Băile Olăneşti este numele unei staţiuni balneoclimatice din judeţul Vâlcea. Oraşul este deseori numit „Izvoarele de aur”, datorită celor 30 de izvoare minerale sodice, sulfuroase, hipotone, calcice, clorurate, izotone, iodurate şi bromurate.
Numele „Olăneşti” poate proveni din două locuri. Pe de-o parte e posibil ca boierul Toma Olanescu să fi dat numele staţiunii (pe moşia lui s-au descoperit izvoarele minerale), iar pe de altă parte e posibil că denumirea să provină de la cavalerii austrieci, porecliţi „ulani” sau „olane”.
Prima atestare documentară a izvoarelor datează din anul 1760, când într-un hrisov se menţionează existenţa „apelor tămăduitoare”. Tot în acel an, boierul Olănescu ridică nişte „camere de băi”, de unde întreaga denumire de Băile Olăneşti.
Efectul izvoarelor de la Băile Olăneşti a început să fie mai cunoscut odată cu secolul al XIX-lea, când Tudor Vladimirescu îşi ia boierii fideli şi se retrage în localitate. Datorită lui, întreaga Țara Românească a aflat de aceste izvoare miraculoase.
Primele analize ale acestor ape au fost realizate în anul 1830, ele fiind conduse de doctorul Karl Friedrich Siller, care a ajuns la concluzia că apele au un conţinut ridicat de iod.
După alte câteva analize, întreprinse de profesorul de chimie Alexe Marin sau de Petrache Poenaru, a venit rândul lui Carol Davila să le examineze în anul 1868. Acesta vizitase oraşul împreună cu câţiva dintre studenţii săi la medicină, izvoarele atrăgându-i atenţia.
Analizele pe care le-a făcut i-au stârnit şi mai mult interesul, fiind uimit de efectele pe care le au aceste izvoare. Astfel, în anul 1873, apele ajung la Expoziţia Internaţională de la Viena, unde câştiga o medalie de aur, fiind comparate cu izvoare cunoscute din Europa, precum Aix de Bains. De altfel, anul 1873 poate fi considerat anul în care staţiunea a devenit cu adevărat cunoscută.
Pavilionul unuia dintre izvoarele minerale
Cu toate acestea, Băile Olăneşti aproape că a dispărut în anul 1895, când o furtună puternică acoperă izvoarele. Ele sunt regăsite abia după Primul Război Mondial, când oraşul capătă o nouă față. S-au analizat din nou izvoarele, folosindu-se, de data aceasta, cele mai moderne tehnici din acea perioadă, s-au construit hoteluri şi s-au realizat pavilioane peste izvoare.
Comuniştii nu au trecut cu vederea această localitate, astfel că, în anul 1950, a fost ridicată o bază de tratament, „Vila 1 Mai”, pentru comunişti şi sovietici. Trupele de securitate au păzit vila până la căderea regimului comunist, nefiind permisă intrarea turiştilor. De asemenea, Nicolae Ceauşescu şi-a construit şi el o vilă, dar nu a reuşit să stea în ea, lucrările fiind finalizate în 1989. Astăzi, casa este una din vilele de protocol ale statului.
În prezent, Băile Olăneşti continua să fie o staţiune populară în rândul românilor şi nu numai. Spaţiile de cazare se înmulţesc pe an ce trece, iar cei care vin să se trateze aici pot face şi alte lucruri în aer liber: drumeţii, vizite la lăcaşurile religioase sau la rezervaţiile naturale din jurul staţiunii.
Oraşul este înconjurat de munţi, astfel că vegetaţia este prezentă în toate colţurile. Printre rezervaţiile naturale care se pot găsi aici, se numără: Rezervaţia de tisă (în cadrul ei, se găsesc peste 600 de arbori, ocrotiţi de lege); Rezervaţia Radita – Mânzu (pe lângă conglomeratele neocene, în rezervaţie, pot fi întâlnite câteva specii de plante rare, declarate monumente ale naturii); Rezervaţia naturală Stogul din Masivul Buila – Vânturărița (pot fi observate calcare mezozoice, mai mult de 35 de avene şi peşteri, dar şi o faună şi o floră deosebite: capra neagră, cocoşul de munte, floarea de colţ, lana caprelor etc) şi Rezervaţia Lacul Frumos (lacul este, de fapt, o mlaştină mezo-oligotrofa, unde se întâlnesc plantă carnivoră roua cerului şi o specie de muşchi rară).
Peşterile din zona Olăneşti adăpostesc multe fosile de urs şi alte animale şi aşteaptă să fie ocrotite de lege. Nu în ultimul rând, oraşul este plin de plante medicinale (mătrăguna, rostopasca, măceşul şi altele), iar în parcurile staţiunii pot fi văzuţi arbori rari, precum gingko biloba, bradul argintiu sau arborele de lalea.
Biserica lui Horea din Albac
Turismul religios este şi el bine dezvoltat în Băile Olăneşti. Lăcaşurile religioase care se pot vedea în oraş şi în jurul lui sunt Schitul Iezer, Schitul Pătrunsa, Biserica lui Horea din Albac, Schitul Pahomie şi Schitul Bradu. Biserica lui Horea din Albac este o bisericuţă de lemn construită în satul în care s-a născut Horea, unul din conducătorii răscoalei ţărănimii iobage din anul 1784.
Biserica este considerată una din cele mai frumoase construcţii din lemn din Transilvania şi este primul lăcaş din lemn din Ardeal care a fost salvat datorită faptului că e monument istoric. Lăcaşul a fost strămutat din Albac în anul 1907, când localitatea făcea parte din Imperiul Austro-Ungar şi urma să fie dărâmat.
De-a lungul anilor, Băile Olănești a dezvoltat o infrastructură modernă pentru turismul balnear, incluzând hoteluri, pensiuni și centre de tratament care oferă servicii de înaltă calitate. Investițiile continue în modernizarea facilităților contribuie la creșterea popularității stațiunii ca destinație principală de sănătate și relaxare.
Stațiunea organizează regulat evenimente și programe culturale care îmbogățesc experiența vizitatorilor, de la festivaluri locale la concerte și expoziții. Aceste activități sunt gândite să atragă atât turiștii români, cât și pe cei străini, oferind o imagine completă a tradițiilor și ospitalității românești.
