15 aspecte fascinante despre corpul uman, mai puţin cunoscute

15 aspecte fascinante despre corpul uman, poate mai puţin cunoscute, relevă că organismul nostru are un potenţial uriaş pe care nu-l conştientizăm întotdeauna. Oamenii de ştiinţă adăugă mereu informaţii, pe baza studiilor şi a experimentelor, prin care demonstrează că mecanismele care guvernează funcţionarea corpului nostru sunt precise ca un ceas elveţian.

Iată câteva realităţi surprinzătoare, unele incredibile, despre corpul uman, despre care, de obicei, nu se învaţă la şcoală şi asupra cărora nu se insistă în cărţile de specialitate, dar care ne pot ajuta să descoperim puterile uimitoare pe care le avem la dispoziţie în fiecare clipă:

15 aspecte fascinante despre corpul uman – Omul are mai multe simţuri decât cele cinci consacrate

Progresele în domeniul cercetării corpului uman furnizează tot mai multe informaţii surprinzătoare. De exemplu, oamenii de ştiinţă susţin că omul are mai mult decât cele cinci simţuri consacrate – văzul, auzul, mirosul, gustul şi simţul tactil. Este vorba, în plus, de simţul echilibrului, de propriocepţie (conştiinţa propriului corp în spaţiu), termoceptie (senzaţia de căldură), nocicepţia (sensibilitatea la durerea fizică) şi cronocepţie (simţul timpului).

Propriocepţia explică faptul că suntem permanent conştienţi de mişcările noastre, de poziţionarea în raport cu obiectele, cu lumea înconjurătoare, ştim în fiecare clipă, chiar dacă închidem ochii, ce fel de gesturi facem, unde se află mâna, piciorul etc.

Dacă nimeni nu poate contesta cele cinci simţuri de bază, pentru că sunt sunt o realitate verificabilă, când este vorba de cronocepţie lucrurile sunt mai ambigue, dar specialiştii susţin că, deşi încă nu s-a descoperit un receptor specific pentru acest aspect al fiinţei noastre, totuşi, omul este capabil să perceapă timpul, există în creier o zonă, cât un bob de orez (nucleul suprachiasmatic), care este implicat în reglarea ritmului circadian, prin urmare acest simţ nu se poate ignora, nici asimila altor funcţii.

15 aspecte fascinante despre corpul uman – Ochiul uman oferă o imagine mai bună decât un iPhone

Dacă am compara ochiul uman cu o cameră digitală, calitatea imaginii sale ar fi de 576 de megapixeli, în condiţiile în care cel mai scump şi performant iPhone din lume are numai 200 megapixeli. În plus, muşchii oculari responsabili cu “focalizarea” imaginii înregistrează în jur de 100 000 de mişcări zilnic. Pentru comparaţie, ar trebui să străbatem pe jos mai mult de 80 de kilometri, pentru ca picioarele să facă acelaşi număr de mişcări.

Şi acuitatea ochiului uman este excepţională, specialiştii estimând că, dacă Pământul ar fi plat, ochiul uman ar putea identifica mişcare la o distanţă de 48 de kilometri. De asemenea, având în vedere că o bătaie de pleoape durează o zecime de secundă, se pare că 10% din timpul nostru avem ochii închişi.

15 aspecte fascinante despre corpul uman – Nasul are propria memorie

Suntem sensibili la mirosuri. Uneori este de ajuns să simţim un anume miros, pentru ca memoria noastră să-l asocieze imediat cu o situaţie, o întâmplare, o persoană. Receptorii olfactivi pot să trimită spre creier, iar creierul să stocheze peste 10 000 de mirosuri diferite. Iar cei care au antrenat acest simţ în mod special (enologii, de exemplu, care se ocupă cu vinificaţia şi cu studiul produselor derivate din struguri şi vin) pot să reţină mult mai multe mirosuri.

