Aceste animale se bucură de un statut de vedetă în lumea animalelor, fapt de care profită cei care se ocupă cu strângerea de fonduri. Oamenii sunt mai predispuşi să doneze bani pentru salvarea ursului panda sau a unui tigru şi mult mai reticenţi când vine vorba, de exemplu, despre salvarea gândacului Gerlach. S-a reuşit salvarea mai multor specii ameninţate de dispariţie.

Ursul Panda

Ursul panda
Ursul panda, foto: blog.eyewire.org

Urşii panda au ajuns în pragul dispariţiei. În China, casa populaţiei sălbatice, erau undeva la mai puţin de 2500 de exemplare rămase în viaţă. De la sfârşitul anilor 1980 s-au instituit legi de protejare a habitatului mult mai stricte, iar braconajul aproape că a dispărut. Cu toate acestea, simpaticele animale nu sunt în afara pericolui, fiind încă susceptibile la o gamă largă de boli şi foamete ori de câte ori marile păduri de bambus îşi finalizează ciclul de viaţă şi mor.

Tigrul

Tigrul
Tigrul, foto: graphics8.nytimes.com

Agricultura de tipul „taie şi arde”, exploatările forestiere şi ocuparea zonelor cândva sălbatice de către oameni au dus la diminuarea extremă a habitatului disponibil tigrilor. Aceste mari feline necesită suprafeţe extinse capabile să susţină ierbivorele mari, care constituie mare parte din dieta lor. Braconajul, atât cel pentru trofee cât şi cel pentru părţi ale corpului folosite în medicina tradiţională chineză, este considerat ca fiind cea mai mare ameninţare la adresa tigrilor. Undeva la mai puţin de 4000 de exemplare mai trăiesc în sălbăticie, motiv pentru care China a interzis consumul de specii pe cale de dispariţie.

Balenele albastre

Balenele albastre
Balenele albastre, foto: 2.bp.blogspot.com

Cele mai mari animale de pe planetă, balenele albastre cuprind mai multe subspecii ce se regăsesc în toate oceanele. Din păcate în momentul de faţă mai puţin de 25.000 de exemplare mai există. Populaţia a fost redusă cu 90% de către vânătorii de balene în secolul XX. Balenele au un risc mare de coliziune cu navele şi sunt predispuse să rămână prinse în plasele de pescuit. Din 1966 este interzisă vânătoarea comercială în Statele Unite. Din 1998 s-a implementat un plan de redresare ce presupune colectarea de date genetice şi urmărirea migraţiei pentru a înţelege mai bine specia.

Elefantul asiatic

Elefantul
Elefantul, foto: 1.bp.blogspot.com

Elefantul asiatic, care locuieşte în aproximativ 13 ţări, are o populaţie de aproximativ 40.000 – 50.000 de specimene. Acest număr ar putea fi mult mai mic din moment ce unele regiuni sunt inaccesibile sau în zone de conflict. Peste 50% din populaţia de elefanţi se regăseşte în India. Faptul că atât în India cât şi în restul tărilor asiatice populaţia este în continuă creştere creează conflicte pentru spaţiu şi resurse. Chiar dacă au colţii mult mai mici decât cei ai elefantului african, aceştia sunt în continuare omorâţi pentru fildeş, carne şi piele.

Citește și:  O scurtă istorie a proceselor intentate împotriva animalelor

Leopardul de zăpadă

Leopardul de zapada
Leopardul de zapada, foto: 3.bp.blogspot.com

Leopardul de zăpadă (Panthera uncial) chiar dacă seamănă cu un leopard, este în mai strânsă legătură cu tigrul, cel puţin pe linie genetică. Undeva la mai puţin de 6500 de exemplare mai trăiesc în sălbăticie chiar dacă sunt dificil de găsit. Cele mai mari populaţii sunt în China, Mongolia şi India. Prada lor obişnuită o constituie oile albastre şi ibexul; în unele zone sunt puternic dependenţi de animalele domestice. Fermierii, care la rândul lor depind de aceste animale, împuşcă leoparzii. O problemă majoră o constituie şi braconajul şi vânătoarea excesivă a animalelor ce reprezintă prada sa.

Gorila

Gorila
Gorila, foto: s3.amazonaws.com

Gorilele sunt o specie care în pofida numărului destul de mare de exemplare rămase în viaţă, tot se află pe cale de dispariţie. La momentul actual undeva la 220.000 de exemplare mai trăiesc în sălbăticie. Dispariţia habitatului şi braconajul au dus la pierderi substanţiale. Pentru că structura lor socială este foarte complexă iar reproducerea are loc foarte încet (femelele dau naştere puilor odată la patru ani în cel mai bun caz) îndepărtarea chiar şi a câtorva exemplare dintr-un grup de gorile poate avea un impact catastrofal în capacitatea lor de a se susţine.

Diavolul tasmanian

Diavolul tasmanian
Diavolul tasmanian, foto: 2.bp.blogspot.com

Diavolul tasmanian a suferit o lovitură grea când, între 1996 şi 2008, populaţia sa a scăzut cu 60% din cauza unui cancer contagios. Boala afectează şi acum populaţia, rămânând undeva la doar 10.000 de indivizi. S-a instituit creşterea în captivitate a indivizilor neinfectaţi şi s-au făcut eforturi pentru dezvoltarea unui vaccin pentru acest cancer, care se crede că ar fi provenit de la un singur exemplar ale cărui celule au suferit mutaţii.

Urangutanul

Urangutanul
Urangutanul, foto: 1.bp.blogspot.com

O altă specie ce a suferit pierderi foarte mari este cea a urangutanilor. Abilităţile lor congnitive sofisticate îi fac să semene foarte mult cu oamenii. Ca şi gorilele şi cimpanzeii, aceştia obişnuiesc să folosească diferite instrumente, de exemplu pentru a sparge coaja nucilor. În mare parte din cauza exploatării forestiere, dar şi a capturării pentru traficul cu animale exotice, se numărau doar 60.000 de exemplare conform unui studiu realizat în 2004. Spre deosebire de celelalte primate mari, urangutanii obişnuiesc să trăiască singuri sau în grupuri de maxim trei. Acest fapt face ca urmărirea şi studierea lor să fie foarte dificile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.