Capitalismul este un sistem economic bazat pe proprietatea privată a mijloacelor de producție și oportunitatea de a câștiga profit din oferirea de servicii și produse către consumatori. De regulă, acesta se desfășoară pe o piață liberă și competitivă.
În prezent, majoritatea societăților se bazează pe un sistem capitalist, în care bunurile economice de consum (electricitate, rețea de Internet, utilaje, alimente etc.) sunt produse pentru consumatori (noi toți), iar valoarea acestora este exprimată în bani.
Capitalismul antrenează o serie de actori, de la persoana care deține capital și investește într-o afacere (capitalistul), la cel care creează o afacere și o pune pe picioare cu ajutorul investițiilor (antreprenorul), până la cei care sunt angajați să muncească (salariații). Aceștia sunt plătiți în funcție de pregătire și de abilități (cu cât pregătirea este mai mare, cu atât munca este plătită mai bine – în teorie)
Capitalismul este un sistem economic apărut relativ recent, care a căpătat contur în perioada revoluției industriale și care a depins în bună măsură de evoluțiile tehnologice, dar și de schimbarea sistemelor politice. Până la începuturile Evului Mediu a dominat sclavagismul, sistem bazat pe proprietatea privată a stăpânului asupra mijloacelor de producție și asupra sclavilor. Acesta a fost înlocuit cu sistemul feudalist care se baza pe preponderența economiei de subzistență în locul celei de piață, în care producătorul deținea utilajele de producție, dar pământul aparținea stăpânului (boier, nobil), căruia era constrâns să îi plătească. Începând cu secolul al XVI-lea apare o nouă formă de sistem economic – capitalismul.
Forme timpurii ale capitalismului au fost dezvoltate încă din Antichitate, împrumutul maritim (foenus nauticum) fiind una dintre ele. Despre împrumutul maritim se vorbește și în Codul lui Hammurabi (cea mai veche culegere de legi care există, ce datează de pe vremea regelui babilonian Hammurabi) și acesta presupunea o modalitate de comerț bazat pe un împrumut care îl scutea pe debitor de a returna banii luați, în cazul în care nava sau marfa sufereau avarii în timpul transportului. Desigur, riscurile erau mai mari de partea creditorului. Acest sistem a fost folosit în special în Genova în secolul al XIII-lea și s-a răspândit în restul orașelor maritime ale Italiei, iar din secolul următor în Țările de jos (denumire folosită în Evul Mediu și care delimita zona de nord-vest a Europei, cuprinsă în regiunea joasă a deltelor râurilor Rin, Escaut și Meuse).
Împrumutul maritim a căpătat mai multe forme, însă spre sfârșitul secolului al XIII-lea a început să fie înlocuit cu un sistem de asigurare maritimă (cambium mariticum), în care responsabilitatea asupra riscurilor era împărțită între creditor și debitor. Aceștia se înțelegeau asupra unei compensații financiare în cazul avarierii, distrugerii sau pierderii în urma navigării pe mare a navei și a echipamentului maritim.
Începând cu secolul al XVI-lea, sistemul economic începe să fie regândit. Mijloacele de subzistență feudale nu mai sunt profitabile, iar țăranii încep să formeze un fel de proletariat agricol în care aceștia lucrau pământul stăpânilor cu chirie. Noile invenții tehnologice care au stat la baza industrializării încep să încurajeze mărimea capacității de producție prin producerea în exces a bunurilor în defavoarea capacității de consum.
Capitalismul începe să se dezvolte în Europa, unde o serie de evenimente au favorizat sporirea acestuia în secolul al XVI-lea: reforma protestantă a favorizat ideea că bogăția este un semn al virtuții și mulți adepți ai noilor religii protestante au început să producă și să achiziționeze bunuri în semn de preamărire a lui Dumnezeu. Aprovizionarea abundentă a pieței europene cu metale prețioase a dus la creșterea inflației, însă beneficiari de pe urma inflației au fost tot capitaliștii. Încep să apară sisteme monetare uniforme, precum și alte măsuri care au făcut posibilă trecerea la inițiative economice private.
Industria textilă a contribuit la dezvoltarea capitalismului industrial în partea de nord-vest a Europei, în special în Anglia. Aici începe să se dezvolte spiritul antreprenorial al negustorilor din centrele urbane care, scăpați de restricțiile impuse de breasla comercianților în ceea ce privește calitatea, prețul și forța de muncă, au putut obține mână de lucru ieftină venită din partea producătorilor rurali independenți sau șomeri din Europa rurală. În zonele în care s-a dezvoltat producția textilă (Vestul Angliei sau Picardy în Franța), antreprenorii din centrele urbane se ocupau doar de torsul lânii brute și a inului, lăsând în baza țesătorilor specialiști prelucrarea materialului textil. Materialul era adus înapoi la fabricile antreprenorilor, unde se confecționau articolele de îmbrăcăminte, iar apoi erau vândute pe piața națională sau chiar internațională. Pentru prima dată, capitalul era controlat de antreprenori, iar lucrătorii își vindeau munca în schimbul unor sume de bani.
Dezvoltarea capitalismului a contribuit și la dezvoltarea centrelor urbane. De asemenea, adepții curentului iluminist au susținut ideea de capitalism, vazând în schimburile comerciale un mijloc de a promova interacțiunea socială.
Comerțul capitalist nu s-a răspândit la fel de ușor și în restul Europei. În Rusia, spre exemplu, economia ținea de muncile agricole, iar în Italia, majoritatea erau fermieri. Atitudinea față de capitalism rămâne ambivalentă în cele mai multe zone, însă până în secolul al XIX-lea devine sistemul economic cel mai important. Se răspândește în majoritatea zonelor Europei, iar mișcările anticolonialiste ajută la adoptarea capitalismului și în America de Nord, Australia, Sudul Africii și Noua Zeelandă.
După Primul Război Mondial, capitalismul european își pierde din importanță într-un continent sărăcit de război. Statele Unite, care ies în câștig în urma războiului (pierd însemnat mai puțin capital uman și cresc din punct de vedere financiar în urma capturării datoriilor de război), reinventează sistemul capitalist și îl îmbunătățesc. Se trece de la capitalismul comercial la cel industrial prin adoptarea unor măsuri precum instaurarea instituției proprietății private și minimizarea rolului statului în afacerile private. Ideologia care a stat la baza sistemului capitalist a fost analizată pe larg de către Adam Smith, chiar dacă nici acesta și nici adepții săi nu au folosit termenul de „capitalism”.
Revoluția Bolșevică din Rusia de la 1917 scoate la iveală numeroși adversari ai sistemului capitalist. Inspirați de curentul marxist care capătă amploare, aceștia militează împotriva asupririi proletariatului de către capitaliști și contribuie la dezvoltarea ideii de economie colectivă, specifică socialismului. Cele două sisteme economice vot fi adversare pe întregul parcurs al secolului al XX-lea.
