Proba scrisă la Limba şi literatura română, din cadrul Examenului de Bacalaureat 2024, s-a desfăşurat luni, 1 iulie. Subiectele au fost structurate/ concepute după modelul consacrat, în concordanţă cu programa de examen, având, potrivit normelor prestabilite, “un nivel mediu de dificultate” şi vizând, aşa cum se precizează în Programa de Bacalaureat, “evaluarea competenţelor generale şi specifice formate pe durata învăţământului liceal, la această disciplină, pe baza conţinuturilor din domeniile: Limbă şi comunicare şi literatura română”.
Mai exact, în timpul celor trei ore pe care le-au avut la dispoziţie, elevii au avut de rezolvat trei subiecte – Subiectul I (50 de puncte) are ca punct de plecare un text nonliterar sau situat la graniţa dintre literar şi nonliterar (memorialistic/ jurnalistic/ epistolar/ juridic-administrativ/ ştiinţific/ argumentativ etc.) şi este disociat în două tipuri de itemi: itemul I. A (30 de puncte), alcătuit din cinci cerinţe (a câte 6 puncte fiecare), presupunând înţelegerea unui text la prima vedere, şi itemul I. B (20 de puncte) – construirea unui text argumentativ de minimum 150 de cuvinte, în care elevul trebuie să-şi exprime opinia în legătură cu o problematică reflectată în textul de la punctul I. A, raportându-se atât la informaţiile din textul respectiv, cât şi la experienţa personală sau culturală.
Anul acesta, textul propus la S I. A a fost un fragment din Gabriel Dimisianu, O vizită la Tudor Arghezi, în vol. Amintiri și portrete literare, iar cerinţele au fost extrem de accesibile pentru un absolvent de liceu.
Itemul I. B (20 de puncte) a constat în redactarea unui text argumentativ de minimum 150 de cuvinte, în care elevii să prezinte „dacă emoțiile influențează sau nu sinceritatea exprimării”.
Subiectul al II-lea (10 puncte), la modul general, vizează interpretarea/comentarea, în minimum 50 de cuvinte, a unui text integral sau a unui fragment de text literar la prima vedere (liric/epic/dramatic), prin care elevul să demonstreze capacitatea de analiză tematică, structurală, stilistică etc. Anul acesta, elevii au avut de prezentat rolul notațiilor autorului, pe baza unui fragment din piesa de teatru “Omul cu mârțoaga”, de George Ciprian.
Subiectul al III-lea (30 de puncte) presupune realizarea unui eseu, de minimum 400 de cuvinte, referitor la o operă literară aparţinând unui scriitor canonic, punerea în context a unui text studiat, prin raportare la viziunea artistică, la o formulă estetică, la o epocă, un curent literar/ cultural etc.
În acest an, elevilor de la profilul real li s-a cerut redactarea unui eseu în care să prezinte particularități ale unei nuvele studiate, iar celor de la profilul umanist, un eseu în care să prezinte particularităţi de construcţie a unui personaj dintr-o nuvelă studiată.
Bacalaureat 2024 – un examen al “maturităţii”?
Reacţiile elevilor, îndată după ieşirea din sala de examen, legate mai ales de cel de-al treilea subiect (eseul), par relevante nu neapărat pentru temeinicia pregătirii pentru un astfel de moment, ci, mai degrabă, pentru faptul că şi ei (elevii) au înţeles că din multele posibilităţi pe care le oferă lista scriitorilor “canonici”, două – trei variante revin cu o frecvenţă nefirească, au devenit “previzibile”.
“Mai uşor de atât nu se putea!”, mărturisea un elev, “Era de aşteptat!”, spunea un altul. Mulţi alţii recunoşteau cu nonşalanţă că nici măcar nu au încercat să abordeze subiectul al III-lea (au venit la examen cu acest gând), că şi-au propus să “scoată” o notă de trecere din primele două etc.
Din nefericire, mărturisirile spontane ale elevilor, făcute la ieşirea din sala de examen (despre faptul că s-au “descurcat” sau despre cât de bine sau mai puţin bine au fost învăţate eseurile “pe de rost”), cu sentimentul eliberării de o mare “corvoadă”, pot fi auzite în fiecare an şi, mai trist, cu “promisiunea” făcută de mulţi dintre adolescenţi că nu se vor mai “atinge” de vreo carte de aici încolo, chiar dacă unii dintre ei au fost pasionaţi, o vreme, de literatură.
Subiectul “Slavici”, la Examenul de Bacalaureat de anul acesta (pe care l-au ales cei mai mulţi elevi, la S. III, deşi mai existau şi alte posibilităţi) a fost prezent de nenumărate ori în variantele de la simulări (din anii anteriori) şi în cele de la examenul de Bacalaureat.
