Dacă am fi mai atenţi nu la ce se vorbeşte în jurul nostru, ci la cum se vorbeşte, am fi, probabil, uimiţi de frecvenţa utilizării structurii dar însă, în contexte de conversaţie cotidiană, cum ar fi : Voi pleca, dar însă aş vrea să ştii adevărul/A pierdut portofelul, dar însă era gol etc. Astfel de exprimări sunt, evident, greşite, pentru că dar şi însă sunt (ambele) conjuncţii coordonatoare adversative, cu înţeles similar, exprimând o opoziţie, o trecere la o altă idee. Exemple : Nu vreau să te contrazic, dar ştiu că nu ai dreptate/Poate că ai dreptate, însă nu m-ai convins etc. Pot fi sinonime, în anumite contexte, cu totuşi, cu toate acestea : Te ascult, totuşi nu înţeleg/Cred tot ce îmi spui, cu toate acestea nu îţi voi urma sfatul etc.

Aşadar, dar însă este un pleonasm, corectă fiind întrebuinţarea separată a acestor conjunctii adversative.

Din punctul de vedere al punctuaţiei, trebuie ştiut că înainte de conjuncţiile adversative – dar, însă – se pune, întotdeauna, virgulă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.