Australia – un dezastru cum nu s-a mai văzut, cu efecte ireversibile

Australia, numită altădată “Terra Australis Incognita” (Tara necunoscută din sud), pentru mulţi un fel de “El Dorado” îndepărtat, un “tărâm al promisiunilor” şi al tuturor posibilităţilor, unde vremea este întotdeauna frumoasă, cu spaţii imense, cu emblematicele imagini ale nostimilor urşi koala, ale cangurilor ţopăitori şi cu plaje imaculate, este acum în flăcări, trăind o dramă fără precedent.

Dezastrul din Australia, început în septembrie 2019 şi derulându-se cu o virulenţă de neimaginat şi la acest început de ianuarie 2020, a şocat o lume întreagă. “Un Cernobîl climatic”, o “bombă climatică”, “Apocalipsa”, “Paradisul pierdut în flăcări”, “Focul care ucide suflete”, “Lovitura de graţie dată vieţii” – titrează mass-media de pretutindeni.

Australia – Paradisul de dinaintea dezastrului

Australia (din latinescul “australis”- “din sud”/”austral”) este ţara care ocupă în întregime continentul cu acelaşi nume, la care se adaugă Insula Tasmania (stat australian situat la 199 de kilometri de coasta de sud-est a insulei principale), plus alte insule mai mici din Oceanele Austral, Pacific şi Indian.

Cu o suprafaţă de 7 617 930 kilometri pătraţi, este a şasea ţară din lume ca mărime şi una dintre cele mai bogate – este a 12-a economie a lumii şi ocupă locul 5 mondial, după venitul pe cap de locuitor, şi al doilea loc, după indicele dezvoltării umane. Pe locuri fruntaşe, în topul mondial, se situează şi din punctul de vedere al calităţii vieţii, al educaţiei şi al sănătăţii. Începând cu anul 2000, Australia a fost declarată a doua cea mai dezvoltată ţară din lume, după Norvegia.

Politic, Australia este o monarhie parlamentară, şeful statului fiind regina Elisabeta a II-a, regină a tuturor statelor din Commonwealth (Comunitatea Naţiunilor, adică o organizaţie interguvernamentală de 53 de state membre independente, foste colonii britanice). Capitala Australiei este la Canberra, alte oraşe importante fiind Sydney, Melbourne, Brisbane, Perth, Adelaide.

Cea mai mare parte a teritoriului Australiei este arid sau semi-deşertic. Există însă şi lanţuri muntoase, mai importante fiind Munţii Albaştri (Blue Mountains) şi Munții Snowy (Alpii Australieni).

Un loc special în geografia acestei zone, dar si a lumii, îl reprezintă Marea Barieră de corali, cel mai mare recif de corali, o superbă “gradină” minerală, ïn forme şi culori spectaculoase, situat în Marea Coralilor, în nord-estul Australiei, care acoperă o suprafaţă de 344 400 kilometri pătraţi, pe o lungime de 2600 de kilometri.

Vechimea continentului, climatul variabil în timp, izolarea geografică au făcut ca aici să se conserve şi să se dezvolte specii de plante şi de animale endemice. Emblematice pentru această zonă geografică sunt, de exemplu, koala, cangurul, ornitorincul, vombatul (marsupial terestru, nocturn), echidna, câinele dingo, pasărea emu (asemănătoare struţului).

De altfel, în Australia, există peste 500 de Parcuri Naţionale, ceea ce reprezintă un record mondial. Începând cu anul 1999, “Environment Protection and Biodiversity Conservation Act” se ocupă cu protejarea biodiversităţii din zonă, a ecosistemelor unice în lume.

Din punct de vedere climatic, pe coastele din nord şi nord-est există un climat tropical, pe coasta din est, un climat subtropical, în Tasmania, un climat subtropical umed, cu ploi abundente tot anul, pe coastele din sud şi sud-est, un climat mediteraneean, în interiorul insulei, un climat deşertic, cu ploi foarte rare şi cu temperaturi foarte ridicate în timpul verii. Recordul de temperatură, de 41,9 grade Celsius, a fost atins în decembrie 2019.

