Geocentrismul este o teorie abandonata de multa vreme, care avea la baza cosmologia, mai exact era un fel de fizica a cerului. Civilizatiile antice l-au folosit cu multa indeletnicire, fiindu-le de un real ajutor, avand in vedere ca a fost si primul sistem astronomic de calcul si observare. Printre cei care l-au folosit se numara cu precadere evreii, grecii, egiptenii, romanii, persii car si babilonienii sau asirienii. Geocentrismul a functionat in genere pana in secolul al 16-lea cand a inceput sa fie uitat datorita diverselor metode heliocentrice si chiar daca in perioada de antichitate a fost cel mai des folosit model, el nu a fost singurul. Mai exact acest sistem explica cum toate planetele se invart in jurul Pamantului, inclusiv Soarele, Pamantul fiind cel care statea fix. Insa acestei idei i se alatura adesea si faptul ca Pamantul ar fi fost plat. Pitagora a fost cel care a demonstrat ca nu este asa, iar ideea aplatizarii Terrei a fost repede abandonata.
Chiar daca teoria a fost relativ repede lasata in urma se pare ca geocentrismul a avut adepti pana mai tarziu si chiar si in ziua de azi, in Romania postcomunista, un roman din trei este de parere ca Pamantul este fix, plat si in jurul acestuia se roteste Soarele.
Asa cum am precizat si la inceput geocentrismul are la baza cosmologia, aceasta fiind relatata in Biblie, aducand in discutie forma plata a Terrei insa totul fiind explicat printr-o maniera pe cat de profetica, pe atat de fantasmagorica. Astfel ca in Biblie sau in alte scripturi de natura religoasa au ramas manuscrise cu pamantul de forma plata deasupra caruia este un foarte mare tavan intins si el, deci cerul, acesta fiind de o parte si de alta infinit. Chiar in Versetele 6, 7, 8 din Facere se spune ca Dumnezeu a numit acea „tarie” – cer. In continuare, teoriile geocentriste spuneau ca tavaul cu pricina avea rolul dea separa intreaga imensitate de apacare se credea ca este deasupra lui, care adesea cadea pe pamant printr-o vointa divina, sub forma unor ploi, mai mult sau mai putin distrugatoare.
Se credea deseamenea ca muntii si crestele lor sunt cei care reprezinta punctul de sprijin al tavanului separator, avand in vedere ca acestia aveau varfurile mult infipte in nori. Tot in scrierile antice s-au descoprit si idei conform carora stelele si Soarele erau asezate pe acel suport – tavan, deci pe cer, care veneau in sprijinul geocentrismului, iar evreii erau chiar de parere ca pamantul, avand o forma plata, are sub el o alta cantitate imensa de apa, dat fiind ca atunci cand a avut loc potopul biblic apele de fapt s-au unit ca sa inunde pamantul, apele considerate a fi cele de sus, deasupra cerului si cea de joc, de sub pamant.
Geocentrismul a avut astfel foarte multi adepti si prin randul oamenilor bisericii, mai ales pentru ca diversi sfinti din scripturi au relatat evenimente bazate pe aceste idei, precum Sfantul Vasile cel Mare sau Sfantul Ioan Gura de Aur. Cel din urma era chiar convins ca in jurul pamantului se invart toate astrele si ca acesta este si plat dar si static, avand o continua stare de plutire. Desigur in momentul in care s-au declansat ideile cum ca Pamantul ar fi rotund iar el este cel care se invarte in jurul Soarelui, adeptii geocentrismului au scris pagini intregi de ocara la adresa noilor cercetatori, unul dintre ei. Parintele Lactantiu fiind chiar foarte agresiv deoarece astfel se darama un intreg zid puternic care avea o vasta istorie religioasa.
In cadrul geocentrismului grec altercatiile au fost si mai mari, mai ales pentru ca acesta a stat la baza civilizatiei pentru mai bine de doua mii de ani, insa importanta acestor teorii a fost mult mai semnificativa, deoarece conform grecilor s-a reusit intr-un fel anihilarea celor trei divinitati care stateau la baza crearii lumii, aducand in discutie zeitatile. Desigur printre primii filozofi greci numiti si cei trei cosmologi, se numarau Thales, Anaximene si Anaximandru, acestia aparand cu indarjire ideea unui pamant plat, fix, care nu se misca deloc si in jurul caruia se roteau toate corpurile ceresti. Totusi Pitagora apare cu ideea noua, fiind o cosmologie mult mai orginara, el fiind de parere, alaturi de discipolii sai, ca Pamantul este intr-adevar rotund si ca el nu se afla in centrul celorlalte corpuri, insa aducea in discutie si o planeta imaginara, numita Antipamantul. Atunci pentru prima data au fost aduse in discutie planetele care se rotesc in jurul Soarelui, chiar daca stelele aveau o sfera fixa.
La platon intalnim o cosmologie geocentrica mult mai fantasmagorica, el fiind de parere ca Pamantul, desi rotund, este situat in centru, el nu se misca, planetele stau si ele foarte aproape de acesta si nu se misca, iar stelele se afla la o distanta si mai mica, ele fiind puse in miscare de catre frumoasele zeite ale destinului. Un discipol platonian aduce in discutie insa tot in aceeasi viziune un Pamant in jurul caruia se invart pe o sfera perfecta toate planetele. Aristotel insa era de parere ca aceste sfere existau dar ele nu se vedeau, fiind caracterizate de o transparenta perfecta, realizate din cristal, avand si o soliditate extrema pentru a putea sustine greutatea corpurilor ceresti.
Avand in vedere ca modelul lui Aristotel dadea gres mai ales pentru ca nu explica miscarile retrograde, el a complicat putin intreaga schema si a ajuns la ideea unor corpuri care au o miscare derotatie sferica, adaugandu-le si mai multe rotatii. In cele din urma Aristotel ajunge sa vorbeasca despre sase planete care se rotesc pe exact 55 de sfere. Solutia desigur fiind prea complicata a fost acceptata pana la abandonul definitiv. Teoria geocentrismului a fost astfel acceptata pana in momentul in care Nicolaus Copernic aduce in discutie teoria Heliocentrica, chiar in plin prag de secol XVI.
Desigur si in prezent putem spune ca avem adepti ai geocentrismului mai ales in Romania postcomunista si in alte tari care au trecut prin acest regim sau inca il au, avand in vedere ca statisticile spun ca in prezent unul din cinci oameni din America cred cu tarie ca Soarele este cel care se invarte in jurul Pamantului, avand la baza motivatii puternic religioase.
