Big Ben-ul a devenit unul dintre cele mai importante simboluri ale capitalei Londra. Titlul de „Big Ben” este cel mai adesea folosit pentru a se referi la ceas şi la turnul ceasului, dar este de fapt porecla pentru clopotul ceasului.

Pe 16 octombrie 1834 vechiul Palat Westminster, sediul Parlamentului, a fost distrus într-un puternic incendiu. Renumitul arhitect Charles Barry a fost cel însărcinat cu construcţia noii clădiri, iar în 1844 se decide încorporarea unui turn şi a unui ceas. Pentru realizarea ceasului s-au avut în vedere nişte specificaţii foarte stricte, ce au dus la întârzierea construcţiei deoarece nimeni nu credea că este posibil să se ţină cont de toate cerinţele.

Edmund Denison a fost cel care, abia în 1851, a reuşit să realizeze un model care ar putea îndeplini toate cerinţele. Ceasul a fost construit de Messrs E.J. Dent & Co. și terminat în 1854. Deoarece construcţia turnului nu a fost gata decât în 1859, ceasul a rămas în atelierul lui Dent. În cei cinci ani cât a fost sub supraveghere, ceasul a funcţionat perfect, dar pentru că unele modificări au fost aduse modelului, un nou exemplar a fost construit.

A urmat apoi construcţia clopotului. Şi aici Denison avea propria viziune, ceea ce a făcut foarte dificilă găsirea cuiva capabil şi dornic să îl producă. În toate privinţele, noul clopot varia semnificativ faţă de practica tradiţională. Cu toate acestea s-a reuşit realizarea unui clopot după specificaţiile lui Denison.

În 1856 este realizat primul clopot, dar în timpul unui test, în curtea palatului Westminster, este crăpat atât de puternic încât nu se mai poate face nimic. Denison apelează atunci la George Mears şi la vestita lui turnătorie. Acesta a folosit metalul din vechiul clopot şi a durat o săptămână spargerea şi topirea lui. Întregul proces de turnare a mai durat apoi 20 de minute şi încă 20 de zile pentru ca metalul să se răcească şi să se solidifice. Pentru a fi siguri că nu păţesc la fel ca şi cu primul clopot, Denison şi Mears l-au testat în toate felurile posibile înainte ca acesta să părăsească turnătoria.

Drumul de câţiva kilometri dintre turnătorie şi Palatul Parlamentului a reprezentat o provocare când a venit vorba de transportul imensului clopot. Traficul a fost oprit pe drumul ce lega cele două puncte, străzile au fost decorate, mulţimi entuziasmate au fost prezente pe tot parcursul.

Clopotul marelui ceas de la Westminster a bătut pentru prima dată pe 31 mai 1859 iar Parlamentul a avut o şedinţă specială pentru a decide numele clopotului. În cursul dezbaterilor, Sir Benjamin Hall, cunoscut şi sub porecla de „Big Ben” a luat cuvântul şi a ţinut un discurs înfocat pe această temă. La sfârşitul discursului, cineva din sală, care era pus pe glume, strigă : „De ce să nu-l numim Big Ben şi să terminăm odată cu subiectul?”. În acel moment toată sala a izbucnit în râs şi numele i-a fost stabilit: Big Ben. Aceasta este povestea cea mai cunoscută, cu toate că nu există dovezi exacte care să o confirme.

Din păcate, la doar câteva luni după inaugurare, Big Ben a crăpat. Vina pentru acest lucru a căzut iar pe Denison, care neţinând cont de sfaturile experţilor, a montat o limbă de două ori mai mare decât cea specificată de Mears.

Pentru următorii trei ani s-a folosit unul dintre clopotele secundare. Între timp, clopotul a fost reparat şi o nouă limbă, mult mai mică, a fost montată. Acesta este clopotul pe care îl vedem şi îl auzim în ziua de astăzi. Iar faptul că încă mai are fisura îi oferă un ton distinct.

Nepregătit să-şi recunoască vina, Denison câştigă încrederea unuia dintre turnători şi după ce îi dă foarte mult de băut, îl convinge să depună mărturie mincinoasă. Acesta a declarat că problema a reprezentat-o turnarea clopotului, mascată mai apoi cu umplutură. Cu reputaţia amenințată, Mears îi intentează un proces lui Denison. Denison pierde procesul pe bună dreptate şi fiind dezamăgit de rezultat, continuă să vorbească de rău turnătoria. Douăzeci de ani mai târziu, face marea greşeală să scrie despre acest lucru, ceea ce duce la un proces de calomnie. Pierde pentru a doua oară.

În 2002 s-a găsit o copie a celui de-al doilea proces, dintre fondatorul turnătoriei Robert Stainbank şi Sir Edmund Denison. Între documente s-a găsit menţionat faptul că avocatul turnătoriei a demonstrat principiile de turnare a clopotului folosind un model de mici dimensiuni.

Până în momentul de faţă Big Ben rămâne cel mai mare clopot turnat vreodată la Whitechapel. Cei care vizitează turnătoria trec prin profilul clopotului care încadrează în momentul de faţă intrarea principală.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here