Cafeaua – parte din istoria umanităţii. 7 curiozităţi despre cea mai consumată băutură din lume

Cafeaua, despre care un cunoscut diplomat francez, din secolul al XIX-lea, Charles Maurice de Talleyrand, spunea că trebuie să fie “Noir comme le diable, chaud comme l’enfer, pur comme un ange, doux comme l’amour” (“Neagră ca diavolul, fierbinte ca iadul, curată ca un înger, dulce ca iubirea”), pentru mulţi dintre noi face parte din ritualul zilnic.

După apă, este cea mai consumată băutură din lume. În fiecare zi, în cele patru părţi ale lumii, se consumă peste 1,6 miliarde de căni cu cafea. Începând cu anii 1980, a devenit cea mai comercializata marfă pe mapamond, în valoare monetară, după petrol. În 2003, cafeaua a fost al şaptelea cel mai important produs agricol de export, alături de grâu, porumb şi soia.

În legătură cu originea cafelei, cunoscută de mai bine de un mileniu, şi despre descoperirea calităţilor acesteia există mai multe legende. Una dintre ele spune că un cioban din Abisinia (regiune aflată pe actualul teritoriu al Etiopiei) a observat efectul tonic al boabelor de cafea asupra caprelor sale, care, după ce le-au mâncat, au devenit mult mai neastâmpărate. O altă versiune a aceleiaşi legende relatează că acest păstor, după ce a aruncat o ramură de arbore de cafea în foc, ar fi remarcat aroma delicioasă pe care o degaja. Pentru prima dată, aceste legende au fost consemnate la Roma, în 1671, într-o scriere a călugărului maronit (creştin originar din Siria/Liban) şi profesor de limbi orientale, Antoine Faustus Nairon.

Studiile genetice moderne asupra cafelei au arătat că este, într-adevăr, originară din Etiopia, din provincia Kaffa, unde localnicii consumau cafeaua ca băutură, dar, în primul rând, ca mâncare, din timpuri foarte vechi. În pădurile tropicale din Etiopia, îşi află originea planta care, în prezent, furnizează 90% din cafeaua care se consumă la nivel mondial.

În secolele al XII-lea – al XIII-lea, cafeaua a ajuns în Yemen, în Orientul Mijlociu, unde a devenit foarte populară, dată fiind interdicţia la alcool dată de Islam, cult religios întemeiat de Mahomed, răspândit în Africa si Asia. Călugării o numeau “k’hawah” (“înviorare”) şi o consumau pentru a avea “spiritul treaz”. Un negustor de mirodenii din secolul al XVI-lea consemnează într-un fel de jurnal că din Yemen se aduceau, în fiecare an, cu ajutorul cămilelor, cantităţi mari de cafea. Treptat, comerţul cu cafea s-a extins spre Cairo, Suez, Marea Rosie.

Pelerinii musulmani, întorcându-se de la Mecca, locul naşterii profetului Mahomed, au dus cafea în Persia, în diversele părţi ale Imperiului Otoman, in Egipt, Africa de Nord. La Cairo, Istanbul, Mecca, la începutul secolului al XVI-lea, s-au deschis primele cafenele, numite “case de cafea”, locuri în care oamenii, la “o ceaşcă de cafea”, cumpărată la un preţ modest, stăteau de vorbă, recitau, jucau zaruri, cărţi, şah etc., context care permitea, cu un termen de azi, socializarea. Nu la mult timp au apărut însă şi cei care contestau această băutură, considerând-o “diabolică”.

În jurul anului 1600, cafeaua a ajuns şi în Europa, datorită negustorilor veneţieni. Numită de musulmani “vinul Arabiei”, în Europa, această băutură a fost interzisă o vreme de către biserică, deoarece făcea spiritul mai vioi şi dezinhibat, până când, cerându-i-se şi Papei Clement al VIII-lea părerea, se spune că acesta ar fi rostit celebra frază: “Această băutură a Satanei este atât de bună, încât ar fi păcat să fie consumată doar de necredincioşi”.

“Caffe Florian”, cea mai veche cafenea italiană, una dintre cele mai faimoase şi luxoase şi astăzi, situată în Piaţa San Marco, a fost fondată în anul 1720 şi aducea cafea din Egipt. În scurtă vreme, apreciat băutură a câştigat teren şi în Franţa, Anglia şi Olanda, negustorii olandezi aducând marfa din îndepărtatul Orient, după care ei înşişi au înfiinţat plantaţii în coloniile din Indonezia şi Bali. De altfel, istoria cafelei este legată, în mare măsură, de istoria colonializarii.

