Cetatea Scheia (sau Cetatea de Apus a Sucevei) a fost o fortificaţie foarte importantă pentru Moldova, făcând parte din sistemul construit la sfârşitul secolului al XIV-lea pentru a apăra această zonă. Astăzi, cetatea este o ruină, ea aflându-se pe dealul Septilici din nord-vestul Sucevei.

Spre deosebire de alte cetăţi, numele Cetăţii Scheia nu a apărut în niciun document scris, informaţiile cunoscute despre începuturile ei fiind transmise pe cale orală. Având în vedere aceste lucruri, mult timp s-a crezut că existenţa cetăţii este doar o legendă, pentru că nimeni nu văzuse cetatea de pe latura de vest a Sucevei. Câteva secole mai târziu, când s-au efectuat intense săpături arheologice, s-a descoperit că tradiţia orală era reală – au fost găsite ruinele unei fortificaţii într-o zonă nu foarte accesibilă, acesta fiind şi motivul pentru care până atunci existenţa ei era sub semnul întrebării.

După îndelungi cercetări, istoricii au stabilit că Cetatea Scheia a fost ridicată în timpul lui Petru I Mușat, adică la sfârşitul secolului al XIV-lea. Zona în care a fost construită era una strategică: de la cetate, se puteau supraveghea drumurile dinspre Ungaria şi Polonia. Se pare că această cetate a fost construită înaintea Cetăţii de Scaun a Sucevei, fapt ce o face să fie cea mai veche cetate feudală construită din piatră.

Tot săpăturile arheologice şi cercetările au scos la iveală faptul că cetatea a fost finalizată – vălul şi şanţul de apărare sunt două dintre elementele care demonstrează acest lucru. Cu toate acestea, existenţa ei a fost destul de scurtă, ea fiind demantelată la începutul secolului al XV-lea, când domnea Alexandru cel Bun. Nu se cunosc motivele pentru care ea a fost demantelată, însă există două ipoteze ce par plauzibile. Una dintre ele face referire la relaţiile îmbunătăţite dintre Alexandru cel Bun şi suveranul Poloniei. După ce domnitorul român i-a recunoscut suzeranitatea lui Jagello, acesta din urmă se pare că ar fi cerut demolarea cetăţii. Cealaltă ipoteză spune că cetatea a fost demantelată din cauza zonei în care fusese ridicată, zonă în care aveau loc frecvent alunecări de teren.

Cetatea Scheia a avut forma unui romb, fiind ridicată din bolovani de carieră, uniţi prin mortar de nisip, var şi cărămidă pisată. Fortificaţia era străjuită de patru turnuri, astăzi putându-se vedea doar turnul vestic – de altfel, ruinele turnului reprezintă cea mai vizibilă parte a cetăţii. Se pare că nu au fost ridicate alte construcţii în interior, iar printre descoperiri se numără vârfuri de săgeţi, cinci groşi de argint (doi emişi de Alexandru cel Bun şi trei emişi de Petru Musat), o mistrie, un sfredel din fier, o daltă din fier, cuie, ceramică din secolul al XIV-lea şi altele.

Primele săpături arheologice întreprinse la Cetatea Scheia au fost realizate în anii 1890, cel care le-a condus fiind arhitectul Karl A. Romstorfer, tot el realizând şi primele săpături la Cetatea de Scaun a Sucevei. Arhitectul a văzut câteva asemănări între cele două fortificaţii şi a presupus că cele două au fost ridicate în aceeaşi perioadă. Cu toate acestea, decopertarea ruinelor cetăţii a avut loc abia între anii 1952 – 1956, rezultatele săpăturilor găsindu-se în „Cetatea Scheia”, o monografie arheologică publicată de Institutul de Arheologie al Academii RPR.

Din Cetatea Scheia, nu au rămas decât nişte urme de ziduri laterale, nefiind vorba de vreo reconstrucţie a fortificaţiei, pentru că ar costa foarte mult. Însă în anul 2007 cetatea a fost preluată de Complexul Muzeal Suceava, iar directorul general a anunţat că se vrea amenajarea unui parc în jurul cetăţii.

cetatea-scheia.jpg

loading...

LĂSAȚI UN MESAJ