Marea Adunare Nationala din ziua de 1 decembrie de la Alba Iulia este un moment istoric in care poporul roman a vazut calea de exprimare a nazuintei si constiintei sale de unitate, de alcatuire a unui stat, care sa cuprinda in granitele sale pe toti romanii.
Consultarea poporului era modul cel mai democratic de rezolvare a problemei majore care framanta in acea etapa constiinta intregii natiuni. Ea urma spiritul hotararilor democratice de unire adoptate in 27 martie 1918 (unirea Basarabiei cu tara) si 28 noiembrie 1918 (unirea Bucovinei cu tara). In manifestul Consilului National Roman Central lansat la 7/20 noiembrie se specifica: ,,Vrem sa traim alaturi de celelalte natiuni ale lumii, liberi si independenti” (ziarul ,,Romanul”, 8/21 noiembrie 1918).
Ideea unitatii nationale si statale a cuprins gandurile si vointa unor largi paturi sociale ale fortelor politice inaintate ale societatilor si asociatiilor culturale, care la vremea aceea a fost dezbatuta si in publicatiile vremii de atunci. In toate teritoriile locuite de romani, nazuinta spre unitate nationala si statala s-a concretizat in diverse proiecte de reconstituire a unitatii teritoriale stramosesti, in refacerea vechiului stat al dacilor, in granitele istorice ale tuturor romanilor.
Scopurile adunarii din ziua de 1 Decembrie de la Alba Iulia erau: ,,Se vor intruni toti reprezentantii neamului romanesc din Ungaria si Ardeal si prin cuvantul lor vor arata lumii intregi vointa intregului neam. Romanii din Transilvania si din Ungaria, fara deosebire de clasa voiesc sa se uneasca cu fratii lor de peste munti. Drama nationala savarsita pe Campia Turzii (uciderea lui Mihai Viteazul) se va ispasi acum prin hotararea istorica ce va lua-o Adunarea Nationala de la Alba Iulia” (ziarul Adevarul din 17/ 30 noiembrie 1918).
La 18/ 31 octombrie 1918 s-a constituit Consiliul National Roman Central ,,ca unicul for care reprezinta vointa poporului roman.” Acesta era format din sase social-democrati (Enea Grapini, Iosif Jumanca, Ion Flueras, Tiron Albani, Iosif Renoiu, Basiliu Surdu) si sase reprezentanti ai Partidului National Roman (Vasile Goldis, Teodor Mihali, Aurel Vlad, Stefan Cicio-Pop, Al.Vaida-Voievod si Aurel Lazar). Constituirea acestuia a dat un nou impuls luptei pentru eliberarea Transilvaniei si unirea ei cu tara. Consiliul National Roman Central a declarat in mod clar si lamurit: ,,voim ca intreg poporul roman din Ungaria, Transilvania si Banat sa fie intrebat prin referendum, printr-o votare obsteasca, in ce cadre de stat voieste sa traiasca in viitor”. (ziarul ,,Adevarul”, 28 octombrie/ 10 noiembrie 1918).
La Marea Adunarea Nationala din ziua de 1 Decembrie de la Alba Iulia, pe Campul lui Horea s-au strans peste 100.000 de oameni – tarani, muncitori, intelectuali, meseriasi – veniti de pe intreg cuprinsul tarii sa aprobe actul de incheiere a procesului de formare a statului national unitar roman. ,,Unirea noastra va fi indiscutabila” (ziarul ,,Glasul Ardealului”).
La adunare au fost prezenti 1228 de delegati, alesi de cercurile electorale sau de oraganizatiile politice si de institutiile romanesti din Transilvania. Dintre acestia 150 erau delegati ai social-democratiei romane – partea cea mai activa in lupta pentru realizarea Unirii.
In cadrul adunarii de la 18 noiembrie/1 Decembrie 1918 s-a adoptat istorica Declaratie de la Alba Iulia, document memorabil al Unirii, la care si-au adus contributia toate fortele politice si sociale romane din Transilvania.
Iosif Jumanca a luat cuvantul in numele social-democratiei romane si a evidentiat importanta actului Unirii: ,,Astazi venim si noi aici, adevaratii reprezentanti ai muncitorimii romane din Transilvania si Banat, venim sa declaram in fata dumneavoastra, in fata intregii lumi, ca vrem unirea tuturor romanilor.”
Prin participarea larga a maselor populare la Adunarea Nationala din ziua de 1 Decembrie de la Alba Iulia, care a hotarat unirea Transilvaniei si a Banatului cu Romania, s-a afirmat inca o data si definitiv ca poporul roman este adevaratul fauritor al unirii, ca implinirea acestui ideal a fost rezultatul luptei sale de veacuri pentru libertate, unitate si independenta nationala.
In declaratia Partidului Social-Democrat asupra actului unirii, publicata la 2/15 decembrie 1918, in ziarul ,,Adevarul”, se arata: ,,Proclamarea unirii tuturor romanilor e astazi fapt implinit… La aducerea hotararii acestui fapt am luat parte si noi, socialistii romani.”
Poetul Emil Isac reda atmosfera acelor clipe de neuitat, intr-un interviu acordat la 3 decembrie 1918 ziarului maghiar Kolozsvari Hirlap: ,,Incepe apoi actul oficial. Are cuvantul Goldis, care citeste de pe hartie ceea ce este scris in inimi. Nu voi relata ceea ce spune Goldis, caci fiecare cuvant al lui reprezinta o bucatica din timp. Si cand rasuna cuvantul care este singura dorinta a natiunii noastre romane – Unirea – se revarsa singura dorinta, din mii de guri cuvintele bucuriei: romanii s-au unit. El nu poate fi sfaramat. Ceea ce a urmat mi se pare un vis. Stafetele care duc stirea, rasunau trambitele orchestrelor, este difuzat imnul roman, si masa porneste acum in joc. Un popor s-a eliberat.”
Infaptuirea unitatii statului roman in ziua de 1 decembrie de la Alba Iulia – eveniment epocal in afirmarea si dezvoltarea istorica a poporului roman, a realizat cadrul national si social-economic pentru dezvoltarea Romaniei moderne, a avut un rezultat pozitiv asupra intregii evolutii economice, politice si sociale a tarii.
