Astazi, rujul de buze este un produs cosmetic nelipsit din trusa de machiaj a oricarei femei. Cercetarile arheologice au aratat ca, pentru prima data, rujul de buze a fost utilizat in urma cu peste 5 000 de ani, in Mesopotamia, regiune din Orientul Mijlociu, leaganul uneia dintre cele mai vechi civilizatii. Produsul respectiv era obtinut din pietre semipretioase sfaramate, pana deveneau o pulbere foarte fina, amestecate cu ceara de albine.
Cateva secole mai tarziu, femeile din civilizatia Indus (dezvoltata pe valea fluviului Indus, pe teritoriul Indiei de astazi) utilizau un ruj colorat puternic in rosu, pe cand in Egiptul antic era preferat cel de culoare violet, obtinut din alge, amestecate cu 0.01% iod si brom. In Grecia, aproximativ in aceeasi perioada, buzele erau colorate cu mure zdrobite. Cleopatra, regina Egiptului, in secolul I i.Hr., figura devenita legendara nu numai prin ambitiile ei politice si de autoritate, dar si prin puterea de seductie, cucerind inimile a doi mari generali, Iulius Cezar si Marc Antoniu, obisnuia sa foloseasca un ruj facut din cosenile (insecte) facute pasta, la care se adaugau oua de furnica.
Oricat ar parea de ciudat, in secolul al XVI-lea, rujul de buze era deopotriva utilizat de femei si de barbati. Existau insa, chiar in perioade mai apropiate de epoca moderna, si persoane, mai ales din randul clerului, care sustineau ca rujul de buze este « inventia diavolului ». Asa se explica de ce, in 1770, in Parlamentul britanic, s-a adoptat o lege prin care se interzicea folosirea rujului, precizandu-se ca femeile care ar fi fost dovedite ca au sedus un barbat, cu ajutorul unui produs cosmetic, vor fi declarate vrajitoare si judecate pentru acest fapt, riscand chiar pedepsa cu moartea. Chiar in 1920, cand era de asteptat ca astfel de mentalitati sa fi disparut in intregime, la New York, rujul a fost aproape interzis, deoarece exista posibilitatea ca o femeie sa otraveasca un barbat printr-un simplu sarut, daca rujul ar fi continut anumite substante.
In vremea Primului Razboi Mondial, se considera ca, daca in timp ce barbatii erau plecati pe front, femeile se rujau, acesta nu putea fi decat un semn al prostitutiei. Coco Chanel, marea creatoare de moda, simbol al elegantei desavarsite, este cea a reusit sa schimbe mentalitatea epocii, conferind produselor cosmetice rolul lor autentic, de subliniere a frumusetii feminine.
Nasterea rujului de buze modern este atribuita chimistului Paul Baudecroux (fondator si al cunoscutei companii de audio-vizual, NRJ), care a lansat pe piata, in 1920, « Rujul Sarut », care avea calitatea de nu se sterge. De aici inainte, rujul de buze a inceput sa se bucure de un succes de necontestat, marile case de moda lansand propriile produse, rujuri in diverse culori, parfumate, stralucitoare, pe baza de grasime de rechin (gloss) – Helena Rubinstein, Estee Lauder, Elizabeth Arden, Christian Dior etc.
In prezent, dupa cinci mii de ani, rujurile de buze, in toate nuantele, asortate culorilor vestimentatiei, nu numai ca nu s-au banalizat, dar reprezinta, alaturi de alte produse cosmetice, o modalitate fireasca de subliniere a farmecului feminin.
