Cel mai vechi ADN uman

Cel mai vechi ADN uman a fost analizat (secventiat) de catre o echipa de specialisti germani, chinezi si spanioli, condusa de geneticianul Svante Paabo, de la Institutul de Antropologie din Leipzig, Germania. Rezultatele cercetarii au fost publicate recent, in numarul din decembrie 2013, al revistei Nature. Secventierea ADN-ului este o operatie prin care se pot citi atomii dintr-o molecula de ADN, cu ajutorul unei aparaturi performante. Acest cel mai vechi ADN uman a fost prelevat de pe un femur (este vorba de 1,95 grame de os), apartinand unui individ din genul Homo, care a trait cu peste 400 000 de ani in urma, descoperit intr-o grota, numita « Sima de los Huessos » (« Groapa de oase »), situata in situl Atapuerca, din Spania.

Toate esantioanele de ADN secventiate pana acum nu aveau mai mult de 100 000 de ani vechime. In plus, este vorba de un ADN mitocondrial, care permite reconstituirea ascendentei materne a individului, rezultatele relevand un aspect neasteptat, in legatura cu evolutia speciei umane, acela al legaturii genetice cu Omul Denisova, un « misterios » reprezentant al speciei Homo, ale carui oseminte au fost descoperite abia in anul 2010, in sudul Siberiei, in Muntii Altai.

In grota din Spania au fost gasite, de fapt, osemintele a 28 de hominizi (Homo Heidelbergensis), o specie despre care nu se stie prea multe, dar despre care se presupune ca ar fi trait in Europa si in Africa, in perioada anterior mentionata (intre anii 600 000 i. Hr. – 20 000 i.Hr.). Despre Homo Heidelbergensis, din care s-a prelevat cel mai vechi ADN uman, se mai stia ca prezinta o serie de trasaturi comune cu Omul de Neandertal. Toate teoriile clasice despre evolutia speciei umane sustin ca, pornind din Africa, hominizii au colonizat Europa si Asia, scindandu-se in doua grupe, in jurul anilor 300 000 i.Hr. Pentru grupa asiatica, probele stiintifice sunt reprezentate de o falanga auriculara, apartinand unui copil de sapte ani si cativa dinti, vechi de 50 000 – 70 000 de ani.

Or, analizele recente ale celui mai vechi ADN uman au aratat ca exista mai multe asemanari cu enigmaticul Om Denisova, care a coabitat, probabil, cu Omul de Neandertal. Mai mult, Svante Paabo, cercetatorul care are meritul de a fi repus in discutie problema evolutiei omului, ca specie, considera ca Homo Heidelbergensis ar putea fi stramosul comun al Omului Denisova si al Omului de Neandertal, legaturile putand fi demonstrate, deocamdata, numai pe linia ascendentei materne (ADN-ul mitocondrial fiind transmis numai de mama). Pentru ca aceasta ipoteza sa fie verificata in totalitate si confirmata, mai este necesara si secventierea ADN-ului nuclear, prin care sa se analizeze si linia materna si linia paterna. Pana atunci, obtinerea unei secvente complete de ADN, pe un esantion atat de vechi, este apreciata ca o performanta stiintifica si tehnologica exceptionala, care va reaseza piesele de puzzle ale istoriei speciei careia ii apartinem.