Pablo Picasso, pe numele sau intreg Pablo Diego José Francisco de Paula Juan Nepomuceno María de los Remedios Cipriano de la Santísima Trinidad Martyr Patricio Clito Ruíz y Picasso Lopez, a fost poate unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati pictori ai secolului ai XX-lea. S-a nascut pe 25 octombrie in 1881 la Malaga, in Spania, iar primele desene le realizeaza la varsta de 8 ani, tot atunci hotarandu-se sa isi semneze lucrarile cu numele de familie al mamei si nu cu cel al tatalui, se pare ca din pura superstitie. Tatal sau era si el pictor, insa unul comun, interesat in special de porumbei, iar Picasso s-a gandit ca daca foloseste numele de Ruiz va avea aceeasi soarta.

Ucenicia si-a facut-o sub indrumarea tatalui sau si se pare ca primul tablou mai important al sau a fost „Picador”, pe care l-a realizat in 1890. Cinci ani mai tarziu, familia se muta in Barcelona, insa pentru cateva zile se opresc in Madrid, unde tanarul artist are ocazia sa viziteze Muzeul Prado si sa se lase influentat de Velazquez si El Greco. Ajuns in Barcelona, Pablo Picasso este inscris la Scoala de Arte Frumoase, unde tatal sau se va angaja ca profesor, si este trimis de catre tatal sau la atelierul lui Jose Garnelo Alda. Acesta era un artist al scenelor religioase, iar Picasso incepe sa aiba succes de pe urma unor astfel de realizari.

In 1897, artistul are parte de primele aprecieri oficiale ale carierei sale, primind o medalie de aur din partea unei expozitii din Malaga pentru tabloul „Stiinta si caritate”, care infatiseaza un medic si o maicuta asezati la capul unei tinere bolnave. Tot in acest an, Picasso este admis la Real Academia de San Fernando din capitala Spaniei, insa se reintoarce in Barcelona, neputandu-se adapta stilului de viata madrilen. Trei ani mai tarziu, artistul ajunge in Paris, locul in care va incepe sa-si defineasca stilul si personalitatea, realizand aici „Moara din Galette”, primul tablou vandut in Franta, in care se observa clar noile influente.

Pablo Picasso; Domnisoarele din Avignon, Foto: anm104f11.wordpress.com

Urmatorii ani ii va petrece intre Barcelona si Paris si, desi nu avea o situatie financiara prea buna, Pablo Picasso nu ducea lipsa de inspiratie. In 1901 incepe asa numita „perioada albastra”, in care tablourile sale („Celestina”, „Cele doua surori”; „Viata” si altele) prezinta oameni pe patul de moarte, cersetori, prostituate sau mame sarace. Trei ani mai tarziu se hotaraste sa se stabileasca la Paris, unde isi va amenaja un atelier de pictura in cladirea Bateau-Lavoir, o fabrica transformata in ateliere pentru artisti. Urmeaza etapa pe care specialistii au numit-o „perioada roz”, caracterizata prin tonurile deschise si scene din lumea si viata circului.

In anul 1907, Pablo Picasso savarseste tabloul „Domnisoarele din Avignon”, panza care este considerata precursoare a cubismului. Miscarea artistica intitulata cubism a luat nastere dupa ce pictorul francez Georges Braque a fost profund impresionat de acest tablou si a inceput sa il viziteze tot mai des pe pictorul spaniol, iar un an mai tarziu Braque deschide prima expozitie a sa cu peisaje realizate prin forme geometrice. Din aceasta perioada, inspirata la inceput de creatiile lui Cezanne, dateaza panze ca „Doamna cu evantai”, „Tarancuta”, „Driada”, „Trei femei” sau „Nud cu perdea”.

Citește și:  Cum poate fi stăpânit timpul? - o “ghicitoare” a lui Albert Einstein, fizica cuantică şi scenarii SF care devin realitate

Printre cei mai infocati sustinatori ai lui Pablo Picasso s-a numarat scriitoarea Gertrude Stein, in sufrageria careia artistul l-a cunoscut pe Matisse si a avut ocazia sa studieze multe opere ale lui Cezanne. Picasso continua cubismul inceput cu Braque, cei doi hotarandu-se sa introduca formatul oval al panzelor, deoarece facilita formele geometrice dure pe care cei doi le redau. Mai mult, incep sa picteze numere si cuvinte, urmand ca apoi sa lipeasca bucatele de hartie de diverse culori, pagini de ziar sau partituri de pian pe panza, pentru a face totul cat mai veridic.

Pablo Picasso; Portretul lui Sylvette, Foto: kippcreative.com

In 1916, Pablo Picasso incepe sa lucreze la decorurile unui balet rusesc pentru spectacolele pe care acesta le avea in Europa. Are ocazia sa stea cateva luni la Roma, iar cortina de la balet pictata de el are influente vizibile italiene. In timp ce lucreaza pentru balet, Picasso o cunoaste pe Olga, cu care se va casatori in 1918 si pe care o va picta deseori. Din aceasta perioada dateaza „Olga in fotoliu”, „Inotatoarele”, „Cei trei muzicanti”, „Tarani adormiti”, „Doua femei alergand pe plaja”.

In anul 1920, in Franta ia nastere curentul suprarealist, ai carui adepti il considerau pe Pablo Picasso unul din predecesori, desi acesta nu s-a identificat vreodata ca fiind suprarealist. Dupa razboiul din Spania din 1936, Picasso isi arata simpatia pentru republicani, iar acest lucru ii aduce beneficii. Este numit director al Muzelui Prado si i se cere sa creeze o lucrare care sa poate fi expusa la Expozitia Augustins – asa ia fiinta „Guernica”.

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Picasso se inscrie in Partidul Comunist Francez, iar tablourile din aceasta perioada au o puternica influenta sociala. Printre cele mai cunoscute opere se numara „Masacrul”, „Monumentul inchinat spaniolilor morti pentru Franta”, „Masacrul din Coreea”, „Razboiul” si „Pacea”.

In ultimii ani din viata, Pablo Picasso se retrage pe Coasta de Azur, unde se va ocupa de afaceri, va lua parte la coridele spaniole si se va plimba pe Coasta, lasandu-se fotografiat. In 1958, reuseste sa termine „Caderea lui Icar”, un panou pentru sediul UNESCO, iar muzeele din toata lumea ii sarbatoresc cariera asa cum se cuvinte, in 1963 infiintandu-se Muzeul Picasso la Barcelona. In anul 1873, la varsta de 91 de ani, Picasso moare, lasand in urma sa adevarate capodoperele ale artei secolului al XX-lea.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.