Sic transit gloria mundi!este o expresie latinească însemnând: “Aşa trece gloria lumii!”. Originea ei se află într-o culegere de texte religioase – Imitaţio Christi – din secolul al XIV-lea, cuprinzând precepte şi sfaturi morale. La vremea respectivă, exista obiceiul ca, la întronizarea unui papă, un călugăr să vină de trei ori în faţa acestuia, pentru a arde o bucată de cânepă, spunând: “Sancte Pater, sic transit gloria mundi” (“Sfinte Părinte, aşa trece gloria lumii”). Un astfel de ritual avea menirea de a aminti suveranului pontif ca şi el este doar un om, care trebuie să se păzească de păcatul vanităţii.

Un obicei similar exista şi în antichitate, pe vremea romanilor, când, după triumful vreunui general, după o victorie răsunătoare, un sclav era pus să-i şoptească la ureche, în cadrul unei ceremonii: “Hominem te esse” (Nu eşti decât un om) – reflecţie prezentă şi în alte precepte religioase care exprimă faptul că toate sunt vremelnice pe acest pământ: Vanitas vanitatum vanitas (Deşertăciunea deşertăciunilor şi toate sunt deşarte), Memento mori (Aminteşte-ţi că eşti muritor) etc.

Astăzi, în afara sensului religios, expresia Sic transit gloria mundi este utilizată pentru a sublinia, despre comportamentul si atitudinea cuiva, faptul că nu a ştiut să îşi păstreze demnitatea, situaţia favorabilă, reputaţia sau că nu a ştiut să preţuiască ceea ce a avut valoare, cu adevărat.

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