7 Noi Minuni ale Lumii vin să se adauge celor 7 minuni ale lumii antice, acestea din urmă fiind, toate, construcţii antropice, impresionante prin grandoarea lor, cu atât mai mult cu cât au fost realizate cu mijloace rudimentare, dar cu o muncă imensă şi cu o ingeniozitate extraordinară, astfel încât au devenit emblematice pentru locurile în care se aflau – Marea Piramidă a lui Keops, de la Gizeh (Egipt), Grădinile suspendate ale Semiramidei (Babilon), Templul zeiţei Artemis (Efes), Statuia lui Zeus (Olympia), Mausoleul din Halicarnas, Colosul din Rhodos, Farul din Alexandria. Dintre acestea, doar Piramida lui Keops a rezistat timpului, celelalte fiind distruse de foc, de cutremure sau din alte cauze.

Cele 7 noi minuni ale lumii au fost desemnate în data de 7 iulie 2007, la Lisabona, în urma unui vot în etape, organizat de New Seven Wonders Foundation şi New Open World Corporation. La originea acestui proiect, care a debutat în 1999, întâmpinat cu mult interes de publicul larg, s-a aflat aviatorul şi omul de afaceri canadian Bernard Weber, elveţian de origine. S-au luat în considerare numai construcţii făcute de om (nu obiective naturale), propunerea iniţială, care cuprindea 21 de astfel de realizări excepţionale, din 21 de ţări, de pe toate continentele, fiind analizată de un juriu format din arhitecţi eminenţi, din diverse tari, şi prezidat de Frederico Mayor, fost preşedinte UNESCO.

Criteriile juriului au vizat deopotrivă dimensiunea estetică a construcţiilor respective, dar şi valoarea istorică, nu şi utilitatea lor (de exemplu, nu s-au luat în calcul poduri, baraje etc.). S-a scos, de asemenea, de pe lista celor 21 de construcţii, candidate la 7 noi minuni ale lumii, Piramida lui Keops, care figura deja în topul celor 7 minuni antice. Au rămas 20 de nominalizări, din epoci şi ţări diferite, iar votul s-a făcut pe Internet sau prin telefon. Deschiderea oficială a votului s-a făcut cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Sydney, din anul 2000.

7 noi minuni ale lumii

Cele 7 noi minuni ale lumii, votate de oameni de pe toate continentele, după criterii estetice şi după relevanta lor culturală şi istorică, sunt următoarele:

Marele Zid Chinezesc
Marele Zid Chinezesc

Marele Zid Chinezesc – este cea mai mare construcţie, cel mai lung zid de pe Pământ (21 196,18 kilometri), are o înălţime de 12 metri şi o lăţime de 6,5 metri, şerpuieşte peste munţi, peste dealuri, prin văi adânci, este pavat cu piatră şi era folosit, la începuturi, ca drum comercial şi ca şosea strategică. Scopul pentru care a fost construit a fost de apărare a Imperiului Chinez, contra atacurilor barbare din nord.

O parte a acestui zid a fost ridicată, probabil, în secolul al V-lea i.Hr., iar la lungimea pe care o are şi astăzi s-a ajuns în timpul Dinastiei Ming (între secolele al XIV-lea – al XVI-lea). Multă vreme lăsat în paragină, Marele Zid Chinezesc a fost declarat monument istoric în 1952, dar numai o parte a fost reabilitată şi deschisă pentru turişti. Din anul 1987, face parte din Patrimoniul UNESCO.

Ansamblul arhitectural din Petra, Iordania
Ansamblul arhitectural din Petra, Iordania

Ansamblul arhitectural din Petra, Iordania – Petra (“Piatră”, în limba arabă) este un oraş antic, din Iordania, sculptat în stâncă. Este o dublă “minune” – naturală şi arhitecturală – cu stâncile din gresie, în culori extraordinare (galben, portocaliu, roşu, verde, albastru), modelate de vânturi şi de oameni, timp de şase secole poporul care a locuit aici (nabateenii, un popor semitic) sculptând peste 700 de monumente, care se întind pe câţiva kilometri.

A fost creat începând cu secolul al VI-lea i.Hr. şi a fost capitală a nabateenilor până în anul 106, când a intrat sub autoritatea Imperiului Roman. În anul 363, oraşul Petra a fost distrus, în mare parte, de un cutremur. Din 1985, Petra se află, ca şi Marele Zid Chinezesc, în Patrimoniul UNESCO şi, din 2007, face parte din cele 7 noi minuni ale lumii. În 1989, Steven Spielberg, cunoscutul regizor american, a turnat aici ultima parte a filmului “Indiana Jones şi ultima cruciadă”.

