Balkanatolia este numele dat unui straniu continent necunoscut până astăzi, ale cărui urme au fost descoperite recent, de către o echipă formată din paleontologi şi geologi francezi, turci şi americani, după cum se precizează într-un articol publicat în martie 2022, într-o prestigioasă revistă ştiinţifică.

Acest al treilea continent eurasiatic – Balkanatolia – exista în urmă cu circa 50 de milioane de ani, era cuprins intre Europa, Africa şi Asia şi găzduia o faună unică, pentru care nu a existat, până la momentul actual, nicio explicaţie ştiinţifică viabilă. În prezent, Balkanatolia reprezintă, după cum sugerează şi numele, zona formată din Balcani şi Anatolia (Asia Mică) – regiune din partea asiatică a Turciei de astăzi, mărginită, în nord, de Marea Neagră, de Marea Mediterană, în sud, şi Marea Egee, în vest.

Se pare că o glaciaţie majoră, care a avut loc în urmă cu circa 34 de milioane de ani si care a dus la formarea calotei glaciare din Antarctica, ceea ce a generat scăderea nivelului apei mărilor şi oceanelor cu circa 70 de metri, a făcut posibilă conectarea suprafaţei de uscat care s-a născut în acest fel, numită Balkanatolia, cu Europa de Vest.

Balkanatolia, Sursa Alexis Licht @ Grégoire Métais
Balkanatolia, Sursa Alexis Licht @ Grégoire Métais

În timpurile acelea, Alpii nu existau, iar Asia era separată de Europa de o mare epicontinentală (mare aflată în interiorul sau la marginea unui continent) de mică adâncime, care se întindea din Ucraina până în Finlanda – aşa-numitul “Ocean Neothetys”.

La vremea respectivă, continentul Balkanatolia era locuit de o faună endemică, foarte diferită de cea din Asia şi din Europa. Schimbările geografice provocate de glaciaţiune au deschis calea pentru înlocuirea mamiferelor europene cu cele asiatice, cele din urmă putând, în astfel de împrejurări, să se deplaseze (pe uscat) spre Europa, pe un coridor de pământ – un „coridor de dispersie” – între Europa de Vest și Balkanatolia.

Balkanatolia – continentul uitat şi evoluția mamiferelor

Balkanatolia, in urma cu 40 de milioane de ani si in prezent, Sursa CNRS
Balkanatolia, in urma cu 40 de milioane de ani si in prezent< CNRS

Aşadar, timp de milioane de ani (de la aproximativ 50 de milioane de ani, la 34 milioane de ani in urmă), în epoca geologică a Eocenului, Europa de Vest și Asia de Est au format două zone de uscat distincte, cu faună foarte diferită. În pădurile europene trăiau, de exemplu, Palaeotheres (un grup dispărut, înrudit, la distanță, cu caii de astăzi), în timp ce în Asia, fauna era mult mai diversă (inclusiv familiile de mamifere care, astăzi, se găsesc pe ambele continente).

În perioada glaciaţiunii din urmă cu circa 34 de milioane de ani, Europa de Vest a fost colonizată de specii asiatice, producându-se o dispariţie bruscă a faunei endemice şi o reînnoire majoră a speciilor de vertebrate, un eveniment numit „Grande Coupure” (“Marea Ruptură”) şi pe care oamenii de ştiinţă nu au putut-o explica până acum, când s-au găsit suficiente dovezi despre existenţa acestui continent – Balkanatolia.

O faună terestră distinctă de cea din Europa şi Asia de est

Fosilele descoperite recent pe teritoriul Balkanatoliei, de către echipa de cercetători francezi, turci si americani, coroborate cu alte descoperiri mai vechi, dar interpretate în lumina noilor informatii, au relevat că, pentru o mare parte a Eocenului, regiunea corespunzătoare Balcanilor și Anatoliei de astăzi a fost gazda unei faune terestre care era omogenă, dar distinctă de cea din Europa și Asia de Est.

S-au găsit, de exemplu, fosile de rozătoare (Eomyidae, Cricetidae – hamsteri – și Castoridae – castori), de marsupiale (având caracteristici cu cele ale unor mamifere din zona sud-americană), mamifere erbivore, mari, asemănătoare hipopotamilor (Embrithopoda), similare celor care au trăit, anterior, în Africa. Prin urmare, Balkanatolia trebuie să fi alcătuit, la acea vreme, o singură masă de pământ, separată de continentele învecinate.

La Büyükteflek (Turcia), un depozit de fosile “foarte bizare”, cum spun cercetătorii, care nu se găsesc în nicio altă parte a lumii, cu aceeaşi vechime (circa 35 de milioane de ani), indică existenţa unor mamifere precum cele asiatice, printre acestea un maxilar de Brontotheres, animale asemănătoare cu rinocerii, cu hipopotamii, de mărimea elefanţilor, care s-au stins la sfârșitul Eocenului, plus fosile ale unor animale de dimensiunea unor pisici mari (Pleuraspidotheriids), care au dispărut din Europa în Paleocen, adică în urmă cu aproximativ 56 de milioane de ani, dar prezente în Balkanatolia acum 40 de milioane de ani. Balkanatolia a fost, prin urmare, un fel de zonă de refugiu pentru aceste specii.

