei. Locul este foarte usor accesibil, doua sosele importante practic urmand traseul zidului. In plus, pentru o experienta placuta, dar si din care se pot invata multe, turistii pot sa foloseasca serviciile unei firme cu profil turistic, ce va asigura ghizi, dar si legaturi cu locuri unde se poate gasi cazare, destul de numeroase in zona, oferind o imagine aparte asupra locului prin buna dispozitie si profilul rustic.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.