Biserica de lemn din Dorohoi poartă hramul „Adormirea Veche şi Naşterea Maicii Domnului” şi a fost declarată monument istoric în anul 2004. Biserica datează din 1779 şi este în continuare folosită de credincioşii din Dorohoi.
În secolul al XVIII-lea, locuitorii Dorohoiului se rugau în Biserica Sfântul Nicolae, care a fost construită de Ştefan cel Mare. Însă aceasta a început să devină neîncăpătoare, aşa că s-a hotărât ridicarea unui nou lăcaş religios.
Conform unor documente, ctitorul bisericii a fost preotul Vasilie, ajutat de familia sa. Se spune că lemnul de stejar care a dat forma lăcaşului a provenit chiar de la copacii din jurul lui. Pisania de deasupra intrării, scrisă cu litere chirilice, dovedeşte anul ctitoririi şi îl menţionează pe Constantin Moruzi că domnitor al acelor vremuri.
De-a lungul timpului, Biserica de lemn din Dorohoi şi-a păstrat forma iniţială. Temelia sa este din piatră, însă restul cosntrucției e din lemn de stejar. Planul său are forma unei corăbii, iar modul în care au fost unite bârnele i-a făcut pe specialişti să o declare monument istoric naţional.
Din 1970 şi până în 1995, biserica a traversat o perioadă mai nefericită, pentru că a fost închisă. În tot acest timp, structura ei s-a deteriorat, din cauza intemperiilor. Însă după ce a fost redeschisă, au început o serie de lucrări de restaurare.
Astfel, pridvorul şi clopotniţa au fost reconstruite, pereţii interiori au fost curăţaţi, catapeteasma a fost restaurată, au fost aduse piese de mobilier noi şi lăcaşul a primit obiecte liturgice necesare (vase, candelabre, cădelniţa, cristelniţa, sfeşnice şi altele).
Exteriorul a fost şi el îmbunătăţit: a fost refăcut acoperişul, s-a amenajat un trotuar care înconjoară biserica şi drumul din faţa ei a fost pavat cu piatră. Toate aceste lucruri au întărit structura bisericii şi, dacă nu vor avea loc evenimente nefericite, aceasta va dăinui mulţi ani de acum înainte.
Biserica de lemn din Dorohoi nu este pictată nici în interior, nici la exterior. Cu toate acestea, pereţii interior sunt împodobiţi cu icoane, care îi dau un farmec aparte. La sfârşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea, pereţii au fost vopsiţi de preotul de atunci, însă, de la lumânări, vopseaua s-a înnegrit, iar în timpul restaurărilor ea a fost îndepărtată. Chiar dacă icoanele din biserica nu sunt considerate ca fiind unele de preţ, capeteasma este una deosebită.
Aceasta a fost realizată în anul 1794, conform unei inscripţii aflate sub una din icoanele împărăteşti. Catapeteasma a fost pictată de zugravul Ananiie de la Suceava în ulei, într-un stil bizantin, folosind culori calde. Catapeteasma a fost restaurată o dată în 1895, când a fost spălată cu atenţie şi apoi lăcuită şi acum câţiva ani, în timpul restaurărilor de amploare.
Dacă multe dintre bisericile şi mănăstirile din România deţin multe obiecte bisericeşti de preţ, Biserica de lemn din Dorohoi are doar câteva. Dintre obiectele de cult, se remarcă doar Sfântul Potir, care este din argint aurit şi care are şi o valoare artistică specială. Pe lângă acesta, biserica deţine câteva cărţi religioase valoroase, precum un Triod din anul 1747, Tâlcul Evangheliilor (1805), o Evanghelie din 1812 sau Cele 9 cântări (1815).
De-a lungul anilor, biserica a fost un centru vital pentru comunitate, găzduind numeroase evenimente religioase și culturale care au consolidat legăturile dintre locuitori. Astăzi, aceasta continuă să fie un loc activ de rugăciune și un punct de atracție pentru turiștii interesați de patrimoniul cultural românesc.
Importanța Bisericii de lemn din Dorohoi depășește granițele orașului, fiind recunoscută național ca monument istoric din 2004. Acest statut subliniază nu doar frumusețea arhitecturală, ci și valoarea istorică și culturală profundă a edificiului.
