Artistul Michelangelo Buonarroti s-a nascut pe 6 martie 1475, in localitatea Caprese din Italia. Este unul dintre cei mai mari artisti ai lumii, ocupandu-se in timpul vietii de mai multe arte: sculptura, pictura, arhitectura si poezie.
Michelangelo nu a fost crescut de parintii sai, acestia lasandu-l, pe cand avea doar cateva luni, in Settignano, un loc in care tatal sau, Lodovico di Leonardo Buonarroti Simoni, detinea o proprietate. A fost ingrijit de o femeie din localitatea respectiva, iar parintii sai au inceput sa aiba grija cum se cuvine de el de abia cand a crescut. Astfel, in anul 1481, este inscris de catre tatal sau la Scoala de Gramatica infiintata in Francesco da Urbino, unde va invata limbile greaca si latina. Insa tanarul Buonarroti dorea sa imbratiseze o cariera in arta, cu toate ca nu se stie exact care au fost inceputurile sale in sculptura. Se stie insa ca a fost ucenicul lui Domenico del Ghirlandaio, un artist faimos la vremea respectiva, unde a stat doar un an si de unde a invatat sa deseneze prin copierea lucrarilor unor artisti celebri ai acelui secol.
La varsta de 14 ani, Michelangelo este admis la Gradina din San Marco, aflata in Florenta, loc care astazi nu mai exista si care atunci detinea o impresionanta colectie de statui ale lui Lorenzo “Magnificul” de Medici, un cetatean de onoare si conducator al Florentei. Impresionat de lucrarile tanarului artist, Lorenzo Magnificul se hotaraste sa il ia in palatul din Via Larga, unde va da in scurt timp nastere primelor opere originale, basoreliefurile “Madonna della scala” si “Batalia centaurilor”. Totodata, in aceasta perioada de inceput, artistul va sculpta in lemn un “Crucifix”, la cererea staretului Bisericii Santo Spirito, care l-a rasplatit intr-un mod mai neobisnuit: i-a dat o camera unde sa poata diseca corpurile oamenilor care decedau in incinta spitalului bisericii, Buonarroti fiind fascinat de anatomie.
Din cauza instabilitatii politice din Florenta, Michelangelo decide sa-si continue cariera in Roma, oras care devenise centru al Renasterii italiene. Odata ajuns acolo, Buonarroti a intrat in gratiile bancherului Jacopo Galli, care detinea deja doua lucrari ale viitorului sau protejat, si anume “Bachus” si “Cupidon” (sau “Apollo”). Galli a fost cel care a comandat prima capodopera a artistului, faimoasa “Pieta”, destinata initial cardinalului din Santa Petronilla, dar cumparata ulterior de ambasadorul regelui Frantei. Lucrarea a fost realizata dintr-o singura bucata de marmura, pe care sculptorul a ales-o personal din pestera Carrara, iar opera finalizata a reprezentat un model demn de urmat pentru viitorii sculptori.
In jurul anului 1500, Michelangelo se intoarce in Florenta, unde un an mai tarziu primeste, din partea Republicii florentine, o comanda: trebuia sa realizeze o sculptura de mari dimensiuni a lui David, personajul biblic care l-a invins pe Goliat. Trei ani mai tarziu, lucrarea este finalizata si expusa in Piazza della Signoria, in fata Palatului della Signoria. Faima de care artistul se bucura in Roma a ajuns si in Florenta, Buonarroti incepand sa aibe din ce in ce mai multe comenzi. Printre ele s-au numarat lucrarile “David in bronz”, “Tondi Pitti”, “Tondo Taddei”, “Madonna cu pruncul”, dar si o comanda din partea Papei Iulius al II-lea, care i-a cerut sculptorului sa ii creeze un cavou, cu peste 40 de statui, insa a renuntat ulterior la comanda, deoarece voia sa fie finalizata intr-un timp foarte scurt, iar artistului i-a luat mai mult de opt luni doar ca sa aleaga materialul.
Cu toate acestea, in 1508, Iulius al II-lea ii ofera lui Michelangelo sarcina de a picta cupola Capelei Sixtine, desi el era cunoscut ca sculptor si nu ca pictor. Lucrarea a fost terminata in patru ani si a fost de fapt o restaurare a cupolei, care prezenta cateva crapaturi in tavan. Buonarroti reuseste sa evidentieze frescele originale, dominate de culori clare, transparente si reci. Artistul a lucrat aproape singur la aceasta capodopera, pictand in centrul tavanului 9 fresce, infatisand scenele Creatiei, printre care cea mai importanta “Creatia lui Adam”, Pacatul lui Adam si Potopul, iar intre vitralii, sunt reprezentati 12 profeti si sibile care prevestesc venirea lui Iisus Hristos.
Dupa douazeci de ani de la aceasta lucrare, in 1536, Michelangelo incepe sa picteze “Judecata de Apoi” in Capela Sixtina, pictura ce se afla pe peretele de deasupra altarului. Artistul a pornit de la “Divina Comedie” a lui Dante, reusind sa redea o impresionanta antologie de scene. Lucrarea este impartita in trei fresce suprapuse, avand deasupra doua bolti care infatiseaza ingeri fara aripi. Pe fresca de la baza sunt infatisati mortii inviati dupa Apocalipsa si Infernul, reprezentat prin barca lui Caron, care transporta sufletele, si prin Minos, cel care judeca sufletele. Pe fresca de la mijloc se pot vedea ingerii cu instrumentele judecatii, sufletele care se duc in Rai si cele care coboara in Infern, iar pe fresca de deasupra sunt pictati Hristos Judecatorul si Fecioara Maria, inconjurati de cei care a ajuns in Imparatia Cerurilor.
Pe langa sculptura si pictura, Michelangelo s-a ocupat si de arhitectura, in special in ultimii treizeci de ani ai vietii sale. Prima afirmare ca arhitect a venit in anul 1518, cand Papa de la Roma ii cere sa completeze fatada Bisericii San Lorenzo, insa aceasta comanda nu a fost finalizata. Cu toate acestea, artistul a primit comenzi sa realizeze cateva cavouri in incinta complexului San Lorenzo, una dintre cele mai faimoase opere ale sale fiind “Sacristia noua”. A inceput si proiectarea Bibliotecii lui Lorenzo, dar a ramas neterminata, iar in 1534 a restructurat palatul familiei Papei Farnese, patru ani mai tarziu ocupandu-se de sistematizarea pietei Campidoglio din Roma. Printre cele mai celebre lucrari de arhitectura ale sale se numara Porta Pia si Catedrala Sfantului Petru, pe care a inceput sa o restructureze, dar a murit inainte sa o termine.
Putina lume stie ca Michelangelo a fost si poet, exprimandu-si gandurile in creatii lirice inspirate de Petrarca. Poeziile sale nu au fost create pentru a fi publicate, mai ales ca au fost aspru criticate de specialistii acelor vremuri, deoarece limbajul folosit de artist este caracterizat de duritate si obscuritate. Scrierile de la maturitate devin mai emotionante, poetul exprimandu-si tristetile in ceea ce priveste neputincioasa batranete.
In anul 1564, Michelangelo Buonarroti moare la Roma, in timp ce lucra la opera “Pieta Rondanini”, lasand in urma sa adevarate capodopere, care servesc si astazi drept model tinerilor artisti.
