Care este originea şi sensul expresiei Non multa, sed multum?

Originea expresiei latinești „Non multa, sed multum”, care înseamnă „Nu multe, ci mult” (adică nu multe, în sens cantitativ, ci mult, ca valoare, substanțialitate, esență), se află într-o deviză a lui Marcus Fabius Quintilianus, retor și pedagog latin, din secolul I d.Hr., conducător al unei școli înființate de împăratul Vespasian.

Quintilianus, în lucrarea „De institutione oratoria”, insistă pe ideea că, în viață și în școală, nu volumul informațiilor trebuie să se afle pe primul plan, ci valoarea și importanța acestora, principiu perfect valabil și astăzi (deși realitatea pare a-l contrazice adeseori).

Maxima „Non multa, sed multum” este similară adagiului „Non numero, sed pondere” – „Nu după număr, ci după greutate” – a lui Cicero, un elogiu adus calității.

Până la urmă, esența acestor expresii se regăsește și într-o zicere românească – „Decât mult și prost, mai bine puțin și bine” – care trădează o mentalitate tradițională sănătoasă despre un fel de a fi în lume, dar care, din nefericire, își găsește tot mai puțin acoperire în realitatea cotidiană, atât la nivel individual, cât și colectiv.

În contextul vieții moderne, adesea marcate de exces și supraconsum, principiul Non Multa Sed Multum poate servi drept un memento valoros de a căuta calitatea în loc de cantitate.

Această filozofie ne încurajează să apreciem esențialul și să găsim satisfacție în lucrurile simple și semnificative, în loc să ne pierdem într-o căutare nesfârșită după mai mult. Prin adoptarea acestui principiu, putem redescoperi bucuria și mulțumirea în activitățile noastre zilnice, relații și aspirații.

Pentru a extinde înțelegerea noastră asupra modului în care limbajul și filozofia se întrepătrund, te invităm să citești articolul nostru despre cum este corect: cunoștiință sau cunoștiință?. Acest text va oferi o perspectivă mai profundă asupra modului în care cuvintele pe care le alegem pot reflecta și forma concepțiile noastre despre lume.