Mai ales în perioadele în care au loc meciuri de fotbal, cu miză, care se anunţă a fi tensionate, citim/auzim frecvent, în mass-media, cuvântul “ultraş”. Acest termen nu figurează în dicţionarele limbii române, ceea ce înseamnă că nu a fost încă asimilat, deşi face parte din categoria cuvintelor care s-au internaţionalizat.

Ultraşii reprezintă o categorie specială de suporteri, prezenţi la competiţiile sportive, al căror scop este să susţină, într-o manieră fanatică, echipa (sau sportivul preferat). Ultraşii sunt prezenţi, mai ales, la meciurile de fotbal, dar se întâlnesc şi la handbal, baschet sau hochei. Primii ultraşi au apărut, se pare, în Brazilia, la sfârşitul anilor 1960, deşi, inca din 1950, în fosta Iugoslavie, cu ocazia Cupei mondiale de fotbal, echipa croata Hajduk Split a fost susţinută de ultraşii care s-au autodenumit Torcida.

În prezent, numărul ultraşilor, unii de o violenţă a manifestărilor greu de ţinut sub control, a crescut îngrijorător, în Europa şi în America. Potrivit unor reguli nescrise, ultraşii se definesc prin următoarele caracteristici: crearea unei atmosfere incendiare, care să încurajeze echipa şi să intimideze adversarii, utilizarea de rachete de semnalizare, de bannere, scandarea diverselor lozinci, solidaritate între membrii grupului, independenta faţă de clubul pe care îl susţin, autofinanţare, loialitate, în caz de conflict, cu ceilalţi ultraşi etc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.