Statuia lui Hristos Mântuitorul (Cristo Redentor), din Rio de Janeiro (Brazilia)
Statuia lui Hristos Mântuitorul (Cristo Redentor), din Rio de Janeiro (Brazilia)

Statuia lui Hristos Mântuitorul (Cristo Redentor), din Rio de Janeiro (Brazilia) este a treia dintre cele 7 noi minuni ale lumii, votată de milioane de oameni. Oferită, de Franţa şi de Vatican, oraşului Rio de Janeiro, cu ocazia centenarului independenţei Braziliei (în anul 1922), statuia are 38 de metri înălţime, iar lăţimea, la nivelul braţelor Mântuitorului este de 28 de metri. Are o greutate de 635 de tone şi este amplasată pe înălţimile Muntelui Corcovado. În interiorul soclului, care are o înălţime de 8 metri, se află o capelă în care pot intra 150 de persoane. Remarcabil este şi faptul că un sculptor român, care s-a mutat la Paris, în anii 1920, devenind foarte cunoscut, Gheorghe Leonida, fratele cunoscutului inginer Dimitrie Leonida, este cel care a realizat capul lui Hristos Mântuitorul.

Sanctuarul istoric de la Machu Picchu, Peru
Sanctuarul istoric de la Machu Picchu, Peru

Sanctuarul istoric de la Machu Picchu, Peru – Această aşezare fascinantă, aparţinând vechiului, celebrului şi efemerului Imperiu al incaşilor, întemeiat în jurul anului 1440, şi care se întindea de-a lungul Americii de Sud, pe o parte a teritoriului pe care astăzi se află Columbia, Chile, Ecuador, Peru, Argentina, Bolivia, a rămas, de-a lungul timpului, înconjurată de mister.

Fabulosul oraş a fost ridicat pe la anul 1450, în timpul suveranului Pachacuti, în inima Anzilor Centrali, iar peste aproximativ o mie de ani, în 1572, când în restul teritoriului (nu şi aici) au ajuns conchistadorii spanioli, locuitorii incaşi l-au abandonat în mod misterios. Machu Picchu, situat la altitudinea de 2400 de metri, înconjurat de vârfuri muntoase de peste 4000 de metri, a fost descoperit în 1911, de către americanul Hiram. Bingham.

Citește și:  Teatrul radiofonic - mai mult decat o poveste

Incaşii au construit oraşul Machu Picchu (care înseamnă “Vechiul vârf”), adaptându-i arhitectura la peisajul montan, cu ziduri de susţinere şi de apărare, cu două sectoare, unul agricol, cu numeroase terase, unde au cărat pământ fertil, cu sisteme de canalizări, pentru irigaţie, şi un al doilea sector, urban, suprapus, cu palate regale, locuinţe obişnuite, pieţe. Totul a fost gândit în structura unui labirint, iar sistemul de drumuri pietruite, care măsoară în jur de 16 000 de kilometri (a doua reţea de drumuri vechi, ca mărime, după cea romană, care măsoară 90 000 de kilometri) era prevăzut cu borne, la fiecare 7 kilometri, şi locuri de popas din 20 în 20 de kilometri. Totul construit în condiţiile în care incaşii nu cunoşteau roata. Unii cercetători consideră că porţiuni din aceste drumuri puteau servi drept piste de aterizare, dar încă nu există suficiente dovezi în acest sens.

Un loc deosebit, în asamblul arhitectural, îl ocupă Observatorul astronomic, în semicerc, şi cadranul solar, incaşii fiind vestiţi pentru calendarele lor şi pentru cunoştinţele avansate de astronomie şi astrologie. Nu cunoşteau scrierea, dar aveau un sistem de comunicare cu noduri şi lungimi de sfori, pe care nimeni nu a reuşit să-l descifreze.

Nici în prezent, istoricii, arheologii nu au suficiente date pentru a spune cu exactitate de unde au venit incaşii, cei care îşi spuneau “Fiii Soarelui” (Inca), probabil de undeva din zona meridională a continentului american, care au cucerit peste 500 de civilizaţii amerindiene şi care au dispărut, în secolul al XVI-lea (1572), fără că spaniolii să-i fi cucerit. Milioane de oameni au votat situl incas de la Machu Picchu, pentru a intra în cele 7 noi minuni ale lumii.

