Inca din cele mai vechi timpuri, egiptenii antici au avut o forma de calendar bazat pe fazele Lunii, urmat de un sistem calendaristic de 360 de zile, cu trei anotimpuri, fiecare anotimp fiind alcatuit din 4 luni si fiecare luna avand 30 de zile. Anotimpurile egiptenilor corespundeau cu ciclurile Nilului si erau cunoscute astfel: Sezonul Inundatiei (se pronunta Akhet si dura de pe 21 iunie pana pe 21 octombrie), Sezonul Revarsarii (se pronunta Proyet si dura de pe 21 octombrie pana pe 21 februarie) si Sezonul Recoltei sau vara (se pronunta Shomu si dura de pe 21 februarie pana pe 21 iunie).
In calendarul vechi egiptean, inceputul anului (numit si deschiderea anului) era marcat de aparitia stelei Sirius din constelatia Canis Major. Constelatia isi facea aparitia in jurul datei de 21 iunie si acest eveniment era numit “urcarea zeitei Sothis”. Steaua Sirius era vizibila chiar inainte de rasarit si este inca una dintre cele mai stralucitoare stele de pe cer, fiind situata in partea din stanga jos a lui Orion si reprezentand nasul cainelui din constelatia Canis Major.
Desi egiptenii au avut un calendar de 360 de zile, intr-un sens literal, acestia au avut un sistem calendaristic de 365 de zile. Inceputul anului era marcat de adaugarea a cinci zile suplimentare, cunoscute sub numele de “cele cinci zile anuale”. Aceste cinci zile suplimentare erau un prilej de ospat si sarbatoare pentru egipteni si nu era ceva iesit din comun ca acestia sa participe la diverse ritualuri in acele zile. Intrucat egiptenii nu au dat nicio dispozitie in ceea ce priveste anii bisecti, calendarul si anotimpurile au inceput sa devieze, iar pana la sfarsitul Regatului Vechi, s-a adunat o discrepanta de cinci luni. Calendarul vechi egiptean a avut si alte functii importante in viata egiptenilor, in special in domeniul astrologiei.
Calendarul civil
Egiptenii antici erau extrem de organizati si aveau un guvern central foarte eficient. Administratorii aveau nevoie de un calendar mai simplu decat cel in care ei nu stiau cand incepe luna pana cand preotii nu se uitau la rasarit, si in care toate lunile aveau acelasi numar de zile si toti anii aveau acelasi numar de luni. Astfel, ei au introdus un calendar civil care avea 12 luni, fiecare luna avand 30 de zile si 3 saptamani a cate 10 zile fiecare. Deasemenea au fost adaugate cinci zile de sarbatori legale pentru ca anul sa aiba 365 de zile. Aceste cinci zile sarbatoreau zilele de nastere ale zeilor Osiris, Isis, Horus, Nephtys si Seth. Problema cu acest calendar era ca nu avea ani bisecti.
Lunile anului au fost aranjate astfel:
• Akhet (Sezonul Inundatiei) – Thoth (iunie-iulie), Paophi (iulie-august), Athyr (august-septembrie), Khoyak (septembrie-octombrie);
• Peret sau Proyet (Sezonul Revarsarii) – Tybi (octombrie-noiembrie), Mekhir (noiembrie-decembrie), Phamenat (decembrie-ianuarie), Pharmuti (ianuarie-februarie);
• Shemu sau Shomu (Sezonul Recoltei) – Pakhons (februarie-martie), Payni (martie-aprilie), Epiphi (aprilie-mai), Mesore (mai-iunie).
Orele din zi
Majoritatea civilizatiilor antice isi incepeau si incheiau zilele cand apunea soarele, insa egiptenii antici isi incepeau zilele odata cu rasaritul soarelui. Acestia au impartit perioada zilei in 12 ore, numerotate de la 1 la 12, iar perioada noptii tot in 12 ore, numerotate de la 13 la 24. Nu toate orele aveau aceeasi durata – in timpul verii, orele din timpul zilei erau mai lungi decat orele din timpul noptii, iar in timpul iernii se inversau lucrurile. In Egiptul Antic, cerul era intotdeauna clar, prin urmare, masurarea trecerii orelor era o sarcina usoara – in timpul zilei foloseau un cadran solar, iar noaptea foloseau stelele.