Incendiile din Australia – un bilanţ provizoriu dezastruos

În fiecare an, începând din luna septembrie, odată cu sosirea primăverii australiene, urmată de vara australiană (decembrie – februarie), timp în care în emisfera nordică este iarnă), continentul se confruntă cu incendii, dar, de fiecare dată, oamenii au găsit modalităţile şi capacitatea de a le face faţă, iar natura a găsit mereu resurse să se regenereze rapid.

De această dată, însă, dezastrul este de neimaginat. Focurile imense (“The Monstre”, cum au fost numite) au cuprins întregul continent, amplificate de vânturile care suflă în rafale dinspre vest, afectând, până la momentul acesta, aproape 8 milioane de hectare de vegetaţie, care au fost arse, adică de trei ori mai mult decât, de exemplu, incendiul din Amazonia (cea mai mare pădure tropicală), din 2019, când au ars în jur de 2,5 milioane de hectare, ceea ce a reprezentat, la vremea respectivă, cel mai mare dezastru de acest fel.

Din septembrie şi până la acest început de an 2020, în Australia, 25 de oameni (pompieri voluntari şi persoane care încercau să fugă din calea dezastrului) şi-au pierdut viaţa, în jur de 2 000 de case au fost distruse, oraşe întregi din sud-estul Australiei au fost rase de foc chiar în ajunul Anului Nou, peste 100 000 de locuitori au fost evacuaţi din zonele periculoase. Numărul animalelor ucise de foc s-ar ridica, conform anunţurilor făcute de Universitatea din Sydney, la aproape un miliard, deşi alte statistici provizorii spun că ar fi vorba de mai mult.

Nori de fum uriaşi deasupra Australiei si Noii Zeelande

Un motiv al răspândirii rapide a focului îl constituie tufişurile, care acoperă aproximativ 800 000 de kilometri pătraţi din suprafaţa Australiei, si care, de câţiva ani, nu au mai fost defrişate, ca urmare a unor proteste din partea ecologiştilor. Apoi, pădurile de eucalipt, arbore endemic, cu frunze dure, rezistente la secetă, au favorizat amplificarea focului, din cauza uleiurilor din frunze, care se aprind rapid.

Arderea unui imens volum de biomasă (iarbă, arbuşti, copaci) a generat cantităţi uriaşe de dioxid de carbon, monoxid de carbon, oxid de azot, metan, funingine şi particule toxice pentru oameni şi animale. Fumul încărcat cu particule nocive, rezultat din incendii, a ajuns nu numai în Noua Zeelandă, parcurgând în jur de 2000 de kilometri, până deasupra gheţarului Franz Iosef, accelerând (in timp) topirea acestuia, ci şi în Chile şi Argentina, adică traversând Oceanul Pacific, până pe coasta Americii de Sud.

Avertismentul medicilor australieni

Medicii australieni au atras atenţia asupra faptului că fumul provenit din incendii poluează aerul de 11 ori mai mult decât nivelul considerat ca fiind periculos pentru viaţă. Pericolul creşte şi din pricina particulelor mai mici de 2,5 micrometri, compuse din molecule organice, metale grele şi carbon de funingine, care pătrund în plămâni, fiind cancerigene, pentru om, si generând o mulţime de alte afecţiuni.

Cele mai afectate par a fi regiunea din sud-estul Australiei, dintre Brisbane şi Sydney, din Nouvelle-Galles du Sud, din zona Blue Mountains, dinspre coasta spre Marea Tasmaniei. Cu câteva zile în urmă, Sydney a fost declarat cel mai fierbinte loc de pe Terra, cu temperaturi de aproape 50 de grade Celsius (fiind depăsite maximele din decembrie 2019) , iar de pe coasta de sud-est a Australiei au fost evacuaţi peste 100 000 de locuitori.

În decembrie 2019, peste 20 000 de persoane din Sydney au manifestat contra guvernului, a cărui politică în privinţa reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră a fost dezastruoasă, o altă cauză a“Apocalipsei” climatice din Australia, de la acest moment, pe lângă seceta extremă (în unele zone nu a mai plouat de peste un an), temperaturile foarte ridicate (peste 40 de grade Celsius, 44 de grade la Camberra, 48,9 la Sydney) şi vânturile care au amplificat focul.

