Autocontrolul, în lumea actuală, atât de dinamică, provocându-ne mereu, prin ritmul şi diversitatea ei, să luăm decizii rapid, să ne gestionăm timpul astfel încât să fie în avantajul nostru, să fim concentraţi şi atenţi în atingerea scopurilor, să facem faţă comportamentului celorlalţi, adesea impulsiv sau necontrolat, să ne manifestăm adecvat emoţiile şi impulsurile de moment, este esenţial în orice ipostază a vieţii noastre. Autocontrolul este secretul inteligenţei noastre emoţionale.

Pe de altă parte, societatea contemporană, supertehnologizată, a generat, spun specialiştii în domeniu, un alt tip de sensibilitate a individului în raport cu ceilalţi. Calculatorul, internetul, telefonia mobilă, goana după o slujbă bine plătită sau măcar acceptabilă, criteriile de selecţie pe piaţa muncii, care vizează nu numai know-how-ul, dar şi un anume profil al personalităţii – iniţiativă, empatie, adaptabilitate, persuasiune etc.- toate arată cât de importante sunt controlul de sine, motivaţia, echilibrul interior, în condiţiile în care graniţa cu anxietatea, înstrăinarea de sine şi de ceilalţi este atât de fragilă.

Inteligenţa emoţională, consideră Daniel Goleman, unul dintre cei mai cunoscuţi psihologi şi jurnalişti contemporani, licenţiat la Oxford, este o combinaţie între raţiune şi emoţie şi de această combinaţie depinde, în mare măsură, progresul personal. Succint, inteligenţa emoţională se defineşte prin capacitatea de a înţelege emoţiile personale şi a le controla, de a înţelege emoţiile celorlalţi şi de a găsi modul optim de a reacţiona în faţa acestora, prin felul în care îi inspirăm şi influenţăm pe cei din jurul nostru, prin modalitatea în care înţelegem să gestionăm un conflict. Toate acestea sunt în relaţie directă cu autocontrolul.

Să ne identificăm emoţiile – cheia autocontrolului

Este un fapt demonstrat ştiinţific că persoanele care au un nivel ridicat de autocontrol se bucură şi de succes, indiferent că este vorba de viaţa personală, profesională, de studii etc. Această realitate se explică prin influenţa pe care o au emoţiile în luarea deciziilor, cele care, până la urmă, ne ghidează reacţiile şi comportamentul. Multe probleme intervin în acţiunile noastre atunci când ne dorim ceva şi am vrea ca acest lucru să se întâmple foarte repede, iar dacă nu se întâmplă aşa, ne stresăm, ne încearcă emoţii negative, ne controlăm greu neliniştile, enervările, revoltele.

Autocontrolul este o abilitate complexă, o capacitate de a face lucruri cu uşurinţă şi pricepere, care se învaţă, se cultivă de-a lungul întregii vieţi, depinzând de alte abilităţi. Mai exact, trebuie să ne facem o obişnuinţă, mai întâi, din a ne identifica emoţiile, a le înţelege, într-o etapă ulterioară intervenind capacitatea de a le controla, de a deveni stăpâni pe impulsurile, deciziile şi comportamentul nostru.

Autocontrolul nu trebuie confundat cu reprimarea emoţiilor, care presupune ocultarea, refularea, ascunderea, uitarea, ignorarea voită a acestora, în speranţa că vor dispărea ca prin magie, ceea ce nu se va întâmpla, desigur. Autocontrolul solicită asumarea emoţiilor. Dacă, de exemplu, dintr-un motiv oarecare, furia este sentimentul dominant, intr-un anumit moment, poate că unii, mai colerici, apelând la strategia reprimării, la primul impuls strâng pumnii, aruncă cu primul obiect ieşit în cale, în speranţa că se vor linişti. Strategia autocontrolului conduce pe o altă cale. Furia există, dar evocarea unei situaţii de linişte şi calm sau orice altă modalitate care deplasează atenţia spre altceva, este o soluţie de a reinstaura controlul, de a schimba starea de spirit, din una de iritare, în linişte si calm.

O primă etapă în cultivarea autocontrolului constă în identificarea emoţiilor. La modul cel mai general, psihologia ne învaţă că există două tipuri de emoţii: emoţii primare şi emoţii secundare.

