Centrul istoric din Baia Mare este unul dintre cele mai frumoase locuri ale oraşului, în care se găsesc multe dintre obiectivele istorice ale localităţii maramureşene. Oraşul a fost atestat pentru prima dată în anul 1329, însă săpăturile arheologice au scos la iveală faptul că au existat aşezări încă din epoca paleoliticului superior.
În anul 1347, un document oficial menţionează faptul că oraşului îi este permis să îşi mărească teritoriul. În 1446, oraşul îi revine principelui Ioan de Hunedoara, care îl primeşte drept recompensă pentru victoria asupra turcilor.
Mai târziu, în anul 1470, Baia Mare devine o adevărată fortificaţie, după ce regele Matei Corvin îi acordă acest drept. Astfel, se construieşte Cetetea medievală a Băii Mari, care avea în interior mai multe castele şi clădiri impresionante.
Abia aproape de jumătatea secolului al XX-lea lucrurile s-au schimbat pentru Baia Mare. A devenit reşedinţă de judeţ, iar teritoriul său a fost extins foarte mult. Au apărut noi clădiri, moderne, dar şi noi centre: administrativ, comercial şi financiar-bancar. Astfel, fosta cetate medievală a devenit Centrul istoric al oraşului, însă reabilitarea sa a venit abia după căderea regimului comunist.
În anul 1993, autorităţile din Baia Mare au organizat un concurs pentru a desemna o echipă care să se ocupe de reabilitarea Centrului Vechi, aflat în Piaţa Libertăţii (numită înainte Piaţa Centrală). Lucrările au început abia zece ani mai târziu, însă au fost realizate într-un singur an.
Astăzi, Centrul istoric din Baia Mare este compus din mai mult de 20 de clădiri medievale şi dintr-un complex arhitectural, delcarat monument istoric. Piaţa publică a devenit zonă pietonală, astfel că reprezintă un adevărat spaţiu expoziţional în aer liber. De asemenea, terenurile din jurul pieţei au fost parcelate astfel încât să semene cu oraşele secolelor XIV-XV din Europa Centrală.
Printre cele mai reprezentative clădiri din Centrul istoric din Baia Mare se numără:
Vechiul han Vulturul Negru: Data la care a fost ridicat nu se cunoaşte, însă anumite documente i-au făcut pe istorici să afirme că acesta funcţiona încă din anul 1736. A fost o clădire populară printre cei care poposeau în Baia Mare în drumurile lor spre alte oraşe sau pentru cei care participau la târgurile organizate frecvent în cetate.
Pe lângă camerele pentru cazare, hanul avea şi un restaurant, care putea fi folosit şi în cazul unor petreceri. În prezent, în han îşi are sediul un centru de afaceri.
Casa Lendvay este un alt edificiu din Centrul istoric al oraşului Baia Mare, care poartă numele actorului maghiar Lendvay Marton. Unicitatea sa este redată de faptul că este singura casa din oraş, atât de veche, care încă mai are plafoanele boltite. În ultimii ani, în această clădire au fost amenajate mai multe spaţii comerciale.
Casa Ioan de Hunedoara sau Casa Elisabeta: A fost construită de Ioan (sau Iancu) de Hunedoara pentru soţia sa (de unde cel de-al doilea nume), însă acesta a murit înainte ca ea să fie finalizată. Cu toate acestea, Matei Corvin a preluat lucrările şi a reuşit să o termine.
Deşi întregul Centru istoric al oraşului a fost reabilitat şi această clădire aparţine de Muzeul Judeţean, ea riscă să se prăbuşească oricând, pentru că se află într-o stare avansată de degradare.
Localul Monetăriei Imperiale: Clădirea a fost ridicată în perioada 1734-1737, având ca scop precis baterea monedelor. Astăzi, edificiul este sediul Muzeului Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş.
Alte clădiri importante din Centrul vechi al oraşului Baia Mare sunt: casa de la numărul 14, care datează din secolul al XV-lea şi care ar fi aparţinut unui argintar; casa de la numărul 6, care a aparţinut Ordinului Călugărilor Minoriţi; casele în care se află Restaurantul Medieval şi Şcoala Populară de Artă, care au fost ridicate în secolul al XVIII-lea.
Centrul istoric este și locul unde se desfășoară numeroase evenimente culturale și festivaluri, care animă străzile cu muzică, artă și tradiții locale. Aceste evenimente atrag vizitatori din toată țara și din străinătate, îmbogățind experiența culturală a orașului.
Nu lipsesc nici opțiunile de relaxare și recreere, cu numeroase cafenele, restaurante și terase care îmbină tradiționalul cu modernul, oferind oaspeților posibilitatea de a gusta din bucătăria locală în timp ce se bucură de peisajul urban istoric.
