Originea expresiei latineşti Non multa, sed multum, care înseamnă Nu multe, ci mult (adică nu multe, în sens cantitativ, ci mult, ca valoare, substanţialitate, esenţă), se află într-o deviză a lui Marcus Fabius Quintilianus, retor şi pedagog latin, din secolul I d.Hr., conducător al unei şcoli înfiinţate de împăratul Vespasian. Quintilianus, în lucrarea De institutione oratoria, insistă pe ideea că, în viaţă şi în şcoală, nu volumul informaţiilor trebuie sa se afle pe primul plan, ci valoarea şi importanta acestora, principiu perfect valabil şi astăzi (deşi realitatea pare a-l contrazice adeseori).

Maxima Non multa, sed multum este similară adagiului Non numero, sed pondere Nu după număr, ci după greutate – a lui Cicero, un elogiu adus calităţii.

Până la urmă, esenţa acestor expresii se regăseşte şi într-o zicere românească – Decât mult şi prost, mai bine puţin şi bine – care trădează o mentalitate traditionala sănătoasă despre un fel de a fi în lume, dar care, din nefericire, îşi găseşte tot mai puţin acoperire în realitatea cotidiană, atât la nivel individual, cât şi colectiv.

Loading...

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.