Oumuamua – “cea mai mare descoperire din istoria omenirii”?

Oumuamua este numele primului obiect interstelar observat vreodată (un corp ceresc care se află în spaţiul interstelar şi nu este legat gravitaţional de o stea). Într-o carte publicată în ianuarie, anul acesta, 2021, intitulată “Extraterrestrial: The First Sign of Intelligent Life Beyond Earth” (“Primul semn de viaţă inteligentă extraterestră”), Abraham Loeb, director al Departamentului de astronomie al Universităţii Harvard, spune, cu toată autoritatea specialistului în domeniu: “Dacă am dreptate, este vorba despre cea mai mare descoperire din istoria omenirii”.

Multe dintre studiile şi cărţile publicate de Abraham Loeb, referitoare la expansiunea şi viitorul Universului, găurile negre, la posibila coliziune dintre Calea Lactee şi Galaxia Andromeda etc., au valoare de pionerat.

Despre Oumuamua, descoperit în octombrie 2017, oamenii de ştiinţă au emis diverse ipoteze – că ar fi un asteroid, un fragment dintr-un super-Pământ spulberat, o exoplanetă, aparţinând unui alt sistem planetar decât Sistemul nostru solar, un obiect care se mişcă liber prin galaxie, dar a rămas, până în prezent, unul dintre cele mai mari mistere.

Abraham Loeb (Avi Loeb) este cel care a venit cu o serie de argumente în sprijinul ideii că ar putea fi primul semn clar al existenţei vieţii inteligente în afara Pământului, un artefact trimis de o civilizație extraterestră pentru a afla dacă există viață în altă parte a galaxiei sau un rest al unei nave extraterstre, aflat acum în derivă.

Cum a fost descoperit Oumuamua?

Oumuamua (în hawaiană, “Mesagerul” – “Ou” cu înţelesul “vrea să întindă mâna”, “mua”, “mua” – “care a venit de departe şi a sosit primul”), numit oficial 1I/2017 U1/ 1I/ʻOumuamua, a fost descoperit de Robert J. Weryk, fizician şi astronom canadian, cu ajutorul unui telescop performant, PanSTARRS (Panoramic Survey Telescope And Rapid Response System), de la Observatorul din Hawaii.

La momentul în care a fost observat, ca un punct luminos, care se mişca “în faţa stelelor”, Oumuamua se afla în cel mai apropiat punct faţă de Soare şi la circa 33 milioane de kilometri de Terra, adică de aproximativ 85 de ori mai departe decât Luna. Dimensiunile lui 1I/ʻOumuamua, care are o culoare roşiatică, au fost estimate la 100 – 1000 metri lungime şi o lăţime şi grosime de circa 35 – 167 metri.

Un astronom de la NASA spunea, la momentul identificării acestui corp ceresc, că: “Pentru comunitatea ştiinţifică, această apariţie este la fel de importantă precum descoperirea undelor gravitaţionale”.

O anomalie inexplicabilă

Un adevărat OZN, “care rămâne o anomalie în sine”, spune Abraham Loeb, calificând 1I/ʻOumuamua drept “primul vizitator interstelar identificat vreodată”, primul obiect cosmic care provine din afara sistemului nostru solar. Când a fost descoperit, acesta călătorea cu o viteză de 25,5 kilometri pe secundă, iar când s-a aflat cel mai aproape de Soare avea o viteză de 44 kilometri pe secundă, propulsat de o acceleraţie non-gravitatională. Excesul de acceleraţie al acestui obiect cosmic, în timpul trecerii prin sistemul nostru solar, este unul dintre elementele care-i intrigă cel mai mult pe oamenii de ştiinţă.

De asemenea, ceea ce specialiştii nu pot explica sub nicio formă este faptul că Oumuamua are o luminozitate care, la 7,3 ore, cu mare exactitate, se intensifică de zece ori. La fel de ciudat, nu are “coadă”, precum cometele, şi nicio altă urmă de praf cosmic. Se mai presupune că traiectoria sa este influenţată de o forţă necunoscută.

Ciudată este şi forma sa cilindrică (este de zece ori mai lung decât lat), minimizând astfel efectele frecării cu praf interstelar şi gaze – o formă surprinzător de asemănătoare cu nava spaţială din romanul SF “Rendezvous with Rama”, al lui Arthur C. Clarke, a cărui acţiune se desfăşoară în secolul XXII şi în care o uriaşă navă extraterestră, de 50 de kilometri lungime, intră în sistemul solar al Pământului.