Diferitele stele rasar in momente diferite, in functie de anotimpuri, iar vechii egipteni masurau orele noptii prin observarea aparitiei pe cer a anumitor stele. Stelele speciale pe care le foloseau pentru a numara orele noptii erau numite “decani”. Stelele care erau pictate pe tavanele piramidelor aveau rolul de a-l ajuta pe faraonul mort sa stie cat era “ceasul”. Mai tarziu, egiptenii au inceput sa foloseasca ceasuri cu apa (clepsidre), pentru a cronometra lucrurile cu mai multa precizie decat ar fi fost posibil cu ajutorul cadranului solar sau al stelelor. Vechii egipteni au fost primii oameni care au realizat un calendar care sa tina pasul cu soarele si anotimpurile. Acestia au fost de asemenea primii oameni care au utilizat ceasul cu 24 de ore.
Calendarul solar (bazat pe soare)
Momentul in care Nilul incepe sa inunde uscatul depinde de o serie de factori, iar acesti factori depind de timpul necesar Pamantului pentru a inconjura soarele, lucru care ne da anotimpurile. Acesta este un an solar, care are aproximativ 365 de zile si cateva ore. Insa un an solar nu are exact 365 de zile si cateva ore, prin urmare, nu trebuie sa se adauge o zi in plus o data la fiecare 4 ani. Perioada de timp dintre doua ridicari heliace ale lui Serpet, la latitudinea Egiptului, este cu aproximativ 12 minute mai lunga decat un an solar. Acest lucru inseamna ca, in 100 de ani, calendarul lor stelar a pierdut o zi, comparativ cu cel solar.
Pana la momentul in care diferenta dintre calendarul stelar si cel solar a devenit indeajuns de mare incat prima zi din Sezonul Inundatiilor sa fie decalata cu mai mult de cateva zile, vechii egipteni si-au dat seama ca inceputul inundatiilor nu depindea de ridicarea heliaca a lui Serpet, ci de un an solar. Acestia masurasera lungimea unui an solar cu atat de multa precizie, incat au fost capabili sa creeze un calendar mai exact decat cel iulian. Insa, egiptenii nu au avut voie sa schimbe vechiul calendar, prin urmare, Akhet incepea tot in ziua rasaritului elicoidal al stelei Serpet (chiar daca utilizau si un calendar solar pentru a prezice data reala a inceperii inundatiilor).
Acest an este impartit in 3 anotimpuri a cate 4 luni, luna este impartita in 3 saptamani a cate 10 zile care nu se suprapun, iar ziua este impartita in 24 de ore. Egiptenii stiau ca acest an calendaristic era prea scurt si ca ii lipsea un sfert de zi pentru a corespunde cu o revolutie siderala completa. Deasemenea, in anul 4236 i.Hr., acestia au inventat un al doilea calendar astronomic fondat tocmai pe acest decalaj, de un sfert de zi pe an. Astfel, intervalul de timp acumulat dupa fiecare 4 ani este egal cu o zi. In loc sa adauge cate o zi in plus o data la fiecare 4 ani, instituind astfel anii bisecti, egiptenii au preferat o alta solutie care consta in urmarirea acestui decalaj timp de 1460 de ani.
Importanta stelelor
Punctul de pe cer care se afla exact deasupra Polului Nord al Pamantului se numeste Polul Nord Ceresc si, pe masura ce Pamantul se roteste, toate stelele par sa se invarta in cerc in jurul lui. Polaris (Steaua Polara) se afla foarte aproape de Polul Nord Ceresc, prin urmare, aceasta stea este vizibila in fiecare noapte si intodeauna in directia nordului. Stelele care se afla in apropierea lui Polaris (stelele circumpolare) se invart in jurul acesteia, insa nu rasar si nu apun. Stelele care se afla mai departe de Polaris rasar in est si apun in vest, exact cum fac soarele si Luna. Multe civilizatii antice au asociat stelele circumpolare (care nu apuneau niciodata) cu zeii nemuritori. Desi stelele circumpolare nu rasar si nu apun, noi nu le putem vedea decat noaptea. Desigur ca, fiecare stea rasare si apune in momente diferite, insa, in fiecare noapte putem vedea o multime de stele diferite.
Prima data cand o stea si-a facut aparitia dupa perioada sa de invizibilitate a fost foarte importanta pentru vechii egipteni si pentru toate civilizatiile antice. Prima ridicare a unei stele pe cer, in partea de est, inaintea soarelui, se numeste ridicare heliaca. Pentru egipteni, acest lucru reprezenta sfarsitul timpului pe care steaua l-a petrecut in Infern. Aproape imediat dupa ce primii oameni s-au stabilit in valea Nilului, inainte de anul 4200, acestia au observat ca rasaritul elicoidal al stelei Serpet (dupa o perioada de invizibilitate de 70 de zile) avea loc intotdeauna cu cateva zile inainte de inceperea inundatiilor anuale. Acest lucru le-a permis vechilor egipteni sa prezica venirea inundatiilor. Rasaritul elicoidal al stelei Serpet era inceputul anotimpului Akhet si al noului an.