Originea faunei din Balkanatolian – descifrată doar parţial

Embolotherium andrewsi
Embolotherium andrewsi

Se pare că Balkanatolia ar putea fi, așadar, piesa lipsă, în încercarea de a explica prezența faunei asiatice în această regiune, înainte de a o înlocui complet pe cea a Europei de Vest. Acționând ca zonă-tampon, acest continent ciudat, a concentrat fauna Asiei, cu câteva milioane de ani înaintea Europei, însă suficient de aproape pentru ca unii indivizi să reușească să ajungă pe continent, datorită modificărilor geografice care au leagat treptat respectivele regiuni.

Citește și:  Cele mai mari zece mistere ale lumii

Dacă existenţa Balkanatoliei explică multe lucruri, rămân totuşi destule întrebări fără răspuns. De exemplu, se întreabă specialiştii, cum s-a format bizara faună endemică a acestui continent, care include specii specifice Americii de Sud şi Africii, precum marsupialii? Sau este vorba, poate, de nişte “veri” africani ai unor indivizi de peste Atlantic, deşi în Africa nu s-au găsit încă fosile din această specie.

Descoperirile recente sunt edificatoare pentru declinul și sfârșitul Balkanatoliei şi explică, în mare măsură, şi istoria ei inițială – Balkanatolia a reprezentat o cale de trecere pe uscat, spre Europa de Vest, iar fauna de pe acest continent, formată din mamifere unice, endemice, izolate fizic, o vreme, de restul lumii, a fost înlocuită de specii asiatice, prin prădare şi competiţie.

Mai puţin clare sunt schimbările geologice şi climatice care au coincis cu această evoluţie a faunei. De pildă, nu se ştie încă exact când insulele fragmentate din Balkanatolia s-au legat între ele, formând un “pod” sudic intre Europa şi Asia. Probabil acest fapt s-a întâmplat în urmă cu aproximativ 40 milioane de ani, descoperind o suprafață de aproximativ 1,6 ori mai mare decât Madagascar, adică în jur de un milion de kilometri pătraţi.

Balkanatolia – ascensiunea şi căderea

În prezent, mari părți din Balkanatolia se află din nou sub ape, în principal sub cele din estul Mediteranei. Descoperirile recente i-au ajutat pe cercetători să completeze golurile legate de evoluției mamiferelor, iar identificarea acestui continent necunoscut până acum, independent cândva, luxuriant, a provocat noi curiozități și întrebări.

Cu siguranţă, Balkanatolia ascunde multe alte secrete care așteaptă să fie descoperite, nu numai în ceea ce privește catalogarea unei faune endemice bogate, ca în nicio altă parte a lumii, ci și legate de ascensiunea şi căderea acestei bogate şi stranii regiuni. Pentru a afla mai multe despre continent, cercetătorii vor continua să caute alte şi alte dovezi, descoperirile de acum fiind, cum mărturiseau aceştia, “doar începutul unei aventuri”.

Alte continente dispărute – între legendă şi realitate

Continente pierdute
Continente pierdute

Istoria planetei noastre ascunde nenumărate alte secrete, inclusiv despre continente dispărute, în jurul cărora nu numai că s-au construit mituri, dar despre care oamenii de ştiinţă caută în continuare mărturii.

S-au scris până acum, de exemplu, peste 5000 de volume şi articole despre misteriosul continent Atlantida (“Insula Lui Atlas”), despre care unii spun că s-ar fi aflat undeva, în apropierea Peninsulei Iberice, în vestul strâmtorii Gibraltar, din Oceanul Atlantic.

În anii 2000, tema Atlantidei a fost reluată în cadrul a numeroase conferinţe internaţionale, aducând în atenţie şi alte supoziţii – că vestigiile acestui fascinant continent, pe care s-ar fi dezvoltat o civilizaţie superioară, s-ar afla în nişte mlaştini din sudul Spaniei sau, undeva, în adâncurile Oceanului Atlantic, unde s-au găsit urmele unui continent „înghiţit”, în urmă cu peste 100 de milioane de ani, în momentul separării Africii de America de Sud.

Despre misteriosul continent Mu (Lemuria) se crede că s-ar fi aflat în Oceanul Pacific sau în Oceanul Indian şi că s-ar fi scufundat în urma unor puternice erupţii vulcanice. Colonelul James Churchward, la începutul secolului trecut, susţinea că a studiat documente despre Lemuria, vechi de peste 12 000 de ani, aflate în mânăstiri îndepărtate din Asia, conform cărora continentul Mu ar fi fost centrul unui imperiu global, care includea şi Atlantida.

Într-un alt studiu, din 1998, W.T. Samsel susţine că locuitorii Atlantidei şi ai Lemuriei trăiau “sub legea lui Unu”, totul fiind interconectat, ceea ce, în ştiinţă, se numeşte “Teoria câmpurilor unificate”.

O lume despre care ştim foarte puţin

Despre continentul Mauritia, altădată parte din India și Madagascar, oamenii de ştiinţă cred că s-ar afla, de peste 85 de milioane de ani, în adâncurile Oceanului Indian. Marele continent Gondwana, din care s-au desprins Australia, Africa, Antarctica și America de Sud este un alt subiect de cercetare şi care ne arată că trăim într-o lume despre care se ştie foarte puţin.

Poate că, dacă omul de astăzi ar elimina din preocupările sale atingerea unor “performanţe” prin care să distrugă planeta, singura lui “casă”, mult mai multe lucruri am şti despre ce a fost, ca să putem gândi, corect şi recunoscători, viitorul.

 

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.