Programul SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence) a studiat, de asemenea, acest corp cosmic, cu ajutorul a două telescoape, în cadrul proiectului “Breakthrough Listen”, care se ocupă de detectarea vieţii inteligente extraterestre, fără a ajunge la o concluzie clară.

Revenire în actualitate a cazuisticii OZN. Declasificare recentă a dosarelor referitoare la Obiecte Zburătoare Neidentificate

La începutul acestui an, fenomenul OZN-urilor, despre care s-a scris atât de-a lungul timpului, totul rămânând într-o zonă de incertitudine, a reintrat în atenţia mass-media. O explicaţie a acestui fapt se leagă de decizia Pentagonului (Departamentul Apărării din SUA) de a declasifica opt rapoarte, nenumărate fotografii şi trei videouri, din 2004 şi 2015, capturi ale unor camere cu infraroşu ale avioanelor de luptă ale US Navy, în care se pot vedea obiecte zburătoare neidentificate care zboară foarte repede, înainte de a dispărea.

În SUA, fenomenul OZN-urilor este luat foarte în serios, există chiar o unitate specializată de investigaţii a Marinei SUA, care monitorizează astfel de fenomene, căutând “explicaţii plauzibile”. Oficiali din conducerea statului au declarat în presă că aceste înregistrări sunt doar “o zgârietură pe suprafaţa a tot ceea ce se ştie până la acest moment”. Pe de altă parte, s-a putut constata că, în 2020, numărul de raportări ale unor obiecte zburătoare neidentificate a explodat în mai multe părţi ale lumii.

În februarie 2021, mai multe ziare de prestigiu din SUA au relatat un episod straniu, în care un avion al American Airlines, în timpul unui zbor între Cincinnati (Ohio) şi Phoenix, Arizona, s-ar fi intersectat cu “un obiect cilindric lung” care se mişca cu o viteză uluitoare. Şi câte alte mărturii, dincolo de cazurile care sunt, poate, doar exagerări, iluzii, pentru care nu există explicaţii.

Misiune spaţială pentru Oumuamua

Oumuamua este însă altceva, nu intră în stereotipul a ceea ce oamenii numesc OZN. Atât de surprinzătoare a fost apariţia acestui obiect interstelar şi într-atât a suscitat interesul specialiştilor încât se pregăteşte pentru anul acesta, 2021, lansarea unei sonde spaţiale, cu tehnologie de ultimă oră, care să-l întâlnească pe Oumuamua când acesta se află încă la o distanţă rezonabilă faţă de Terra şi înainte ca acesta să părăsească sistemul nostru solar. Deşi dificil de pus la punct o asemenea misiune, cosmolgii spun că este posibilă şi că ar deschide drumuri noi în explorarea şi înţelegerea Universului.

Preocuparea pentru găsirea unor indicii certe despre existenţa inteligenţei extraterestre este consubstanţială naturii umane. Paradoxul lui Fermi, formulat de laureatul Premiului Nobel pentru fizică, în 1938, Enrico Fermi, spune că: “Dacă există civilizaţii extraterestre, reprezentanţii lor ar trebui să fie deja în contact cu noi. Unde sunt?”.

Nenumărati astronomi sunt şi ei de acord că o parte din galaxie a fost deja explorată şi că biologia terestră este, poate, incompatibilă cu alte forme de viaţă din Univers şi, prin urmare, nu prezintă interes pentru “exploratorii” extratereştri sau că anumite civilizaţii extraterestre nu au avut încă timpul necesar să ne viziteze.

Fondatorul Proiectului SETI (Search for Extra-Terrestrial Intelligence), Frank Drake, la mijlocul secolului trecut, a conceput şi o formulă – “Ecuaţia lui Drake” – cu mai multe variabile şi care ar permite estimarea numărului de civilizaţii extraterestre din galaxia noastră.

Dacă misiunea spaţială către Oumuamua se va realiza şi va confirma teoria lui Abraham Loeb, când orice alt semn al unei inteligenţe superioare, din Univers, va deveni certitudine, probabil că se va putea spune că este vorba despre “cea mai mare descoperire din istoria omenirii”.