De mii de ani, oamenii scormonesc măruntaiele pământului. Curiozitatea lor fără margini a adus lumii întregi, beneficii nebănuite. Dacă, în preistorie primii locuitori ai planetei nu s-ar fi adăpostit în grote, poate nici azi nu am fi aflat secretele ascunse sub scoarța terestră. Iar binefacerile pe care ni le-a adus această curiozitate resprezintă astăzi un factor esențial în dezvoltarea economică.
Așa se face că, încă de pe vremea romanilor și ai strămoșilor daci, pământul era exploatat în diverse forme. Iar principalele monede de schimb ale vremii erau, aurul și sarea. Însă cum altfel să ajungi la aceste zăcăminte, fără să scotocești prin burta imensă a planetei? Și cum această curiozitate ancestrală a fost moștenită la nivel de ADN, iată-ne ajunși mult spre contemporaneitate, în vremuri în care, oamenii au învățat să folosească aceste zăcăminte naturale și la altceva decât la schimbul de mărfuri! Ești în județul Prahova, gata de o călătorie spre centrul pământului, prin Salina de la Slănic!
Mina Unirea, așa cum se numește salina de fapt nu spune nimic surprinzător, la prima vedere. Odată ajuns în fața intrării, te întrebi oare ce e așa spectaculos înăuntru, deoarece, de aici, din stradă nu pare a fi decât…o mină și atât. Ce-i drept, nici liftul acela care a fost pus în funcțiune lîn 1936 nu îți dă prea mare încredere, odată ce te-ai hotărât să cobori în măruntaiele pământului! Ba, mai mult ai senzația că vei cădea în gol, cine știe cât, la felul în care scrâșnește din toate încheieturile!
Să nu ne grăbim, însă, mai ales pentru că știm foarte bine cum sunt păstrate în România lucrurile frumoase! Ești la 208 metri sub pământ, ușile liftului se deschid și te întâmpină acolo niște oameni care așteaptă să-ți taie bilet pentru ce urmează să vezi. Dacă, din întâmplare vei găsi la chioșcul amenajat acolo și cristale de sare, aparent care nu sunt de vânzare, ei bine află că, pentru prețul corect, orice lucru își găsește, în final, un alt proprietar.
Odată ce ai trecut de partea organizatorică, răsuflarea ți se taie instantaneu. La propriu! Indiferent de anotimp, în salina Slănic temperatura constantă este de 12 grade iar pereții aceia imenși de sare care se arată privirii tale, în toată splendoarea, te copleșesc pur și simplu. Până să ajungi într-un astfel de loc, cu greu realizezi complexitatea planetei pe care trăiești, infinita ei putere de cunoaștere. Nimic nu seamănă într-un astfel de loc cu ce vezi la televizor. Sentimentul care te încearcă este o combinație ciudată de claustrofobie, deși spațiile sunt foarte aerisite, micime umană, atunci când constați cu ce colos te măsori de fapt și vremelnicie, în momentul în care realizezi că ești doar o secundă din timpul în care toată această complexitate terestră s-a format.
Nu știi încotro să privești mai întâi! Pereții parcă sunt slefuiți de o mână nevăzută. Iar modelele pe care diferiți compuși chimici le-au creat în trupul de sare, sfârtecat pentru a fi exploatat acum câțiva zeci de ani sunt puse în valoare cu spoturi luminoase în diferite culori. Ai impresia că ești într-un imens cristal de malachit și că, la orice pas, modelele acelea îți arată un alt decor.
14 galerii diferite, toate având profil trapezoidal, cu o înălțime de 54m, 10m deschidere la tavan și 32 la talpă își așteaptă zilnic, vizitatorii. Mina a fost dată în folosintă în 1938, iar exploatarea sării aici a avut loc între 1943-1970. După acest an ea este pusă în circuitul turistic, spre vizitare. Spațiul excavat pentru realizarea celor 14 galerii are un volum de 2,9 milioane metri cubi și o suprafață de șapte hectare. Dar, până aici nu ți-am spus nimic surprinzător.
Ei bine, pe măsură ce începi să străbați aceste galerii vei descoperi și zone care sunt împrejmuite cu gard verde, închise vizitelor publicului. Nu e cazul să te aventurezi pe aici deoarece aceste zone sunt cele care au un grad de instabilitate destul de mare și, poate exista pericolul surpării unor pereți. Dar, chiar și așa ai ce vedea în salina de la Slănic!
Atracția este o cameră imensă care a fost amenajată să redea una dintre cele mai importante scene istoriografice din trecutul acestui popor. Două statui, una reprezentându-l pe viteazul rege dac, Decebal și una pe împăratul Traian sunt așezate, față în față, cumva privindu-se în ochi. Sunt despărțiți de o vatră în care arde neîncetat, simbolic, focul sacru al dacilor. Deasupra vetrei este o reprezentare stilizată, a unei figurine preistorice, din lemn, reprezentând un vas de cult, cu trup de femeie, ce conține punctele de acupunctură pe care le putem regăsi la unele dintre aceste obiecte de cult, probabil din perioada cucuteniană. Tot acest ansamblu, vatra și cele două busturi ale vechilor rivali antici sunt păzite cu strășnicie de dracones, stindardele dacice cu cap de lup și corp de balaur.
Odată ajuns aici este imposibil să nu îți lași imaginația să alunece înapoi în timp, în acele vremuri în care strămoșii daci se luptau vitejește pentru independența și neocuparea pământului lor. Scena are un impact vizual deosebit, mai ales în acest cadru natural în care, pereții de sare, frumos împodobiți cu tot felul de scene de luptă realizează un decor impresionant.
Dar surprizele nu se opresc aici, în salină. Mai departe, dacă mergi vei descoperi terenuri de sport pentru iubitorii fotbalului, piste pentru biciclete și trotinete, leagăne pentru copii, un mic canal de apă, chioșcuri și chiar și un mic muzeu unde vei putea admira în voie, unele dintre cele mai impresionante cristale de sare, descoperite aici, de-a lungul timpului. În continuare te însoțesc pretutindeni aerul sărat și pereții aceia imenși despre care este destul de greu să îți imaginezi totuși că au fost așa decupați de mâna omului.
Însă, nu doar pentru toate acestea este renumită o salină și, în special aceasta de la Slănic! Aici, încă din perioada interbelică a funcționat o stațiune balneoclimaterică, știute fiind beneficiile aerului sărat de aici în tratarea diferitelor afecțiuni respiratorii și nu numai. Drept urmare, aici vin la tratament o mulțime de oameni bolnavi de astm, plămâni sau alte afecțiuni, care își petrec zile întregi aici, făcând sport, plimbându-se sau citind, pe una din băncuțele amplasate în salină.
După câteva ore în care parcă nu mai ai răbdare să scotocești fiecare ungher, pașii te poartă spre ieșire. Nu înainte de a admira și un basorelief ce îl înfățișează pe Mihai Viteazul, o altă figură marcantă a istoriei noastre. Și, dacă ți-a plăcut la noi în Prahova, chiar și sub pământ, dacă ai considerat interesant și util să scotocești în detaliu măruntaiele planetei, te aștept și în alte călătorii la fel de fascinante, să descoperim împreună, de ce e România mea, frumoasă!