Din anul 1669, când ambasadorul Porţii Otomane, Soliman Aga, însoţit de o delegaţie numeroasă, a făcut o vizită Regelui Soare, Ludovic al XIV-lea, oferindu-i-se, în salonul în care au fost primiţi, “cafe a la turque”, moda cafelei a fost lansată si în capitala Franţei.

Prima cafenea pariziană a fost deschisă în 1672, de un armean, în apropiere de Pont-Neuf, iar cea de-a doua, “Cafe Procope”, deschisă şi astăzi, ca restaurant şi cafenea, a fost înfiinţată în 1686. După mai mult de un secol, cunoscutul scriitor francez, Voltaire, consuma la “Cafe Procope”, în jur de 12 ceşti cu cafea, zilnic.

La Viena, cunoscutele cafenele Demel şi Cafe Central, deschise şi in prezent, au fost înfiinţate după “Asediul Vienei” de către otomani, in 1683, de către un polonez, în casa pe care a primit-o în dar de la regele Poloniei, Jan III Sobieski, pentru serviciile de “spionaj” legate de atacul turcesc.

Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, existau cafenele în toate marile oraşe europene, iar în 1732, Johann Sebastian Bach, compune “Kaffeekantate” (“Cantata cafelei”).

În 1689, cafeaua traversează Atlanticul şi dobândeşte o mare popularitate si in America, mai ales după “Boston Tea Party”, un act de protest al coloniştilor americani împotriva Marii Britanii, ca urmare a adoptării aşa-numitei “Legi a ceaiului”, prin care se impozita importul de ceai. În aceste împrejurări, trei corăbii ale Companiei “Indiile Orientale”, încărcate cu ceai, au fost răsturnate în mare, eveniment care este considerat actul de început al “Războiului de Independenţă al Statelor Unite ale Americii”.

În Brazilia (în prezent una dintre ţările cu cele mai mari producţii de cafea), prima plantaţie de cafea a fost făcută în 1727, de un sergent portughez, în urma vizitei sale, ca ambasador, la guvernatorul din Guyana, o ţară din America de Sud, vecină cu Brazilia.

În Ţările Române, prima cafenea s-a deschis, după cum arată diverse documente, în 1667, în Bucureşti, proprietate a unui fost ienicer din Garda Imperială de la Constantinopol. Se afla pe locul unde ulterior s-a construit Palatul Băncii Naţionale.

Şi la curtea domnească exista un “cafegiu domnesc”/”cafegiu-başa”, care se ocupa cu prăjitul, râşnitul, prepararea şi servirea cafelei, în vogă la vremea aceea, servită alături de alte delicatese turceşti: baclavale, cataif, sarailie etc., dată fiind puternica influenţă pe care a avut-o stăpânirea turcească de câteva secole asupra Ţărilor Române şi asupra modului de viaţă al românilor de la nord de Dunăre. De altfel, şi cuvântul “cafea”, în limba română, provine din turcescul “kahve”, ca şi “cafenea”, din tc. “kahvehane”.

Multe alte cafenele s-au înfiinţat la vremea aceea în capitala ţării, dar şi prăvălii în care se vindea cafea, aparţinând unor greci, turci, armeni. Mai târziu, în secolul al XIX-lea, vestită era, de exemplu, Cafeneaua polonezului Fialkowski, în care se întâlnea, mai ales, intelectualitatea bucureşteană, pentru a dezbate evenimente la ordinea zilei, articole din presă s.a.m.d. Şi mai vestite au devenit, la începutul secolului al XX-lea, cafeneaua Capşa, Cafeneaua High Life, Terasa Otetelisanu, Bulevard, Imperial, Rigler etc.

La ora actuală, popularitatea cafelei este de necontestat. Cafenelele fac parte din peisajul urban, în orice parte a lumii, unele dintre ele păstrând farmecul celor autentice, de altădată, cu aroma învăluitoare a acestei băuturi vechi de secole, dar şi cu elementele de modernitate binevenite: un ambient plăcut, intim, comod, muzică în surdină etc. În funcţie de ţară, de tradiţii, de gusturi, cafeaua se poate bea rece, ca în Japonia, amestecată cu cicoare, ca în Franţa, cu o felie de lămâie, ca în Italia, cu un pahar cu apă cu gheaţă, ca în Grecia, cu lapte condensat sau frişcă, precum în Germania, cu lichior, ca în Elveţia etc.