Chiar dacă, la om, simţul mirosului este mai puţin dezvoltat decât la alte animale (câinele, de pildă, are de 25 de ori mai multe celule olfactive decât omul), este, totuşi, primul care se dezvoltă, chiar înainte de naştere. Acesta este esenţial pentru sănătate şi, în general, pentru felul în care interacţionam cu realitatea imediată. În mirosul pe care-l emană o persoană putem identifica sau intui, chiar dacă nu conştientizăm acest fapt, starea de spirit a acesteia (de exemplu, frica poate fi “mirosită”), iar partea din creier care procesează mirosul este foarte apropiată de cea care gestionează memoria şi emoţiile.

Un rol esenţial în funcţionarea mirosului îl are mucusul, care conţine peste 40 de milioane de receptori olfactivi şi care se înnoieşte permanent, acţionând ca un “solvent”, pentru a identifica diversele mirosuri.

Până la vârsta de 20 de ani, omul pierde aproximativ 20% din capacitatea de a simţi mirosurile, iar până la 60 de ani, în multe cazuri, se pierde peste 50% din puterea acestui simţ.

Pierderea mirosului este o boală, se numeşte “anosmie” şi se poate produce, dincolo de diminuarea firească de-a lungul vieţii, din pricina unei lovituri la cap sau în urma unor infecţii care deteriorează receptorii olfactivi. Cei care suferă de anosmie simt permanent un miros urât, chiar dacă acesta nu există în realitate.

15 aspecte fascinante despre corpul uman – Senzaţia de “piele de găină”

Corpul uman moşteneşte o serie de manifestări atavice, de la ascendenţii îndepărtaţi ai speciei. Senzaţia de “piele de găină”, în termeni ştiinţifici, “cutis anserina” sau “reflexul pilomotor”, pe care o resimţim uneori, nu este altceva decât o reacţie de apărare instinctivă a organismului, în fata frigului sau a unei emoţii puternice, plăcute sau neplăcute. Pielea din jurul firişoarelor de păr de pe corp se încreţeşte şi se ridică, atunci când simţim bucurie intensă, plăcere sau, dimpotrivă, frică, ameninţare, frig.

Aşa se întâmplă şi în cazul animalelor care îşi “zbârlesc” blana, când organismul are senzaţia de frig sau de teamă. Stratul de aer suplimentar dintre firele de păr funcţionează ca un izolator sau le fac pe animale să pară mai “fioroase” în faţa atacatorilor. În astfel de momente, şi la animale, şi la om, tensiunea musculară creşte temperatura organismului.

O altă curiozitate este că omul şi cimpazeii au aceeaşi densitate a firelor de păr pe corp, cu deosebirea că firele de păr, la om, sunt mai scurte şi mai deschise la culoare, făcând pielea mai vizibilă. De asemenea, în jurul foliculilor (învelişul conjunctiv al rădăcinii părului) există reţele nervoase foarte ramificate, care contribuie la susţinerea simţului tactil.

În privinţa părului de pe cap, acesta este alcătuit din fibre de cheratină, care-i conferă o rezistenţă foarte mare, asemenea unei frânghii. Avem, pe cap, aproximativ 100 000 de fire de păr care ar putea suporta, teoretic, o greutate de 500 de kilograme. În cazul unei persoane adulte, în timpul somnului, într-o săptămână, părul creşte cu 2-3 centimetri.

Oxigenul colorează sângele în roşu

Culoarea roşie a sângelui este dată de hemoglobină. Această moleculă din sângele nostru are rolul de a transporta oxigenul de la organele respiratorii în întreg organismul. Hemoglobina conţine fier care, în combinaţie cu oxigenul, se oxidează, formând oxihemoglobina, de culoare roşie. Când sângele se întoarce la inimă, prin vene, debarasat de oxigen, dobândeşte o tentă roşie mai închisă sau chiar violet/albastră sub piele.

