Potrivit tradiţiei populare, în ziua de luni, de după Duminica Tomei (prima duminică după Paste), adică, anul acesta, pe 20 aprilie, se celebrează Paştele Blajinilor, sărbătoare consacrată spiritelor celor trecuţi în lumea cealaltă. Ei, cei duşi, sunt Blajinii, suflete paşnice şi blânde, despre care se crede că se află la locul unde Apa Sâmbetei se varsă în Sorbul Pământului. Despre Apa Sâmbetei, în mitologia românească, se spune că izvorăşte din Paradis, de sub Pomul vieţii şi al cunoaşterii şi că reprezintă hotarul dintre lumea aceasta şi lumea cealaltă.

Blajinii sau Rohmanii (cuvânt din limba tracă – Zeind-Roymenos – Sfântul Luminos, nume dat Cavalerului Trac), consideraţi a fi cei dintâi oameni de pe Pământ, nefiind supuşi trecerii timpului, nu ştiu să calculeze data Sfintelor Paşti, dar ştiu că această sărbătoare a venit când ajung la ei, după o săptămână de la Paştele din lumea aceasta, pe apă, cojile de ouă roşii (sparte în timpul înroşitului), aruncate de creştini.

De Paştele Blajinilor, se face pomana morţilor, se pun mese festive în cimitir sau lângă biserică, oamenii credincioşi având credinţa că, în felul acesta, pot celebra incă o dată Paştele, împreună cu sufletele moşilor şi strămoşilor, care, de acolo de unde sunt, se roagă pentru cei vii.

În funcţie de diversele zone ale ţării, se mai crede că, fără Blajini, lumea s-ar cufunda în haos sau că ei ar fi urmaşii celor care nu au reuşit să treacă marea, când Moise a eliberat, din robia egipteană, poporul evreu, rămânând pe o insulă în apropierea Raiului. În Bucovina, se spune că Blajinii ar fi jumătate oameni şi jumătate peşti, iar femeile lor, alături de care nu stau decât 30 de zile pe an, pentru procreaţie, ar cânta extraordinar de frumos.

În rânduielile bisericeşti nu există o astfel de sărbătoare, dar oamenii o cinstesc, în virtutea unei îndelungate tradiţii.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