Cezar Petrescu s-a născut la 1 decembrie 1892 în satul Hodora, comuna Cotnari, judeţul Iaşi.
La Buşteni, se află casa în care a trăit şi a creat marele scriitor, el a cumpărat casa în anul 1937 şi a locuit (cu mama sa) până în 1961. După moartea scriitorului, moştenitorii lui au donat casa statului, împreună cu tot ce se afla în ea, astfel, casa a fost amenajată şi a devenit Casa memorială Cezar Petrescu, în anul 1967.
Casa se află pe strada Cezar Petrescu nr.5, are un balcon şi o verandă (vara, plină cu flori şi verdeaţă), iar în faţa casei, pe un soclu, se află bustul scriitorului, realizat de Brăduţ Covaliu. La intrare, în hol, sunt statuile lui Horea, Cloşca şi Crişan (realizate de Oscar Han) şi câteva tablouri de Iser, Demian, Theodorescu-Sion, Jiquire şi două fotolii.
În sufrageria casei, se află mobilier în stil popular, câteva obiecte de ceramică din Transilvania, o icoană pe sticlă, două tablouri ,,Cap de maramureşean” şi ,,Flori galbene” (ambele realizate de pictorul Biltiu-Dăncuș).
Camera (birou de primire, unde veneau oaspeţii) are covor popular oltenesc, perdele lucrate pe pânză topită cu motive populare. Biblioteca de aici are unele volume (din 1700), multe sunt şi în limba franceză.
Casa memorială Cezar Petrescu are în două camere – expoziţia documentară care cuprinde: multe documente originale, acte de stare civilă, acte de familie, acte de studii şi profesionale ale tatălui şi fiului (unele mai vechi de un secol), fotografii, corespondenţă, manuscrise inedite.
Cezar Petrescu a fost scriitor, grafician şi traducător, astfel sunt expuse volume scrise, traduceri ale operelor sale (în diferite limbi), desene create de el (figuri de politicieni, Dimitrie Sturza, Petre Carp, Nicolae Iorga, caricatura sa de licean, caricatura pisicii – favorita sa).
Tot aici, sunt expuse (cca. 659) ediţii princeps, volume ale scriitorilor români şi străini (cu dedicaţii pentru Cezar Petrescu), opere semnate de Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Al. Philippide, Păstorel Teodoreanu, Eugen Lovinescu, T.Vianu, T. Arghezi etc., câteva dedicaţii (,,Lui Cezar Petrescu, în semn de statornică prietenie şi neclintită amiciţie” – Al.Philippide, ,,Domnului Cezar Petrescu, scriitor cu soare, din partea unui copist din umbră” – Tudor Arghezi).
La îndemnul lui Nicolae Iorga, scriitorul Cezar Petrescu debutează în 26 august 1907 în revista ,,Sămănătorul” cu schiţa ,,Scrisori”. În articolul (publicat în ,,Gazeta literară” din 24 ianuarie 1957) intitulat ,,Cum am devenit scriitor”, Cezar Petrescu descrie cu umor şi precizează cui şi în ce măsură se datorează ,,vocaţia sa” de scriitor: ,,îşi are originea în timp, cu mult înainte de a fi gângăvit şi de a fi scrijelat pe tăbliţa de ardezie primele sloave din Abecedar: o-i, oi, bo-i, boi!”
Cezar Petrescu a îndrăgit scrisul datorită profesorului său de limba română Nicolae Apostol de la Gimnaziul din Roman (care îi aprecia cu notă maximă lucrările, la şcoală).
Cezar Petrescu a lăsat în urma sa o moştenire literară bogată, cuprinsă în 57 de volume, precum: ,,Scrisorile unui răzeş” (1922) – distins cu Marele premiu pentru proză al Academiei Române şi al Societăţii Scriitorilor Români, ,,Întunecare” (1928) – distins cu Marele Premiu Naţional pentru Literatura ,,Eliade Rădulescu”, ,,Fram, ursul polar” (a fost tradusă în 18 limbi), ,,Luceafărul sau Romanul lui Eminescu”, ,,Omul din vis” (operă psihologică), ,,Oraş patriarhal”, ,,Simfonia fantastică”, ,,Apostol”, ,,1907”, ,,Duminica orbului” ,,Calea Victoriei” ,,Baletul mecanic”, ,,Drumul cu plopi” etc.
Demostene Botez afirmă despre prietenul său: ,,Cezar Petrescu scria tot timpul, când nu scria, citea”.
Casa memorială Cezar Petrescu, la etaj, are un hol şi câteva camere: camera de lucru (biroul pentru iarnă, cu masa de lucru, scrumiera, fotoliul, ibricul de cafea, cărţi multe pe rafturi (clasici români în ediţii mai vechi şi cărţi cu dedicaţii de la prieteni), camera-dormitor are obiecte ce au aparţinut scriitorului, camera cu biblioteca are mobilier vechi (din 1928 şi cuprinde 2000 de volume, multe în limba franceză, dar şi multe opere ale lui M.Eminescu şi care l-au inspirat atunci când a scris trilogia ,,Luceafărul” sau ,,Romanul lui Eminescu”)
Veranda casei (de la etaj) – un balcon închis din 1953, a fost transformată de scriitor în birou de vară. Şi aici sunt rafturi cu multe cărţi, pe masa de lucru un articol neterminat ,,După dezbateri, faptele”, două fotolii din răchită, o masă mică şi pe ea medicamente, cafea, chibrituri, ţigări.
După moartea poetului, surorile acestuia au amenajat într-o cameră (debaraua locuinţei) un cabinet de presă. Scriitorul, timp de 50 de ani, a îndrăgit activitatea de gazetar şi publicist, a debutat ca publicist în ,,Facla” lui N.D.Cocea, pe timpul studenţiei la Iaşi, 1912.
Activitatea sa de gazetar se remarcă prin colaborările la diverse reviste şi ziare, întemeiază două reviste ,,Hiena” (Bucureşti, 1919) şi ,,Gândirea” (1921, Cluj) împreună cu D.I.Cucu. Din 1922, redacţia revistei ,,Gândirea” se mută la Bucureşti sub conducerea lui Nechifor Crainic. În toată activitatea sa, a adunat ziare şi reviste (aproximativ 18000), astfel sunt la muzeu: ,,Convorbiri literare”, ,,Revista Fundaţiilor regale”, ,,Familia”, ,,Adevărul”, ,,Dimineaţa” etc.
În toate încăperile din Casa memorială Cezar Petrescu, sunt cărţi – se poate spune ,,că este o casă a cărţii”.
Printre exponate se numără manuscrise originale, prima ediție a unora dintre cărțile sale și corespondența privată cu alte figuri literare ale timpului. Într-o cameră dedicată, vizitatorii pot admira o mică colecție de artă plastică pe care scriitorul a colecționat-o de-a lungul vieții, reflectând pasiunea sa pentru arte vizuale. Casa include o galerie cu fotografii personale ale scriitorului și ale familiei sale, oferind o perspectivă intimă asupra vieții personale a lui Cezar Petrescu.