Corpul uman – o veritabilă “maşinărie” de rezistenţă

Cu aproximativ 206 oase şi 68 de articulaţii, corpul uman este o veritabilă “maşinărie” rezistentă la compresiune şi tracţiune. Potrivit studiilor Institutului American pentru Cercetare Biomedicală şi Spaţială, oasele sunt construite precum “betonul armat”, sunt, în acelaşi timp, dure, rezistente şi flexibile şi, în plus, se pot regenera, reacţionează la acţiunea hormonilor asupra dezvoltării lor şi se întăresc atunci când presiunile asupra lor cresc.

15 aspecte fascinante despre corpul uman – Dimineaţa suntem mai înalţi decât seara

Este o realitate, aceea că dimineaţa corpul uman este mai înalt decât seara cu până la 10 centimetri. În poziţia “în picioare” coloana vertebrală se “tasează”, vertebrele apasă unele asupra celorlalte, prin forţa gravitaţiei, determinând scăderea înălţimii în timpul zilei. Noaptea însă, în poziţia “întins”, vertebrele se întorc la poziţia iniţială şi corpul uman recuperează centimetrii pierduţi.

Suprafaţa totală a plămânilor este cât un teren de tenis

Plămânii sunt organe spongioase, voluminoase şi conice. Sunt alcătuiţi din bronhiole, alveole şi capilare pulmonare. Alveolele pulmonare sunt situate în zona profundă a plămânilor, la extremitatea bronhiolelor, sunt extrem de mici şi înconjurate de capilare care aduc sângele sărac în oxigen şi îl trimit către inimă reoxigenat. La nivelul alveolelor se realizează schimburile gazoase dintre organism şi exterior. Există peste 300 de milioane de alveole în fiecare plămân, echivalentul unei suprafeţe egale cu un mic teren de tenis. În 24 de ore, plămânii sunt traversaţi de aproximativ 10 000 de litri de aer şi 800 de litri de sânge.

Ombilicul şi surprizele lui

Ombilicul, în termeni populari, buricul, este cicatricea care rămâne după ruperea cordonului ombilical, prin care mama şi fătul au fost legaţi. În timpul sarcinii, cordonul ombilical este cel care leagă embrionul de placentă, asigurând schimburile necesare vieţii între mamă şi făt. După naştere, ombilicul nu mai are niciun rol, dar în această cicatrice există permanent o colonie de bacterii, care generează, spun specialiştii, un ecosistem echivalent cu al unei păduri tropicale.

Dincolo de datele biologice, ombilicul, în plan simbolic, este considerat simbolul originii noastre, al filiaţiei şi al primelor clipe de viaţă.

Muşchii corpului uman sunt mult mai puternici decât par

Este unul dintre cele 15 aspecte fascinante despre corpul uman, acela că muşchii noştri nu funcţionează niciodată la capacitatea maximă, iar motivul este că organismul însuşi pune o limită pentru a împiedica tendoanele şi muşchii să se rănească sau să-şi provoace disfuncţionalităţi. Se întâmplă însă ca adrenalina să elimine temporar această limită, ca în cazul unor performanţe sportive.

Creierul uman este cel mai performant computer

Cercetătorii de la Universitatea din Texas, pe baza experimentelor, au ajuns la concluzia că o singură sinapsă (punctul de contact dintre doi neuroni, prin care se face transmiterea influxului nervos) a creierului nostru are o capacitate de memorare echivalentă cu 4,7 biţi. Ca urmare, se poate calcula că întregul complex sinaptic al creierului uman echivalează cu aproximativ 1000 teraocteţi sau 1 024 000 gigaocteţi.

Pe de altă parte, în limitele acestei comparaţii, cu un computer, creierul uman ar putea procesa 38 000 de bilioane de operaţii pe secundă. Cel mai performant calculator poate, la momentul actual, să proceseze 0,002%. Iar dacă s-ar utiliza puterea “electrică” a creierului, aceasta ar putea aprinde un bec.

Corpul uman creează în fiecare secundă peste 25 de milioane de celule noi

De-a lungul întregii vieţi, corpul uman, fiecare organ, ţesut, celulă se înnoiesc periodic. Paradoxal, multe dintre celulele organismului sunt mai tinere ca noi, iar ritmul lor de regenerare diferă, cele mai lente din acest punct de vedere fiind celule nervoase şi cele cardiace.

