Cetatea medievală Turnu este una dintre cele mai importante monumente istorice medievale din România, dar care a fost, mult timp, dat uitării. Ruinele cetăţii se găsesc în sudul oraşului Turnu Măgurele, la aproximativ patru kilometri de oraş.
Se pare că această cetate a fost ridicată pe ruinele altei cetăţi, care a fost construită în secolul al IV-lea de Constantin cel Mare, aceasta fiind, la rândul ei, ridicată pe ruinele unui castru roman. Istoricii se gândesc că aici ar fi fost cetatea romană Turris, care a fost construită chiar de Traian – specialiştii se bazează pe documentele care demonstrează că în acest loc, în secolul al II-lea, există o fortificaţie.
Cetatea medievală Turnu a devenit o adevărată fortăreaţă odată cu venirea Cavalerilor Ioaniţi. După luptele cu Imperiul Otoman, ungurii au atacat zona Olteniei, au pus stăpânire peste Cetatea Severinului şi apoi au adus pe teritoriu Cavalerii Ioaniţi, care s-au stabilit în Severin.
Aceştia au construit aici trei turnuri de apărare, iar cetatea a căpătat o formă dreptunghiulară, fiind reconstruită din mortar şi piatra de râu. În mijlocul fortificaţiei, a fost ridicată o biserică gotică, în stilul celor construite de Cavalerii Ioaniţi. Materialele folosite au provenit de la vechiul castru roman.
Cetatea medievală Turnu a jucat un rol militar foarte important, făcând parte din sistemul defensiv al Ţării Româneşti. Acest rol a avut o importanţă şi mai mare în timpul lui Mircea cel Bătrân, când domnitorul s-a luptat să împiedice intrarea turcilor la sud de Dunăre.
Cu toate acestea, turcii au reuşit să cucerească cetatea, pe care au transformat-o în raia turcească. În urma unui tratat de pace, noua raia Turnu a trebui să fie părăsită de otomani şi aşa a ajuns din nou în posesia Ţării Româneşti. Dar nu a avut parte de un sfârşit prea plăcut, pentru că a fost arsă chiar de turci.
Săpăturile arheologice efectuate în ultimii zeci de ani la cetatea medievală Turnu au scos la iveală mai multe morminte care datează din timpul romanilor. De asemenea, au fost scoase la iveală cuptorul de pâine şi atelierele în care se confecţionau materialele de război (arme, scuturi, veștminte). Deşi se spune că sub poarta cetăţii ar fi fost săpat un tunel care duce până în partea opusă a Dunării, arheologii nu au descoperit până acum un asemenea drum.
În ultimii ani, arheologii au început noi săpături, pentru că autorităţile vor să includă cetatea în circuitul turistic. Muzeele Judeţene Teleorman şi Brăila au demarat, în anul 2005, proiectul intitulat “Aşezările civile şi fortificaţiile lor la Dunărea de Jos în secolele XIV-XIX”, iar cetatea este restaurată şi din bani europeni. Se pare că lucrările vor fi gata undeva în anul 2013.
Pe durata existenței sale, cetatea a fost martora a numeroase conflicte și schimbări de suveranitate, fiecare epocă adăugând straturi de istorie și modificări structurale. Situată la granița dintre diferite regate și imperii, Cetatea Turnu a fost un bastion al apărării regionale, un punct fierbinte al intrigilor politice și militare.
