Boreout. Este posibilă epuizarea profesională din cauza plictiselii?

Boreout (ortografiat uneori şi cu cratimă – bore-out) este un termen relativ recent în psihologie. Provine din englezescul “boredom” (plictiseală) şi se referă la sindromul de epuizare profesională provocat de plictiseala la locul de muncă, de absenţa motivaţiei şi a unor activităţi semnificative.

Boreout este opusul sindromului “burnout”, care se defineşte tot ca epuizare profesională, dar ca efect al suprasolicitării profesionale, al programului supraîncărcat, cu multe sarcini de rezolvat sub presiunea timpului, când se produce o ruptură între comenzile minţii şi posibilităţile fizice limitate.

Definiţia sindromului boreout

Termenul “boreout” a fost impus, în limbajul ştiinţific, de către doi consultanţi de afaceri elveţieni, Peter Werder şi Philippe Rothlin, care, în 2007, au publicat o carte intitulată “Diagnosis Boreout”. În prezent, OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) recunoaşte “boreout” ca o maladie specifică lumii contemporane, rezultată dintr-un stres cronic, generat de plictiseală. Cu fiecare an, se înregistrează un număr tot mai mare de persoane care suferă de acest sindrom.

Să ne închipuim, spun specialiştii, cum ar fi dacă, zi după zi, nu am face altceva decât “să ne omorâm timpul”, dacă am merge la un serviciu la care “ne-am plictisi de moarte”, pentru că nu am avea mare lucru de făcut – o oră-două pe Internet, o pauză de cafea, o pauză pentru gustare, discuţii cu ceilalţi colegi, nimeni care să supravegheze sau să coordoneze activităţile etc.

Mulţi ar fi tentaţi să creadă că ar fi o slujbă “de vis” să fii plătit, chiar dacă nu ai mare lucru de făcut, să fii recompensat pentru o mare plictiseală, pentru o muncă la ralanti, cu atât mai mult cu cât nimeni nu s-ar plânge de lipsa de activitate la locul de muncă, în condiţiile în care şomajul, în întreaga lume, este în creştere. În realitate, consecinţele asupra sănătăţii, ale plictiselii la serviciu, sunt dezastruoase – stres, oboseală, depresie în formă cronica adeseori.

Statisticile arată că, dacă aproximativ 10% dintre angajaţii din diverse domenii suferă de “burnout”, adică de epuizare din pricina efortului fizic şi psihic la locul de muncă, 30% suferă de “boreout”, adică epuizare din cauza plictiselii.

Cauzele sindromului boreout

Cei doi autori ai cărţii “Diagnosis boreout”, Peter Werder şi Philippe Rothlin, consideră că sindromul epuizării profesionale se caracterizează, în principal, prin trei elemente: plictiseală, absenţa provocărilor profesionale şi dezinteresul (nu lenea, cum se spune de obicei). Acestea, la rândul lor, generează frustrare pentru angajatul care ar vrea, dar nu are cum să contribuie la progresul întreprinderii/companiei la care lucrează, nu-şi poate utiliza competenţele şi cunoştinţele.

De asemenea, cei doi autori elveţieni subliniază că boreout nu apare în cazurile în care cineva trebuie să ducă la bun sfârşit o sarcină specifică, de care este direct responsabil, ci ca “efect de grup”, când angajaţii cei mai ambiţioşi acaparează activităţile cele mai interesante, lăsându-le celorlalţi indelectnicirile de rutină, plictisitoare.

O altă cauză poate fi reprezentată de un management neperformant într-o instituţie/companie etc., care nu împarte în mod echitabil, creativ şi adecvat sarcinile de lucru. Din această perspectivă, un studiu din 2005, făcut de AOL (America Online), despre cum “se pierde timpul la locul de muncă”, arată că un angajat, din cele opt ore de muncă (în medie), fără a lua în calcul pauzele prevăzute prin contractul de muncă, stă degeaba, pierde timpul sau face alte activităţi, fără legătură cu postul pe care este angajat, în jur de două ore.

Se poate întâmpla, de asemenea, ca epuizarea profesională din pricina plictiselii să apară şi atunci când munca efectuată de cineva este sub nivelul competenţelor sale sau când nu există perspective de a evolua.

Lipsa stimulării intelectuale este o povară reală pentru cei cărora le place să muncească şi să înveţe continuu. În absenţa acesteia, angajatul poate adopta, insesizabil şi într-un timp relativ scurt, comportamente dăunătoare sănătăţii sale psihice şi fizice , în primul rând pierderea încrederii în abilităţile sale şi scăderea stimei de sine.

La acestea se adăugă un risc crescut de accident cardio-vascular (de două-trei ori mai mare la cei care suferă de “plictiseală”), precum şi diminuarea activităţii neuronale, după cum se subliniază într-un articol – “Bored to Death” – publicat în urmă cu câţiva ani în “International Journal of Epidemiology” (Oxford).