• Emoţiile primare sunt universale: bucuria, tristeţea, frică, furia, dezgustul, surpriză, speranţă, încrederea. Cei mai mulţi dintre noi pot identifica acest tip de emoţii fără probleme.
• Emoţiile secundare sunt mai greu de recunoscut, deoarece presupun combinarea mai multor emoţii primare, iar manifestările sunt mai subtile. Din această categorie fac parte, de exemplu, anxietatea, care este o combinaţie de frică, jenă şi culpabilitate, invidia (tristeţe + furie), ruşinea (frică + dezgust), plăcerea (bucurie + surpriză), mândria (bucurie + furie), culpabilitate (bucurie + frică) etc.

Dacă reuşim să identificăm corect emoţiile şi dacă dobândim şi puterea de a le recunoaşte ca atare, un prim pas important în autocontrol este făcut.

Autocontrolul – cum scăpăm din închisoarea obiceiurilor

Modul nostru de a reacţiona în fata diverselor situaţii de viaţă este, adesea, consecinţa unor obiceiuri instalate mai mult sau mai puţin conştient. Pentru a scăpa din “închisoarea” unor obiceiuri/stereotipii neproductive, putem apela la o tehnică numită de specialişti “emoţionalul personal”. Aceasta înseamnă că atunci când simţim că suntem copleşiţi de o stare emoţională, că nu îi putem face faţă, să ne obişnuim să ne răspundem următoarele întrebări:

• Cum aţi numi emoţia pe care o simţiţi?
• Care sunt manifestările fizice ale acesteia?
• Ce gânduri v-a declanşat emoţia respectivă?
• Cum înfruntaţi situaţia?

În etapa următoare, în cazul emoţiilor negative, pentru autocontrol, înainte de consecinţe pe care le-am putea regreta, se poate apela la unele ‘trucuri”: distanţarea de situaţia care a provocat emoţiile respective, conştientizarea a ceea ce se întâmplă în interior, în minte, în suflet, alungarea sentimentului de frustrare şi exerciţiul răbdării, având în vedere că orice stare de spirit are nevoie de timp pentru a se echilibra/reechilibra. Până la urmă, fericirea sau nefericirea depind de maniera în care interpretăm şi înfruntăm realitatea.

Strategii pentru consolidarea autocontrolului

Când este vorba de autocontrol, primul gând este legat, de obicei, de eşecuri şi stări negative, succesul fiind, se pare, mai uşor de gestionat. Cercetări recente ale unor specialişti de la Universitatea din Florida, referitoare la autocontrol/self-control, recomandă câteva strategii pentru consolidarea autocontrolului, pentru stimularea voinţei şi pentru a merge în direcţia dorită, atunci când este vorba de atingerea scopurilor:

• Meditează! – Chiar şi numai cinci minute zilnic, de meditaţie, în sensul concentrării pe “nimic”, golirea minţii de vâltoarea gândurilor de orice fel ajută la creşterea inteligenţei emoţionale, la îmbunătăţirea conştiinţei de sine, la creşterea capacităţii creierului de a rezista impulsurilor distructive. Nu degeaba călugării budişti sunt vestiţi pentru capacitatea lor de a medita, de a-şi controla emoţiile, de a-şi păstra calmul în orice situaţie.
• Relaxează-te “autoconcentrat”! – Aşa spun specialiştii în psihologie, când recomandă acest fel de relaxare, în timpul căreia gândul să se canalizeze spre “vocea interioară”. În felul acesta ne vom face o obişnuinţă din a avea acces la subconştientul nostru, ne vom dezvolta capacităţile intuitive, vom vedea nu numai suprafaţa lucrurilor şi a evenimentelor, ci partea mai profundă a acestora. Emoţiile se manifestă oricum, dar vom putea, treptat, să intelegem care este resortul lor şi le vom face faţă cu mai multă linişte.
• Respiră profund! – Respiraţia profundă, timp de mai multe minute, fără a reprima emoţia, de orice fel ar fi ea, face ca tensiunea interioară să se diminueze. O senzaţie de uşoară oboseală după un astfel de moment este firească, deoarece sistemul nervos, în asemenea situaţii, este foarte solicitat.
• Fă mişcare zilnic! – Cel puţin 10 minute de exerciţii fizice susţinute contribuie la stimularea/eliberarea unui neurotransmiţător – GABA – care face creierul să se simtă calmat, ajutând la un mai bun control asupra impulsurilor.
• Alimentează-te corect! – Atunci când creierul nostru încearcă să exercite autocontrolul, consumul de glucoză creşte. De aceea cei care au un nivel scăzut al zahărului în sânge cedează mult mai uşor impulsurilor distructive. Nu consumul de zahăr/alimente dulci este soluţia, ci trebuie consumate alimente care eliberează lent glucoză (orezul, cerealele integrale, carne etc.)
• Dormi suficient! – In stări de oboseală, capacitatea celulelor creierului de a absorbi glucoza este foarte scăzută. Experimentele au demonstrat că mai puţin de şase ore de somn sau mai mult de nouă ore, pe noapte, favorizează intoleranţa la glucoză.
• Rezistă valului! – Când impulsul care trebuie controlat este foarte puternic, chiar presimţirea lui este de ajuns pentru a lua controlul. De aceea regula principală este de a aştepta cel puţin zece minute înainte de a ceda oricărei tentaţii.
• Iartă-te! – Nu trebuie ignorat niciodată modul în care o greşeală te face să te simţi. Emoţiile negative, consecinţele lor şi lipsa de autocontrol dau naştere unui cerc vicios. Când autocontrolul nu funcţionează, iartă-te şi mergi mai departe, gândeşte-te la ce vei face în viitor, în cu totul altă manieră.
• Apelează la autosugestie! – Nu este vorba de a masca emoţiile, amăgindu-ne cu ceva ce nu se poate, ci de a exersa un dialog cu sinele. Imaginaţi-vă că o altă persoană ar fi exact în aceeaşi situaţie. Ce i-aţi spune persoanei respective? Vorbiţi cu sinele ca şi cum i-aţi vorbi unui prieten.
• Anticipează-ţi emoţiile! – Prin tehnica vizualizării mentale, pregătiţi-vă reacţia pe care o veţi avea în faţa unei emoţii, aşa cum se întâmplă atunci când ne reprezentăm vizual ceva ce am dori să se întâmple în viitor.
• Eliberează-te de emoţii mergând la rădăcina lor! – O emoţie în sine nu este nici bună, nici rea. Ceea ce aduce stării noastre de spirit emoţia respectivă contează şi, de asemenea, este evident că o emoţie nu se naşte din nimic, este rezultatul felului în care fiecare percepe realitatea. Prin urmare, de câte ori simţim că ne învăluie o emoţie puternică, pentru a-i face faţă, este bine să îi căutăm rădăcinile, cauzele, să o recunoaştem şi să o asumăm.
• Cultivă încrederea în sine! – Încrederea în sine este esenţială pentru orice reuşită. Lipsa încrederii în sine este, de cele mai multe ori, sursa emoţiilor negative, ne face vulnerabili. Încrederea în sine nu trebuie confundată cu aroganţa, dimpotrivă, cel care îşi cunoaşte valoarea va fi calm, echilibrat, nu va avea nevoie să-şi demonstreze ostentativ calitătile. Mai mult, o astfel de persoană va şti foarte bine să îşi identifice propriile slăbiciuni şi să le remedieze.

  

Important este ca aceste strategii să fie lăsate să funcţioneze, adică fiecare să conştientizeze când a funcţionat sau nu autocontrolul şi să schimbe în bine, într-o altă ocazie, ceea ce a greşit in trecut. Se adăugă la toate acestea tentaţia pe care fiecare dintre noi a simţit-o la un moment dat, poate, de a amâna lucrurile importante, de a se pierde în mărunţişurile cotidiene. O luptă continuă cu noi înşine, un drum dificil, cu reuşite şi eşecuri, dar pentru care există o singură soluţie – autocontrolul. Este nevoie de timp pentru a dezvolta inteligenţa emoţională şi, implicit autocontrolul, prin care să ne stăpânim emoţiile, timpul, relaţiile cu ceilalţi, comportamentul, dar odată definite, exersate sistematic, la un grad înalt, sunt învăţate pentru toată viaţa.