Situl arheologic Maya de la Chichen Itza, Mexic
Situl arheologic Maya de la Chichen Itza, Mexic

Situl arheologic Maya de la Chichen Itza, Mexic – este un vechi oraş aparţinând civilizaţiei Maya, numit şi “Oraşul vrăjitoarelor”, care poartă amprenta diverselor civilizaţii care au trecut pe aici şi l-au locuit. Istoria sa este veche de peste o mie de ani şi se presupune că a fost principalul centru religios din regiunea Yucatan, Mexic. Partea nordică a oraşului este dedicată lui Kukulkan, vestitul şarpe cu pene, una dintre cele mai importante divinităţi ale civilizaţiei Maya.

Atrag atenţia în mod deosebit, la Chichen Itza, Marea Piramidă Castillo, în terase, cu o înălţime de 24 de metri, Templul războinicilor, Mormintele Marilor preoţi, un Observator astronomic – El Caracol. Legendele spun că, la sfârşitul secolului al X-lea, Chichen Itza a fost cucerită de către tolteci, conduşi de legendarul Quetzalcoatl (altă denumire pentru vestitul zeu – Şarpele cu pene). Despre preoţii care studiau în Observatorul astronomic se spune că nu ieşeau afară ziua niciodată, pentru a avea privirea mai ageră în timpul nopţii şi pentru ca, în felul acesta, să poată observa mai bine stelele cu ochiul liber. Începând cu anul 2011, inclusiv în prezent, aici se desfăşoară ample lucrări de restaurare. Este unul dintre cele mai vizitate locuri din lume, la ora actuală.

Colosseumul din Roma
Colosseumul din Roma

Colosseumul din Roma (Amphitheatrum Flavium) este al şaselea edificiu de pe listacelor 7 noi minuni ale lumii, în versiunea New Open World Foundation. Este vorba de foarte cunoscutul amfiteatru antic, situat în centru Romei, întinzându-se pe o suprafaţă de 6 Ha, una dintre cele mai spectaculoase realizări ale arhitecţilor şi constructorilor din vremea antichităţii.

Construcţia Colosseumului a durat zece ani (70–80 d.Hr.), în timpul împăraţilor Vespasian şi Titus, din dinastia Flaviană, şi a fost conceput pentru 50 000 – 75 000 de spectatori. Aici se desfăşurau, în antichitate, luptele gladiatorilor, punerea în scenă a tragediilor şi alte spectacole publice, fiind funcţional peste 500 de ani. Vestigiile sale sunt vizitate, în prezent, de milioane de turişti, anual.

Taj Mahal, Agra, India
Taj Mahal, Agra, India

Taj Mahal, Agra, India – este al şaptelea edificiu din lista celor 7 noi minuni ale lumii. Taj Mahal înseamnă “Palatul Coroanei”, dar nu este un palat în sensul consacrat al cuvântului, ci un mausoleu din marmură albă, construit de împăratul mogul Shah Jahan, în memoria soţiei sale, Mumtaz Mahal, o prinţesă musulmană, la mijlocul secolului al XVII-lea (1630-1653).

Este considerat cel mai frumos monument din India, legat în eternitate de dragostea “incrustată în piatră”, a unui împărat, după cum remarca poetul Edwin Arnold. Se spune că Shah Jahan şi-a iubit enorm soţia, care i-a fost şi o inteligentă sfătuitoare într-ale politicii şi că moartea acesteia l-a devastat sufleteşte. În interiorul mausoleului se află o minunată grădină, cu fântâni arteziene şi arbori ornamentali. Sicriul împărătesei este incrustat cu pietre preţioase, iar alături se află sicriul împăratului, făcut 35 de ani mai târziu.

Marmura şi pietrele preţioase, poarta principală în formă de văl creează o atmosferă exceptioanală, culorile schimbându-se mereu, în funcţie de momentul zilei – roz în prima parte a zilei, la lumina soarelui, alb seara şi noaptea, sub lumina lunii. Culoarea galben, spun specialiştii, pe care o are uneori palatul pare a fi generată de poluarea din zonă, de aceea s-au luat măsuri speciale în zonă pentru ca activitatea industrială şi circulaţia să nu afecteze splendida construcţie.

Din lista initială, care cuprindea 21 de realizari excepţionale, au mai facut parte: Acropola din Atena, Palatul Alhambra, din Granada, Spania (vestit monument de arhitectură musulmană, de pe teritoriul spaniol), Statuile de pe Insula Pastelui (Chile), Turnul Eiffel, din Paris, Catedrala Sfanta Sofia, din Constantinopol, Templul budist Kiyomizu-dera, Japonia, Statuia Libertatii, din New York, Monumentul neolitic Stonehenge, din Anglia, Sydney Opera House, din Australia etc.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.