Corpul uman este format din peste 100 000 de miliarde de celule şi dacă ar fi puse capăt la capăt ar avea în jur de 15 000 de kilometri lungime. În fiecare zi mor aproape 20 de miliarde de celule, iar peste 20 de milioane se divizează în fiecare secundă. Această divizare celulară este principala modalitate prin care se creează celule noi, identice cu cele care mor (de exemplu, celulele ficatului). O altă categorie de celule noi este reprezentată de celulele nespecializate pentru o sarcină sau alta, urmând un al doilea stadiu, de diferenţiere şi specializare (de pildă, celulele sangvine).

Celulele au o durată de viaţă diferită. Cele ale pielii trăiesc 3-4 săptămâni, apoi se reînnoiesc, cele ale globulelor roşii trăiesc în jur de 120 de zile, cele din retină, 10 zile, cele din ficat şi plămâni, 400-500 de zile etc.

O echipă de cercetători suedezi a avut ideea de a aplica o metodă de datare a varstei celulare preluată din arheologie şi paleontologie, cea cu Carbon 14, pentru a o aplica celulelor, mai exact, au măsurat cantitatea de Carbon 14 din ADN-ul celulei, format odată cu naşterea acesteia şi au putut demonstra astfel că majoritatea celulelor din corpul uman au mai puţin de zece ani, cu excepţia celulelor nervoase care aveau vârsta persoanei respective.

În pofida acestui fapt, corpul uman îmbătrâneşte, ceea ce reprezintă şi pentru specialişti un mare mister şi o zonă de cercetare în care aproape totul este de descoperit. S-au avansat, de exemplu, diverse teorii, unii susţinând că celulele sunt “programate” să se înnoiască de un anumit număr de ori şi nu la infinit. Ar exista, astfel, un fel de “monitorizare” internă, care înregistrează numărul şi limita de reînnoiri celulare “admise”.

De ce se încreţeşte pielea degetelor sub apă?

Dacă stăm mult timp în apă, pielea de pe degete sau de pe tălpi se încreţeşte, aceasta fiind o moştenire din timpurile începutului, când omul îşi procura hrana cu dificultate, uneori din medii acvatice, având nevoie, în condiţiile respective, de o mai bună aderenţă sub apă .

Hidratarea – efecte imediate asupra corpului uman

Specialiştii au stabilit, fără dubiu, că o hidratare corectă este esenţială pentru sănătatea organismului nostru. Fără apă organismul nu ar fi capabil să digere şi să absoarbă substanţele nutritive. Toate celulele au nevoie de apă ca să funcţioneze, în lipsa apei celulele se deteriorează, organismul îşi pierde vitalitatea, se instalează oboseala şi diverse alte afecţiuni. Cantitatea zilnică recomandată de apă este de 1,5-2 litri sau mai mult, în funcţie de efort, de temperatura din mediul ambiant sau de alţi factori personali.

Creierul are nevoie de multă apă pentru a funcţiona corect. Potrivit unui studiu al European Journal of Clinical Nutrition, hidratarea are legătură directă cu memoria, concentrarea şi performanţele mentale în general. O bună hidratare elimină şi senzaţia de foame şi ajută la controlul greutăţii, digestia se va regla, pielea va fi mai luminoasă, pentru că are nevooie de multă apă pentru a-şi regenera celulele.

Inima – motorul vieţii

Inima este primul organ care se dezvoltă în timpul embriogenezei şi de realitatea ei oamenii au legat, dintotdeauna, existenţa sufletului. La omul adult, inima măsoară 14-16 centimetri şi are o greutate în jur de 300 de grame. O inimă normală înregistrează în jur de 100 000 de bătăi pe zi şi miliarde, de-a lungul unei vieţi. La fiecare bătaie de inimă sunt pompate 71 de grame de sânge. Distanţa pe care sângele o străbate prin artere, vene, capilare etc. este de aproximativ 96 000 de kilometri.