Caracteristicile oamenilor inteligenţi versus paradoxala tendinţa de “stupidizare” a umanităţii în secolul al XXI-lea

Caracteristicile oamenilor inteligenţi sunt observabile, dacă suntem atenţi, în realitatea imediată, dar au fost puse în evidenţă şi prin numeroase studii şi experimente ale oamenilor de ştiinţă. Un astfel de aspect ar trebui să intereseze nu numai pentru că de gradul de inteligenţă al oamenilor depinde calitatea unei societăţi, dar şi pentru a ne putea cultiva acele comportamente şi latenţe ale personalităţii care să ne pună în valoare, spre binele nostru şi al celor din jur.

Ce înseamnă a fi inteligent? A fi instruit, educat? A citi mult? A rezolva probleme complicate? A şti ce se petrece în lume? Cum poate fi definită inteligenţa umană? Prin nivelul IQ-ului? Prin acţiuni? Prin deciziile luate? Dezbaterea despre ceea ce înseamnă un om inteligent este vastă, atât din perspectiva omului comun, cât şi din cea ştiinţifică sau filosofică.

“Inteligenţa umană conţine în sine formele tuturor lucrurilor şi are capacitatea de a se asimila oricărui gând, motiv pentru care putem spune că întreg Universul se află, de fapt, în interiorul ei, inteligenţa oferă cea mai profundă înţelegere a lucrurilor şi este cea care dezvăluie cel mai bine adevărata lor frumuseţe” (Victor Cherbuliez) – sunt alte argumente care pledează pentru conştientizarea şi cultivarea activă a acestei dimensiuni inconfundabile a fiinţei umane şi fără de care nu am fi putut evolua.

Ne îndreptăm spre o “stupidizare” a umanităţii?

Preocuparea pentru a se identifica şi evidenţia ştiinţific caracteristicile oamenilor inteligenţi este justificată şi din perspectiva unei tendinţe paradoxale şi periculoase, în acelaşi timp, a acestui început de secol XXI, aceea de “stupidizare” a umanităţii, tendinţă căreia, în neurostiinte, i s-a dat şi un nume – Efectul Flynn.

Definit de profesorul James Robert Flynn, de la Universitatea Otago, din Noua Zeelandă, Efectul Flynn relevă că, în anii 2000, în ciuda progreselor pe toate planurile, a dinamicii vieţii şi a posibilităţilor de afirmare individuală, omul contemporan a regresat din punctul de vedere al inteligenţei.

Un documentar din 2017, “Demain tous crétins?” (Mâine, toţi proşti?), ale cărui concluzii sunt susţinute şi de antropologul englez Edward Dutton, specialist în inteligenţa umană, insistă pe o realitate demonstrată de studii şi cercetări, aceea că : “Suntem din ce în ce mai proşti. Se întâmplă chiar acum. Este un fenomen în desfăşurare şi este imperios necesar să conştientizăm acest fapt şi să găsim soluţii”.

“Idiocraţia”, susţinea încă din anii 1990 şi Carlo Cipolla, specialist în istoria economiei mondiale, în lucrarea “Allegro ma non troppo con le leggi fondamentali della stupidita umana”, tinde să devină “cea mai gravă ameninţare la adresa umanităţii”, “proştii sunt, spunea profesorul italian de la Universitatea Berkeley, California, mulţi, iraţionali şi reprezintă o sursă continuă de probleme pentru ceilalţi; pentru că nu pot fi izolaţi, singura modalitate prin care o societate se poate apăra de idiocraţie este stimularea continuă a inteligenţei”.

Într-un astfel de context, a cunoaşte caracteristicile oamenilor inteligenţi, a înţelege că felul de a gândi şi de a reacţiona al unei persoane se află în punctul de convergenţă al educaţiei, cu moştenirea genetică si cu eforturile constante de autodepăşire, de adaptare, este esenţial.

Caracteristicile oamenilor inteligenţi

Desigur, inteligenţa umană este un concept extrem de complex, greu de prins într-o definiţie, dar diversele studii, chestionare, sondaje, experimente au pus în valoare câteva constante, altfel spus, caracteristicile oamenilor inteligenţi, fără a insista aici asupra diverselor tipuri de inteligenţă, nici asupra testelor standardizate de inteligenţă (IQ) tot mai contestate în ultimul timp. Iată aceste câteva elemente definitorii, identificabile prin interacţiunea socială sau prin experienţa individuală, pe care le manifestă, în general, un om inteligent:

• Creativitatea – este semnul unui spirit flexibil şi deschis, aflat mereu în căutarea altor provocări în domeniul cunoaşterii, fie prin profesie, fie prin cultivarea unor pasiuni care exploatează această zonă a personalităţii; oamenii inteligenţi nu se lasă prinşi în prejudecăţi şi idei primite de-a gata; persoanele creative evită “drumurile bătute”, previzibilul, rutina;
• Curiozitatea – nu în sensul banal de a pune mereu întrebări, pentru a afla orice despre oricine, ci al căutării continue, în zonele de interes profesional, general, individual, pentru a descoperi informaţii noi, care să fie integrate în universul cunoaşterii personale; de altfel, aceste persoane, in general, stăpânesc mult mai multe cunoştinţe în domeniul lor de activitate decât ceilalţi;