Duminică, 4 ianuarie 2020, Prim-Ministrul australian a făcut apel la 3000 de militari rezervişti, pentru a ajuta în lupta cu focul care devastează ţara de patru luni şi în condiţiile în care meteorologii au anunţat noi creşteri de temperatură la mijlocul acestei săptămâni.

În timpul celei mai mari operaţiuni de evacuare a populaţiei pe timp de pace, din istoria Australiei, bazele militare au devenit adăposturi de urgenţă, vasul de război HMAS “Adelaide” ajută la evacuarea rezidenţilor din New South Wales și Victoria, alte două vase sunt în acţiune în largul coastei de la Mallacoota.

Peste un miliard de animale ucise de “bomba climatică” din Australia

Mamifere, păsări, reptile, peste un miliard de fiinţe au pierit în focul devastator care a cuprins Australia, din septembrie, până în prezent, unele arse de vii, altele murind din cauza fumului, din lipsa hranei, a apei, a adăposturilor, fără a se mai pune la socoteală amfibienii, insectele, plantele.

În pofida unor fake news-uri sau a unor fotografii trucate, care au apărut pe reţelele sociale, realitatea din Australia cuprinsă de flăcări este dramatică. Martori oculari au surprins momente sfâşietoare, în care animale speriate, însetate, rănite caută ajutor, vin să bea apă din sticlele pompierilor, cer să fie salvate. În South Wales, zeci de cadavre de canguri şi urşi koala acoperă un câmp din apropierea unei şosele, după cum s-a putut vedea din imaginile surprinse de un cameraman de la postul de ştiri ABC şi care mărturisea că a fost “cel mai cumplit lucru pe care l-a văzut vreodată”.

Numai în Mid-North Coast, unde trăiesc aproximativ 25 000 de exemplare de koala, specie oricum vulnerabilă, 30% au pierit în foc. Multe asociaţii de protecţie a animalelor au apelat, în aceste condiţii, la câini dresaţi, pentru a salva exemplarele de koala care au supravieţuit, pentru a le pune la adăpost.

Mulţi australieni, ei înşişi ameninţaţi de dezastru, au devenit pompieri voluntari în lupta cu focul si şi-au riscat viaţa pentru a salva animalele prinse de flăcări. Familia cunoscutului realizator de televiziune Steve Irwin (cunoscut din emisiunea “The Crocodile Hunter”), de exemplu, a salvat zeci de mii de animale, cele afectate de foc fiind tratate la spitalui veterinar pe care îl deţine.

Pe termen lung, refacerea florei, a faunei, a biodiversităţii continentului australian va fi o provocare pentru care specialiştii, deocamdată, nu au soluţii. Multe dintre efectele dezastrului, dezechilibrele create de incendiile de o amploare inimaginabilă par a fi ireversibile. “Cum va fi viaţa după Apocalipsă?” – se întreabă toţi oamenii care au trăit şi trăiesc in continuare drama focului devastator, dar şi cei care sunt martori de la distanţă la acest “Cernobîl climatic”.

Franck Courchamp, specialist în biodiversitate, la CNRS (Centrul Naţional de Cercetare Ştiinţifică, din Franţa), spunea într-un interviu recent, că: “Natura se poate recupera după o pierdere de 97% din tot ce este viu, în milioane de ani. Pentru pădurile arse din Australia şi pentru vieţuitoarele care le populează va fi nevoie de cel puţin o generaţie umană pentru a se reface, în cazul în care se iau deciziile corecte cu privire la schimbările climatice”.

Oamenii trebuie să se refacă şi, în acelaşi timp, să ajute natura să se refacă. Va fi nevoie de timp, de resurse, de inteligenţă şi de înţelepciune. Iar inteligenţa şi înţelepciunea trebuie să fie ale fiecărui om în parte şi, mai ales, ale celor care au puterea de a decide.