Semnele epuizării profesionale din cauza plictiselii

Se întâmpla oricui ca, într-o zi sau alta, să fie mai obosit sau mai plictisit, din motive obiective. Sindromul boreout nu vizează asemenea cazuri, ci situaţiile în care astfel de stări sunt/devin constante. Principalele simptome ale sindromului boreout sunt următoarele:

• plictiseala, insatisfacţia, frustrarea, demotivarea, tristeţea şi anxietatea care, insesizabil, se transformă într-un cerc vicios;
• scăderea stimei de sine însoţită de teama permanentă a angajatului că superiorii săi ii vor “descoperi” inactivitatea;
• sentimentul inutilităţii în plan social, lipsa de comunicare, greşeli frecvente în sarcinile de serviciu;
• epuizare fizică (inclusiv în absenţa efortului), tulburări de somn, tremuratul mâinilor şi al vocii, lipsa poftei de mâncare, depresie, boli de stomac etc., lipsa de chef de a porni spre serviciu;

Paradoxal, cei care prezintă simptome de boreout se simt incapabili să solicite sarcini de lucru mai atractive şi stimulante, nici nu îşi caută un alt loc de muncă, nici nu întrevăd o soluţie la astfel de probleme, ca şi cum ar fi captivi într-o fatalitate. Singura atitudine este una pasivă, neasumată, dar care ascunde nemulţumire, revoltă, ranchiună, furie.

“Strategiile” inconştiente adoptate de cei care suferă de boreout

Cei care suferă de sindromul epuizării profesionale din pricina plictiselii, chiar dacă nu conştientizează acest lucru, adoptă, de regulă, diverse “strategii”:

• crearea impresiei că sunt “foarte ocupaţi” şi “foarte stresaţi” de activităţile pe care le au de făcut;
• strategia de a prelungi timpul de care au nevoie pentru îndeplinirea unei sarcini de serviciu; de exemplu, dacă au de făcut un raport pentru care, în mod normal, ar fi nevoie de doar două zile, vor cere să aibă la dispoziţie o săptămână; unii îşi vor scrie raportul în două zile, iar în restul timpului din cel solicitat vor naviga pe Internet, trimiţând e-mail-uri personale, făcând cumpărături online etc.; alţii optează pentru fragmentarea muncii pe parcursul întregii săptămâni solicitate, luându-şi pauze dese în fiecare zi;
• strategia de pseudo-investiţie, care constă în simularea unei munci intense, chiar şi după orele de program, chiar dacă nu este cazul.

Cum se poate evita sau remedia sindromul epuizării profesionale provocate de plictiseală?

Pentru a se putea depăşi sindromul boreout, acesta trebuie să fie mai întâi conştientizat. Următoarea etapă, recomandă psihologii, constă în găsirea unor soluţii împreună cu angajatorul. I se poate solicita acestuia atribuirea unor proiecte/activităţi/sarcini noi, care să provoace interesul, satisfacţia profesională, chiar entuziasmul.

O altă cale de îmbunătăţire a situaţiei poate fi ajutorul acordat colegilor care au mai multe de făcut sau propunerea unor proiecte noi, care să conducă la creşterea performanţelor şi rezultatelor întreprinderii/companiei.

Dacă aceste încercări nu funcţionează, atunci metoda cea mai bună este de a căuta un alt loc de muncă. Se poate opta şi pentru o reconversie profesională, care să deschidă un alt drum, cu o motivaţie mai puternică.

Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că sunt situaţii în care angajatorul premeditează contextele în care lasă un angajat să se “plictisească”, tocmai pentru a-l determina să părăsească postul respectiv. Se pare că asemenea metode se practică tot mai mult, ignorându-se consecinţele dezastruoase asupra celui care le suportă, poate fără să le înţeleagă.

Boreout nu este o plictiseală banală

Boreout nu este o plictiseală banală, este o epuizare profesională, cu puternice componente emoţionale, cognitive şi comportamentale. Se manifestă mai puternic în cazul femeilor şi al tinerilor, pentru aceştia din urmă pentru că, frecvent, există o breşă semnificativă între proiecţiile pe care şi le face fiecare în timpul studiilor şi realitatea de pe piaţa muncii.

Pentru că, în general, boreout este un subiect tabu, în sensul că puţini sunt cei care ar recunoaşte că “sunt epuizaţi de plictiseală”, este esenţial ca fiecare om să conştientizeze că are libertatea de a-şi decide destinul, de a alege sau de a schimba viaţa sa profesională, astfel încât să aibă satisfacţia muncii pe care o face. Este nevoie de curaj pentru a lua lucrurile de la început, dar, în comparaţie cu pericolul pe care-l prezintă sindromul boreout pentru sănătate, schimbarea este soluţia cea mai bună.

Boreout (epuizarea din plictiseală), ca şi burnout (epuizarea din suprasolicitare) sunt patologii ale civilizaţiei moderne, tulburări care reflectă distorsiuni ale organizării sociale şi profesionale. Este de datoria fiecăruia să-şi identifice potenţialul intelectual, fizic, afectiv, comportamental, să accepte că munca este deopotrivă un drept, o datorie şi o constrângere, dar şi o condiţie a libertăţii, în care trebuie investite resurse de energie şi de încredere.