Ţara cu cea mai mare producţie de cafea, în prezent, este Brazilia, cu 30% din producţia mondială, urmată de Vietnam, Columbia, Indonezia, Etiopia, India s.a.m.d. Cel mai mare consum de cafea este în SUA, dar în Europa se înregistrează cel mai mare consum pe cap de locuitor: peste 12 kilograme pe an, în Finlanda şi în celelalte ţări scandinave – Norvegia, 9,9 kg, Danemarca, 8,7 kg, Suedia, 8,2 kg, apoi Olanda – 8,4 kg, Elveţia – 7,9 kg etc. România se situează pe locul 26 în Europa, în privinţa consumului de cafea, cu 2,3 kg anual, pe cap de locuitor, chiar dacă, la noi, cafeaua este pe locul patru în topul celor mai vândute produse.

Cafeaua – 7 curiozităţi despre cea mai consumată băutură din lume şi despre arborele de cafea

• Cea mai bună şi cea mai scumpă cafea din lume se numeşte Kopi Luwak. Un kilogram de Kopi Luwak costă între 100 şi 600 de dolari, iar gustul specific, uşor caramelizat, este dat de faptul că boabele de cafea sunt culese după ce trec prin stomacul şi excrementele unui animal – civeta sau Luwak (Viverra civetta/Paradoxurus hermaphroditus). O astfel de cafea provine din Indonezia, unde trăieşte acest animal, hrănindu-se cu boabele de cafea, dar pe care nu le poate digera şi le elimină întregi, acoperite cu o substanţă provenită din acidul gastric. Producţia de Kopi Luwak, în aceste condiţii, nu este mai mare de 200 de kilograme pe an. Şi mai scumpă, de aproximativ 6000 de dolari kilogramul, este cafeaua Kopi Luwak vietnameză, pentru ca boabele se adună din excremente de animal sălbatic. Există şi cafea din excremente de elefant (“black ivory”), provenită din Thailanda.
• O aromă intensă şi un gust deosebit are şi cafeaua din Munţii Albaştri, din Jamaica (America Centrală), principalul concurent al cafelei Kopi Luwak, şi care este recoltată din arbuşti de cafea care cresc la mari înălţimi.

• Singura plantaţie de cafea din Europa se află în Insulele Azore (sau Acores, în portugheză), situate în mijlocul Oceanului Atlantic, dar producţia este destinată celor din regiune, fără exporturi semnificative.
• Există multe sortimente de cafea, încadrabile în două mari categorii: Cafea arabică, obţinută din arbori mai fragili, cultivaţi mai ales în Africa de Est, America Centrală, America de Sud, Asia, care ajung la maturitate în aproximativ cinci ani, cu boabe cu gust dulce şi fin şi cu o concentraţie de cafeină de 1-1,5 %, şi Cafea robusta, cu gust amărui, provenită din arbori mai puternici, cultivaţi în Brazilia, Africa Centrală şi de Vest, Indonezia, cu 3-4 recolte anuale şi cu 2-4% concentraţia de cafeină.
• Consumată fără excese, cafeaua are efecte benefice asupra organismului, fapt confirmat de nenumărate studii: favorizează digestia, stimulează metabolismul, scade riscurile îmbolnăvirii de gută, diabet, Alzheimer, are efect anti-imbătrânire; conţine vitaminele B1, B2, B5, dar şi magneziu şi potasiu.

• O ceaşcă de cafea instant conţine circa 65 mg cafeină, în timp ce o ceaşcă de cafea la filtru conţine în jur de 110 mg cafeină. Pentru comparaţie, ceaiul negru şi băuturile răcoritoare cu cafeină conţin circa 30-65 mg/porţie. O cutie de băutură răcoritoare cu cafeină conţine echivalentul a patru ceşti de cafea. 50% din cafeina din corp se elimină în aproximativ cinci ore după consum, iar restul într-o zi.
• Adevărata cafea turcească, ”Turkish Coffee”, cafea “a la turque”, se prepară în ibric de alamă, se foloseşte cafea proaspăt şi fin râşnită – o linguriţă cu vârf de cafea şi una mică de zahăr, pentru o ceaşcă. În lipsa nisipului fierbinte, aşa cum o prepară turcii, se poate pregăti pe plita electrică sau la flacăra mică de la aragaz. Se încălzeşte apa până apropae de punctul de fierbere, se ia ibricul de pe foc şi se pune cafeaua. Se aşază din nou ibricul pe foc, până când cafeaua se apropie de fierbere, se dă din nou deoparte, repetându-se această operaţiune de trei ori. Se lasă apoi ibricul câteva minute până se depune zaţul. Cafeaua astfel preparată va avea o aromă şi un gust deosebite.