George Coşbuc s-a născut în Hordoul Năsăudului (azi, localitatea G.Coşbuc), aflat pe Valea Sălăuței. În mijlocul satului, se află Casa memorială George Coşbuc – este casa originală, construită în anul 1860, din piatră, de către preotul Sebastian Coşbuc, tatăl poetului.
Casa este zugrăvită cu var alb, are geamurile cu obloane, acoperişul din şindrila neagră. În curte, în faţa casei, pe un soclu, se află bustul poetului (realizat de Corneliu Medrea), iar pe peretele din stânga al faţadei, spre colţ, se află o placă de marmură (cu ocazia centenarului naşterii poetului, în 1966) ce are încrustat pe ea două versuri din poezia ,,Poetul”: ,,Sunt suflet în sufletul neamului meu/ Şi-i cânt bucuria şi-amarul”.
Întreaga sa opera dovedeşte legătura strânsă cu poporul. Încă din tinereţea sa, cei apropiaţi l-au numit ,,Badea Gheorghe” (cu toate că el era tânăr, avea doar 36 de ani, nu era deloc ,,un bade”).
În această casă, la 20 septembrie 1866, s-a născut G.Coşbuc, iar în 1922, aici, a fost inaugurată Casa memorială George Coşbuc.
Prima încăpere (holul) – în jurul unei vetre, sunt expuse obiecte simple, specific gospodăriei ţărăneşti. În prima cameră, din partea stângă, sunt lucruri ce au aparţinut, în timpul vieţii, preotului Sebastian Coşbuc, mobilier, fotografii, cărţi bisericeşti, icoane, scoarţe. Tatăl său cunoştea bine germana şi latina.
De la tatăl său, poetul va moşteni dragostea de carte şi pasiunea pentru limbi străine (devine un bun traducător). La îndemnul tatălui său, el traduce în româneşte, capodoperele lui Dante, ,,Divina Comedie” (în care era prezentat iadul, purgatoriul şi raiul). Astfel, scriitorul cumpără traduceri nemţeşti şi apoi le traduce în româneşte, cele dintâi trei cântece ale Infernului. De la mama sa, Maria (născută Avacum), poetul a auzit basme, strigături etc – astfel, el a îndrăgit tot ce era din popor.
O influenţă asupra poetului George Coşbuc au avut-o şi dascălii Tănăsuca Mocodeanu şi Ion Gorița, care prin snoavele şi poveştile fantastico – populare, l-au făcut pe poet să descopere orizontul mitic al satului, obiceiurile şi tradiţiile lui.
Perioada petrecută la Năsăud înseamnă, pentru G.Coşbuc. ani de lectură, un număr mare de poezii scrise şi publicate. Dumitru Munteanu spunea despre el că ,,depăşeşte perioada glumelor poetice”.
A doua cameră din Casa memorială George Coşbuc expune: băncuța poetului, pupitrul şi scaunul pe care a stat şcolarul G.Coşbuc, o pendulă, pelerina, un leagăn de copil, trusa de voiaj, pălăria, care au aparţinut poetului, în copilărie, tinereţe şi la maturitate.
În prima încăpere din dreapta holului, se găsesc obiecte din anii de şcoală, ce au aparţinut poetului, pe când era la Liceul român grăniceresc din Năsăud: cravata, şapca, ghiozdanul, prosopul etc. Într-o vitrină, se găsesc ediţiile princeps, ale volumelor ,,Balade şi idile” şi ,,Fire de tort” – cele mai cunoscute şi mai populare opere ale poetului.
O altă vitrină din Casa memorială George Coşbuc prezintă facsimile: ,,Noi vrem pământ”, ,,Noapte de vară” şi reviste în care a publicat poetul: ,,Albina”, ,,Tribuna”, ,,Lumea ilustrată”, ,,Vatra”, ,,Sămănătorul”, fotografii, inscripţii care înfăţişează momente din viaţa poetului.
În anul 1900, pentru volumul ,,Balade şi idile”, poetul primeşte titlul de membru corespondent al Academiei, iar în 1916 devine membru activ.
În Casa memorială George Coşbuc, în ultima încăpere, este expus un facsimil al coperţii ,,Musa Someşană”, foaia societăţii literare ,,Virtus Romana Rediviva” (Virtutea romana reînviată) şi o serie de fotografii: cu soţia, cu fiul Alexandru Coşbuc, cu fântâna ridicată de poet (pe locul unde a fost accidentat mortal, la numai 20 de ani, fiul său, în apropiere de Mănăstirea Tismana), o fotografie cu colegii de la liceul din Năsăud (la 25 de ani de la absolvire). Tot aici, este expus şi un manual şcolar ,,Carte de cetire pentru Divizia a III-a rurală, anul al II-lea” şi partituri pentru ,,La oglindă” (cor bărbătesc de A.Istrate), ,,Rea de plată” (muzica V.Sumski).
O altă vitrină cuprinde traduceri din opera sa şi diverse critici aduse operei: monografia ,,Viaţa lui George Coşbuc” scrisă de Gavril Scridon şi Ioan Domșa, eseul ,,George Coşbuc şi creaţia populară” de Adrian Fochi şi volumul lui T.Sofonea intitulat ,,G.Coşbuc (1866-1918) – Del Centenario della nascita”.
George Coșbuc a făcut şi traduceri de carte: ,,Odisea” lui Homer, ,,Divina Comedie” a lui Dante şi ,,Bucolicele”, ,,Georgicele”, ,,Eneida” lui Virgiliu, ,,Antologia sanscrită”, ,,Sacuntala” (drama brachmanului Kalidasa), ,,Don Carlos de Schiller”, ,,Mazepa de Byron” şi comedia ,,Parmeno” de Terentiu.
Pentru traducerea operei lui Vergeliu, George Coşbuc primeşte, în anul 1897, marele premiu Năsturel-Herescu al Academiei Române.
Despre prima sa publicaţie, poetul George Coşbuc spunea: ,,Cea dintâi poezia am publicat-o la vârsta de 15 ani într-o foaie pedagogică din Ardeal. N-o mai am şi nici nu ştiu ce era, însă îmi amintesc că a fost o poezie de dragoste. Am publicat apoi fel de fel de încercări prin toate foile ardeleneşti”, cât despre începuturile sale ca poet, în perioada gimnazială, spunea: ,,întâiele încurajări mi le-au dat profesorii mei de liceu care, în vederea talentului meu literar, mă scuteau de studiile ştiinţifice”.
George Coşbuc a murit departe de locurile natale, în Bucureşti (în timpul ocupaţiei germane), în primăvara anului 1918. Pe piatra de pe mormântul poetului, sunt scrise aceleaşi versuri ca şi pe placa de marmură de pe peretele casei memoriale.
Muzeul nu doar că oferă o incursiune în viața și opera lui George Coșbuc, dar servește și ca un centru cultural activ în regiune, găzduind evenimente literare, lansări de carte și ateliere educative care încurajează aprecierea literaturii și istoriei locale.