  

• Originalitatea – este una dintre caracteristicile oamenilor inteligenţi, care se poate manifesta atât în profesie, cât şi în situaţiile de viaţă cotidiene, prin rezolvarea atipică a problemelor, prin soluţii întotdeauna surprinzătoare pentru cei din jur; de aceea familia, colegii de serviciu, cunoştinţele apelează la ajutorul oamenilor pe care îi consideră inteligenţi, în luarea deciziilor sau pentru rezolvarea problemelor de orice fel;
• Capacitatea de abstractizare şi de vizualizare – reprezintă reflexul unei inteligenţe exersate îndelung şi continuu, care conduce la conexiuni inedite între informaţii, între concepte, la idei şi ierarhizări de raţionamente uneori dificil de pus în cuvânt, pe care cei din jur de obicei nu le înţeleg sau le înţeleg cu greutate;
• Rapiditate în analizarea şi asimilarea noilor informaţii – trăsătură care, în mod obişnuit, pentru oamenii inteligenţi, se asociază şi cu aplicarea corectă în practică a acestor informaţii;

  

• Oamenii inteligenţi îşi păstrează calmul în toate împrejurările – o calitate deosebită, mai ales în condiţiile în care pot să existe nenumărate motive care să declanşeze enervarea sau nemulţumirea; oamenii inteligenţi au mai multă stăpânire de sine, mai mult autocontrol decât ceilalţi, iar un studiu realizat la Universitatea Michigan, pe 600 de persoane, a arătat, fără dubiu, că persoanele cu un coeficient intelectual mai scăzut sunt mult mai agresive, iar copiii care trăiesc într-un mediu ostil au probleme în privinţa dezvoltării mentale;
• Oamenii inteligenţi îşi cunosc valoarea – spre deosebire de cei mai puţin inteligenţi, care au tendinţa de a se supraevalua şi de a avea întotdeauna dreptate, oamenii inteligenţi au o justă reprezentare a propriei valori, trăsătură din care derivă şi alte calităţi, precum generozitatea şi empatia, care sunt cultivate şi prin educaţie;
• Capacitatea de recunoaştere a propriilor greşeli – este una dintre caracteristicile oamenilor inteligenţi, care nu-i vor învinovăţi pe cei din jur pentru eşecurile lor posibile;
• Oamenii inteligenţi pot fi uneori reticenţi în relaţiile cu cei din jur – este o caracteristică generată de tentaţia de a analiza permanent persoane şi lucruri; când construiesc însă relaţii de prietenie, acestea sunt solide şi de lungă durată, mult mai stabile decât ale celor mai puţin inteligenţi;
• Persoanele cu un grad de inteligenţă mai ridicat au tendinţa de a se culca târziu – aşa spun toate studiile, o trăsătură justificată, probabil, de dorinţa mai mare decât a celorlalţi de a da sens timpului lor, de a învăţa şi a se dezvolta intelectual;

  

• Oamenii inteligenţi au un simţ al umorului mult mai dezvoltat decât ceilalţi – un test realizat cu un grup de persoane care realizau desene animate a relevat că aceştia au avut rezultate excepţionale la testul de inteligenţă;
• Persoanele inteligente au tendinţa de a amâna activităţile de rutină, ca şi sarcinile de serviciu care li se par inutile – aceste persoane nu cad aproape niciodată în capcana clişeului “echilibru între muncă şi viaţa privată”, reuşind să fie dedicate 100% faţă de ceea ce fac, pe toate fronturile, în acelaşi timp.
• Oamenii inteligenţi preţuiesc relaţiile cu ceilalţi, dar selectiv, evitând excesul de viaţă socială, care îi oboseşte, preferând să se dedice preocupărilor lor; acceptă, de asemenea, fără resentimente, faptul că nu pot fi pe placul tuturor.

  

Aşadar, a recunoaşte caracteristicile oamenilor inteligenţi şi a cultiva empatia faţă de aceştia poate fi un semn al propriei inteligenţe şi un mod de a contracara tendinţa de “stupidizare” din societatea contemporană sau, cu alte cuvinte, de a combate “idocraţia”.

Trebuie eliminat din modul nostru de a gândi falsul principiu că anumite persoane sunt inteligente în funcţie de locul de muncă, de profesie, de reuşitele lor, de putere, de felul în care arată, de modul mai mult sau mai puţin ostentativ de a se manifesta.

Inteligenţa poate triumfa în faţa idiocraţiei dacă tot mai mulţi oameni decid să-şi folosească puterea de a gândi, să-şi depăşească limitele şi stereotipiile, să înţeleagă, să ştie, să progreseze. Orice reuşită este, până la urmă, rezultatul muncii, al curajului şi al inteligenţei. “Inteligenţa poate să creeze bogăţie, invers niciodată” (Alex Martial).