Indiscutabil că Ioan Slavici este unul dintre scriitorii de referinţă din “epoca marilor clasici”, implicit din istoria literaturii române, şi este foarte bine, este necesar ca elevii să cunoască opera acestuia, ca şi pe a altor mari scriitori. Dar propunerea aceluiaşi Subiect III (de care se tem cel mai mult elevii), exasperant repetitivă, pentru ca rezultatele să nu fie “catastrofale”, nu creează oare un fel de stereotipie care nu face decât să-i îndepărteze pe elevi de la o adevărată motivaţie a învăţării?
În plus, învăţarea pe de rost a “eseurilor” referitoare la marile opere literare (pentru că există “convingerea” elevilor, desprinsă din realitatea examenelor, că numai aşa poţi obţine notă mare) – eseuri uitate îndată după trecerea acestor probe – este, cu certitudine, cel mai sigur drum spre îndepărtarea, de fapt, de frumuseţea şi valorile autentice ale literaturii noastre.
De asemenea, ne putem iarăşi întreba dacă este corectă egalizarea punctajului de la Subiectul I. A (30 de puncte, care se pot obţine cu uşurinţă, pentru cinci răspunsuri la întrebări foarte simple) cu cel de la Subiectul al III-lea – eseul (tot 30 de puncte), pe o temă complexă de literatură, care trebuie dezvoltată în minimum 400 de cuvinte, într-un limbaj adecvat, nuanţat, în care să se apeleze la diverse strategii de analiză, la abilităţile de interpretare, de lectură critică şi creativă, din care să se vadă preocuparea pentru a păstra prospeţimea, corectitudinea şi naturaleţea limbii române etc.
Profesorii de română ştiu că, în realitate, chiar şi elevii care obţin note mari învaţă eseurile referitoare la marile opere literare “pe de rost” (de cele mai multe ori fără să citească opera literară, fără să ştie vreun vers dintr-o poezie etc.), ceea ce este, desigur, o aberaţie, iar acest fapt nu înseamnă nici pe de parte dobândirea unor abilitaţi de analiză şi interpretare.
Este vorba, în cele mai multe cazuri (în care se obţin chiar note mari), doar de o învăţare mecanică, fapt confirmat de conţinutul lucrărilor de examen, în care apare frecvent o discrepanţă uriaşă între simplismul, incoerenţa limbajului folosit în textul argumentativ (Subiectul I. B, care trebuie construit pe loc), lipsa de coeziune a argumentelor, erorile de logică, exemplele inadecvate etc. şi frazele “pompoase” ale eseului extrase şi reţinute ca atare, fără discernământ, din diverse cărţi “de comentarii”.
“Încurajarea blândă a mediocrităţii”…
Subiectele de la proba de Limba şi literatura română, din cadrul examenului de Bacalaureat, repetitive (nu în sensul structurării lor, care, inevitabil, trebuie să respecte nişte reguli, ci în privinţa operelor/ scriitorilor propusi la S. III) ar trebui să ne facă să medităm la relevanţa/ irelevanţa acestui examen – să fie vorba doar despre nişte “coincidenţe” care (ce “surpriză”!) ar asigura o promovabilitate “acceptabilă”?
Apoi, unul dintre riscurile asociate cu subiectele ușoare sau previzibile este că elevii ar putea subestima nivelul de pregătire necesar și ar putea deveni neglijenți în studiu. Aceasta poate duce la o lipsă de profunzime în înțelegerea materiei și la o abordare superficială a subiectelor, ceea ce poate afecta performanța în viitor.
Suntem în secolul al XXI-lea, dar se pare că învăţământul românesc devine din ce în ce mai “cenuşiu”, în pofida “reformelor” atât de clamate, în realitate, inexistente. Ceea ce Titu Maiorescu observa şi condamna vehement în urmă cu un secol şi jumătate – “încurajarea blândă a mediocrităţii” – nu numai că nu a dispărut ca fenomen, dar prinde rădăcini tot mai puternice.
Ca şi în perioada interbelică, ar trebui să se ţină cont de faptul că un criteriu important de evaluare a calităţii învăţământului românesc nu trebuie să fie neapărat promovabilitatea, ci numărul personalităţilor pe care le-a dat scoala (în diverse domenii), aparţinând unei generaţii.
Nu este acum momentul pentru analize, statistici, comparaţii, diagnoze despre starea învăţământului românesc, pentru că toate acestea se vor face (ar trebui făcute cu seriozitate) după terminarea examenului, dar, ca întotdeauna, vor rămâne, probabil, doar nişte “constatări” mai mult sau mai puţin încurajatoare, care să creeze iluzia că societatea românească este interesată de sistemul educaţiei şi că rezultatele examenelor de la finalul liceului chiar reflectă, cu obiectivitate, o stare de fapt.
Afişarea primelor rezultate va avea loc în data de 8 iulie (până la ora 12,00). Rezultatele vor fi publicate aici, iar contestaţiile se pot depune în intervalul orar 12,00 – 18,00.
