Primele albine au aparut pe Pamant, probabil, odata cu primele flori, adica in urma cu aproximativ 100 de milioane de ani. Cele mai vechi urme (fosile) care atesta existenta acestor mici zburatoare vegetariene s-au gasit in zona Marii Baltice, din nordul Europei, in rasini mineralizate, secretate de conifere, cunoscute sub denumirea de ambra. Albinele domestice apartin speciei Apis mellifera, originara din Europa si Africa sau, in Asia, speciei Apis cerana.
Omul, in istoria devenirii sale, a inteles destul de repede cat de folositoare sunt albinele, pe de o parte, pentru ca ofera alimentul de necomparat cu orice altceva – mierea – “hrana zeilor”, dar si nectarul, ceara, propolisul, chiar veninul (foarte util pentru sanatate) si, pe de alta parte, contribuie, in mod esential, la echilibrul ecosistemelor, prin polenizarea plantelor.
Albinele – sistem de organizare perfect
Lui Karl von Frisch, etolog austriac (etologie – stiinta care se ocupa cu studiul comportamentului animalelor si plantelor) i-au trebuit mai mult de 40 de ani de observatii, studii si experimente ca sa inteleaga si sa explice felul in care albinele sunt organizate in stup, cum comunica intre ele, care este secretul functionarii lor perfecte. In 1973, a si primit Premiul Nobel pentru etologie, dupa ce, in 1965, publicase si o lucrare pe acest subiect – “Limbajul dansului si orientarea albinelor”. In aceasta carte, Frisch explica faptul ca albinele isi comunica unele altora, unde se afla sursele cele mai bune pentru recoltarea polenului, distanta si directia unei flori, prin intermediul unui “dans al recoltei”.
Albina care se intoarce la stup incarcata de polen executa doua “dansuri”, unul “in cerc” (pentru o sursa aflata in apropierea stupului, in jur de o suta de metri) si altul “oscilant/dansul in opt” (mai complicat, prin care directia este indicata in functie de pozitia soarelui, dupa viteza cu care vibreaza aripile, dupa parfumul corpului albinei), semne pe care celelalte albine le descifreaza si pornesc spre sursa de polen astfel descrisa. Alte moduri de comunicare sunt prin contactul dintre antenele lor sau pe calea feromonilor (substante chimice) secretati de matca.
Acesti feromoni sunt produsi de o glanda numita “Glanda Nassanov” si, cu ajutorul lor, sunt marcate diverse locuri: intrarea in stup, o sursa de apa, de nectar etc. Etologul austriac a mai demonstrat si ca albinele recunosc florile dupa miros si nu dupa gustul dulce al polenului. In privinta vazului, albinele nu pot sa distinga rosul de negru, albul este vazut bleu-verzui, dar percep, ca si omul, galbenul, albastrul si violetul. Orientarea in spatiu se face in functie de pozitia soarelui si de undele magnetice (atunci cand nu este soare). Albinele au si un fel de “ceas” intern, un mecanism de sincronizare, astfel incat, daca dimineata descopera o zona de zbor favorabila, cu multe flori, dupa-amiaza vor stii exact care este ora cea mai productiva pentru ele si se vor intoarce la momentul oportun.
In interiorul stupului, exista o diviziune a muncii, respectata cu strictete. Albinele “lucratoare” au varste diferite si sarcini diferite. Vara, viata “lucratoarelor” este scurta, nu traiesc mai mult de cinci-sase saptamani. In acest rastimp, trec prin mai multe etape:
- La 24 de ore dupa “nastere”, albina trebuie sa curete alveolele eliberate;
- Intre a patra si a sasea zi, hraneste larvele;
- Dupa aceasta perioada, pana in a douazecea zi, albina tanara lucreaza in stup – pune polenul si nectarul in rezerve, ventileaza stupul, face curatenie, inlatura corpurile straine etc. Tot in acest rastimp invata sa se orienteze in exterior si sa se intoarca la stup;
- Glandele aflate sub abdomen pot sa secreteze ceara incepand cu ziua 21. Unele dintre lucratoare prelucreaza ceara cu mandibulele si construiesc faguri noi;
- O alta categorie de lucratoare vor fi capabile, dupa ziua 28, sa pazeasca intrarea in stup, ridicandu-si abdomenul si batand din aripi;
- O parte dintre albinele in varsta de trei saptamani vor hrani si o vor ingriji pe regina;
- Incepand cu ziua 20 si pana la sfarsit, albinele lucratoare participa la recoltarea nectarului si a polenului. Este nevoie de milioane de flori, pentru un singur kilogram de miere.
- O observare atenta a stupului arata ca, in decursul acestor activitati, exista si un numar de albine care nu au o sarcina anume de indeplinit, constituind “o mana de lucru” de rezerva.
Coloniile de albine cele mai prospere se inmultesc prin roire. La inceputul primaverii, in stup sunt mai multe botci (celule) cu matci (diferite de cele ale albinelor abisnuite). Vechea regina, cu jumatate din efectivul de albine pleaca, in mod natural, sau sunt mutate de catre apicultor. In stupul vechi, prima regina care se naste le omoara pe celelalte, care sunt inca in alveolele lor. O saptamana mai tarziu, ea face primul sau zbor nuptial.
Laptisorul de matca
Laptisorul de matca este produsul unei secretii glandulare cefalice si mandibulare a albinelor lucratoare, capabile sa il secrete doar intre a cincea si a paisprezecea zi a existentei lor. Este o substanta alburie, cu reflexe albastrii, de consistenta gelatinoasa, usor dulceaga, folosita, in stup, exclusiv pentru hrana tuturor larvelor, de la ecloziune pana in a treia zi de viata, pentru hrana larvelor din care se va naste regina (pana in a cincea zi a existentei ei) si pentru hrana reginei (matca) in toata perioada in care traieste in stup.
Statistici referitoare la albine
- Un stup poate adaposti aproximativ 40 000-60 000 de albine;
- La fiecare drum, o albina aduce in jur de 0,2 mg de nectar (oare cate drumuri trebuie facute pentru, sa zicem, 100 de kilograme de miere?);
- Pentru un singur kilogram de miere, albinele dintr-un stup parcurg de patru ori ocolul Pamantului;
- Albinele recolteaza nectarul cu umiditate 50% si, pentru a-l transforma in miere, trebuie sa il usuce;
- O albina poate sa “viziteze” circa 300 000 de flori pe zi.
