De aproape 15 ani cunosc Brașovul; sau cel puțin așa credeam. Totuși, abia în vara anului 2014 am reușit să descopăr bijuteria din Piața Sfatului – biserica Adormirii Maicii Domnului Cetate.
Se află ascunsă, ce-i drept, în spatele librăriei din piață. Intrarea este cu totul neobișnuită pentru o biserică, mai ales ortodoxă – se face printr-un gang lung, la capătul căruia nu există nici cea mai mică indicație a ceea ce urmează să descoperi.
Am pătruns în gang și am fost întâmpinată de oameni nevoiași, cu mâna întinsă, dar tăcuți; se auzea din depărtare o voce masculină invocând numele lui Dumnezeu. Până să ajung în fața bisericii, ascunsă de fapt într-o curte interioară, am fost convinsă că e vorba de un templu iudaic.
Frumusețea bisericii îți taie respirația. Înăuntru era extrem de multă lume, am reușit să intru și am înțepenit lipită de ușă; nu se putea înainta. De la amvon, părintele ținea predica de duminică, vorbind despre dușmanii fiecăruia dintre noi și întrebând:
– Ne cunoaștem toți dușmanii, dar păcatele ni le cunoaștem?
Biserica Adormirii Maicii Domnului Cetate din Piața Sfatului a fost construită pentru românii ortodocși din Brașov într-o vreme de restriște; cetățenia română și religia ortodoxă erau hărțuite și discriminate. Se spune că prin Piața Sfatului românii nici nu aveau voie să treacă, darămite să aibă propria biserică ortodoxă.
Si totuși, în chip uimitor, o falnică biserică ortodoxă a fost construită chiar în Piața Sfatului, clădită după forma și modelul bisericii ortodoxe grecești de la Viena. Minunea s-a înfăptuit în ascuns, în spatele clădirilor centrale, chiar într-o mică curte interioară.
Totul a început la finalul secolului al XVIII-lea, când românii ortodocși și preotul lor au fost alungați, pe cale oficială, din biserica ortodoxă a Brașovului, care a revenit credincioșilor uniți cu Roma. Rămași fără lăcaș de rugăciune, românii ortodocși au depus un memoriu la guvern, cerând dreptul la o biserică.
A durat trei sferturi de veac până să li se împlinească cererea; în 1833, românii ortodocși din Brașov primiseră dreptul de a-și ridica o mică capelă, neîncăpătoare însă pentru numărul lor foarte mare. Biserica actuală, cu hramul Adormirii Maicii Domnului, a fost înălțată abia după mai bine de 70 de ani, oarecum vizavi de capela ortodoxă.
Casa care îți întâmpină privirile la stradă este, de fapt, casa parohială; până în secolul al XIX-lea aparținuse unui ilustru tipograf brașovean. Sub primul ei etaj se găsește un hol lung, ce duce în mod misterios la biserică.
A fost construită cu bani donați de românii ortodocși din Brașov și s-a ridicat în numai 2 ani de zile, între 1894 și 1896. Biserica Adormirii Maicii Domnului Cetate este destul de mică, iar din punct de vedere arhitectural reprezintă o adevărată bijuterie, obținută cu maxim de eforturi și ingeniozitate.
Biserica în sine are forma unei săli destul de micuțe, pe plan dreptunghiular, cu dimensiuni modeste – 13 metri lățime și 27 metri lungime. E prevăzută cu două încăperi, naos și altar; în schimb, cupola cu turn a fost așezată deasupra bisericii, la o înălțime ce sfidează parcă vechea prigoană împotriva românilor ortodocși; este vizibil din depărtare, străpungând spațiul din spatele casei parohiale și înfățișându-se privirilor curioase. Turnul este realizat în cel mai pur stil bizantin cu putință, având turla clădită în stil mănăstiresc.
Curtea interioară, cea care adăpostește biserica, este de o frumusețe fără margini. Pereții de piatră sunt zugrăviți într-un cărămiziu cald, există mai multe aranjamente de plante verzi, iar principalul contrast de culoare e asigurat de câteva fresce exterioare ce înfățișează secvențe din Noul Testament. Biserica este atât de înaltă încât cu greu poate fi cuprinsă cu vederea din curtea interioară.
Datorită sistemului audio instalat, predica poate fi ascultată și în curtea interioară sau de-a lungul coridorului ce dă spre stradă. Coridorul în sine este o atracție turistică de ordin artistic, având pereții îmbrăcați în marmură de mai multe culori și tavanul realizat în stilul stucaturilor din lemn. E foarte ușor de înțeles că biserica, curtea și coridorul sunt întreținute, cel puțin în prezent, de oameni foarte gospodari. În ciuda numerosului public, curtea este de o curățenie exemplară.
Pe pereții exteriori ai bisericii sunt pictate, la mărime colosală, icoanele Maicii Domnului cu Pruncul în partea stângă și Iisus Pantocratorul, în partea dreapta. Între cele două icoane se află un vitraliu înalt, împărțit în trei secțiuni semicirculare. La nivelul superior se găsește scrisă cu alb în marmură neagră pisania bisericii Adormirii Maicii Domnului Cetate. Chiar deasupra intrării în biserică ni se înfățișează scena Adormirii Maicii Domnului, realizată într-un registru de culori pline de viață și contrast.
La interior, iconostasul este pe cât de înalt, pe atât de bogat ornamentat cu icoane realizate de pictori de vază ai secolului al XIX-lea. Tot iconostasul se află îmbrăcat în lucrătură aurită, ceea ce pare să asigure un strop de strălucire bisericii destul de întunecate.
Pictura a fost realizată de către Hans Bulhardt și Alexandru Vemian. Sculptura bisericii a fost încredințată directorului școlii de sculptură din Brașov. Fiecare centimetru al pereților interiori e acoperit de picturi religioase, redând numeroase secvențe biblice, cele mai multe din Noul Testament. Construcția amvonului și forma iconostasului par de inspirație neogotică.
Astăzi, atmosfera acestei biserici – bijuterie inspiră ortodoxie pur ardeleană. Oricât de mulți oameni ar fi înăuntru, nimeni nu se împinge, nimeni nu vociferează, toți ascultă și suspină. Până și cerșetorii care așteaptă de-a lungul coridorului ce dă înspre centrul Pieții Sfatului sunt tăcuți și reținuți. Nimeni nu îți cere nimic – dacă le dai, îți mulțumesc cu lacrimi în ochi, dacă nu, te lasă în pace.
