Arborele de cacao (Theobroma Cacao) este una dintre cele mai cultivate specii de arbori, avand in vedere ca fructul sau are o bogatie de elemente nutritionale si benefice organismului. Se spune ca acesta creste de la sine in zonele ecuatoriale umede, nestiindu-se nici in prezent zona de origine a acestei specii. Se stie insa ca stramosul arborelui de cacao, cacaoa salbatica, isi are originile in Mexic, Honduras, ori in junglele Venezuelei si Braziliei. Indiferent de zona originara, cacaoa este acum cultivata foarte bine si in padurile tropicale din Africa, in America Latina si in Asia.
Cultura de secole a arborelui
In urma cu aproximativ doua secole, arborele de cacao era produs in special in America Centrala, in sud, in proportie de 50%. Acum, cacaoa este produsa in proportie de 75% pe Coasta de Fildes, Indonezia si Ghana. Fermele din satele africane isi bazeaza intreaga economie si viata pe cultivarea acestui arbore. Cultivarea arborelui de cacao necesita caldura torida, mediu umed si cald, insa si umbra plantelor mai inalte. Vlastarii tineri sunt amenintati de razele directe ale soarelui si de vantul puternic, si maturizarea sa dureaza intre 5 si 6 ani. Cand florile arborelui nu se usuca imediat dupa eflorescenta poate fi luata in calcul productia propriu-zisa. Arborele din aceasta specie poate fi exploatat in jur de 25 de ani si ajunge la maturitate sa masoare aproximativ 6 metri. Dupa 25 de ani de productie, capacitatea de productie a arborelui scade si, in cele mai multe cazuri, acesta este inlocuit de un vlastar tanar.
Varietate arborelui de cacao
Arborele de cacao prezinta un numar de subspecii cu caracteristici diferite si majoritatea speciilor cultivate sunt de fapt hibrizi care intrunesc caracteristici specifice mai multor soiuri. Cum hibrizii au o rezistenta mai buna la conditiile de mediu ce nu sunt intotdeauna prielnice si cum aromele lor sunt mult mai pregnante, acestea sunt preferate in defavoarea speciilor pure. Urmatoarele trei specii de baza sunt cele mai cultivate la momentul actual:
Criollo este o specie de cacao ale carei fructe au o pielita de culoare inchisa si produsul finit este de o calitate deosebit de apreciata. Planta este insa destul de sensibila, iar fructele sale sunt mici, astfel ca productia acestei specii este invers proportionala cu randamentul dat de specie. Cacaoa obtinuta din aceasta specie are o culoare deschisa si o aroma dulce si rafinata.
Forastero are o productivitate mai ridicata si apartine unei specii mai rezistente. Fructele acestei specii sunt mai mari, insa sunt acoperite de o pielita mai groasa decat cele din specia Criollo. Cacaoa Forastero este folosita in productia a peste 90% din ciocolata din intreaga lume, si are o aroma aspra si puternica, specifica ciocolatei. Aceasta specie este responsabila pentru peste 80% din ceea ce contine ciocolata de consum obisnuita.
Trinitario este o specie de cacao hibrid, constituita din elemente specifice atat speciei Criollo cat si speciei Forastero. Cacaoa trinitario are o aroma puternica si fina si da un randament foarte bun, fiind cultivata foarte usor. Denumirea acestei specii provine de la locul in care a fost cultivata prima data: statul Trinidad.
Cum se cultiva arborele de cacao
Arborele din care este produsa cacaoa creste cel mai bine in zonele tropicale si are niste flori foarte frumoase, lipsite de miros. Cum insectele nu sunt atrase de aceste flori, deseori se recurge la polenizarea artificiala pentru ca productia de fructe sa fie una crescuta. Fiecare arbore are doua cicluri de productie pe an, la sase luni distanta intre ele. Florile de cacao sunt roz si albe si au cinci petale fiecare, fiind atasate direct de tulpina. De la fiecare tulpina vor fi recoltate doar 40 de fructe finale, care vor fi procesate mai tarziu. Acestea au forma unor pepeni mici, verzi, putin alungiti. In functie de soi, perioada de recoltare si gradul de maturitate, fructele de cacao pot avea culoarea verde, galbena, portocalie, mov, roscata.
Pulpa alba a fructului este utilizata in vederea obtinerii semintelor necesare fabricarii de ciocolata sau ca desert. Fructele care sunt folosite pentru productia de cacao sunt lasate la uscat cateva zile, dupa care sunt despicate cu grija cu ajutorul unor cutite lungi si ascutie, astfel incat semintele sa ramana intacte, si sunt colectate in cosuri mari care sunt mai apoi puse la fermentat. In functie de specia de arbore de cacao, semintele sunt lasate la fermentat pe pamant sau in lazi acoperite de frunze de bananier intre 5 si 7 zile. In procesul de fermentare este indepartata in mod natural pielita ce acopera semintele, care de altfel ar fi greu de indepartat manual.
In timpul fermentarii, semintele devin caramizii aprins si prind o aroma mai intensa. Semintele sunt vanturate in mod regulat pentru a retine doar 2% umiditate. Este necesar ca acestea sa fie uscate, atat pentru a fi transportate mai usor cat si pentru a se opri procesul de fermentare. Dupa ce semintele de cacao au fost trecute prin procesul fermentarii si al uscarii, acestea sunt aduse la centrele de colectare, acolo unde sunt evaluate. Sunt luate probe de boabe care sunt analizate, primind mai apoi note. Doar loturile de seminte cu notele cele mai mari vor fi alese pentru a fi fabricate.
Beneficii
Arborele de cacao produce pudra, untul si crema de cacao, continand flavonoizi care sunt benefici asupra sanatatii cardiovasculare. De asemenea, cacaoa in stare cat mai nealterata ajuta si la mentinerea unui nivel scazut de colesterol in sange. Mancarurile bogate in cacao reduc presiunea sangelui, pot avea efecte benefice si asupra creierului si a memoriei.
Vedeti ca „a scapat” un „i” in plus in titlu, la „culturii”!
S-a reparat, multumesc de atentionare.