Instrumentele de masurare a timpului au fost inventate cu mii de ani in urma, dar istoria ceasului desteptator incepe, aproximativ, in secolele al XI-lea – al XII-lea. Probabil ca primii care au experimentat o modalitate de avertizare legata de trecerea timpului au fost calugarii care au folosit o lumanare cu o scala pe partea exterioara. In ceara au fost turnate, la anumite intervale, bile din metal. Cand lumanarea ardea, bilele cadeau pe un suport metalic, creand un zgomot, ca un fel de alarma. Pe acelasi principiu functiona si ceasul-lumanare al lui Al Jaziri (in jurul anului 1200), bilele de metal actionand un mecanism care facea posibila aparitia, la fiecare ora, a unei figurine.
Din secolul al XIV-lea, din Anglia, s-a pastrat cel mai vechi ceas functional, in catedrala Salisbury, care bate ora exacta, cu un sunet puternic de clopot, instiintandu-i astfel pe locuitorii urbei cand trebuie sa mearga la slujba religioasa sau la alte treburi cotidiene. Constructia sa impresioneaza si astazi, fiind format din angrenaje uriase, trase de franghii cat jumatate din inaltimea catedralei. Un ceas care, asemenea multora din epoca, era facut sa fie “auzit” si nu neaparat vazut (de altfel, in limba germana “Glocke”, cuvantul care a dat, in limba engleza, “clock” – “ceas” – inseamna “clopot”).
Ceas cu pendul
Ceasul cu pendul, dotat si cu sonerie, este marea inventie a secolului al XVII-lea. Primul astfel de ceas a fost conceput de olandezul Christian Huygens, in 1657.
Multi considera ca primul ceas mecanic cu alarma a fost realizat in 1787, de catre americanul Levi Hutchins, din New Hampshire, SUA. Marea problema a acestei inventii era ca ceasul respectiv putea sa sune, invariabil, numai la ora 4 dimineata, ceea ce era destul de neplacut, motiv pentru care nu s-a bucurat de succes si a fost uitat.
In epoca moderna, inventatorul ceasului desteptator cu resort mecanic este francezul Antoine Redier, inginer si ceasornicar foarte cunoscut in epoca, lui datorandu-i-se brevetarea unor ceasuri si cronometre de buzunar, a unor pendule, dar si a ceasului desteptator, in 1847. Datorita instrumentelor sale de masurare a timpului, satul Saint-Nicolas-d’Aliermont, in care a locuit multa vreme, a devenit prosper.
Primul ceas desteptator cu radio a fost inventat de germanul Wolfgang Hilberg, in 1967, si patentat de Telefunken, o intreprindere de radio-televiziune din Germania. Acesta permitea, la ora programata, sa porneasca un program radiofonic, variantele imbunatatite ulterior facand posibila trezirea cu muzica preferata, inregistrata pe o caseta audio, pe un CD sau MP3. Multi cred ca, pentru buna dispozitie de dimineata, primele sunete percepute ar trebui sa fie ciripit de pasari, zgomot de valuri izbindu-se de tarm sau alte sunete din natura, ceea ce, de asemenea, a devenit posibil, cu ajutorul ceasurilor desteptatoare electronice.
Producatorii in domeniu au mai lansat pe piata ceasuri desteptatoare la care soneria este inlocuita cu o lampa a carei lumina poate avea intensitati diferite, similare cu lumina soarelui care rasare, astfel incat ziua sa inceapa armonios si linistit.
Robot cu ceas desteptator
Functii de ceas desteptator sunt incorporate, in prezent, si in ceasurile de mana, in telefonul mobil, televizor, calculator.
Unul dintre cele mai noi modele de ceasuri desteptatoare electronice este cel care functioneaza pe baza de “santaj”, transpunand in realitate zicerea “Time is money”, deoarece poate fi programat astfel incat, daca proprietarul lui se dovedeste lenes, dimineata la trezire, sa platesca, la propriu (in bani). Seara, cand se programeaza ora de trezire, se introduce (obligatoriu) intr-o fanta, in partea superioara a ceasului, o bancnota. Daca persoana respectiva intarzie sa reactioneze la alarma ceasului, acesta toaca marunt bancnota din fanta.
Ceasul desteptator cu alarma Laser Target
Chiar daca ceasul desteptator, in orice varianta ar fi el conceput, este o necesitate, trebuie sa recunoastem ca interventia lui, in somnul matinal, este, de cele mai multe ori, agasanta. S-au facut topuri ale celor mai enervante ceasuri desteptatoare, pe primele locuri situandu-se, de exemplu, ceasul “Find the pin”, construit ca o minge cu multe butoane mici, pe toata suprafata, cu afisaj electronic al orei , cel care doreste sa opresca soneria trebuind sa gaseasca butonul potrivit, care este, in fiecare dimineata, altul. Ceasul – puzzle nu se opreste pana nu gasesti solutia jocului, un altul – ceasul pe roti – se rostogoleste, in momentul in care se declanseaza alarma, putand aluneca de pe suportul pe care este pus, pana in orice colt al camerei, unde trebuie gasit si oprit.
Ceasul desteptator suspendat incepe sa se ridice si, de la un moment incolo, alarma nu mai poate fi atinsa decat daca persoana care trebuie sa se trezeasca se ridica din pat. Unul dintre cele mai vandute (pe internet) ceasuri desteptatoare este cel cu alarma “Laser Target”, care nu poate fi oprit din sunat decat nimerindu-l cu un fascicul laser. Un ceas similar este cel care, la declansarea alarmei face sa iasa din el un extraterestru care trebuie, de asemenea, nimerit cu o raza laser. Pentru cei care au mari dificultati la trezire s-a inventat ceasul cu alarma ca un blender in functiune, ceasul cu socuri electrice sau ceasul –gantera, care nu se opreste pana nu faci zece ridicari ale greutatii. Ceasul –grenada se opreste numai cand este izbit de pamant, dar cel putin ofera o minima satisfactie (razbunare).
