Chinurile lui Tantal sau Chinurile tantalice este o expresie a cărei origine se află în mitologia greacă. Potrivit legendelor antice, Tantal/Tantalos era un muritor, dar prieten al zeilor, fiu al lui Zeus și al nimfei Pluto, rege al Frigiei, regiune din partea central-vestică a Asiei Mici. Căsătorit cu Dione, fiica titanului Atlas (cel pedepsit de zei să poarte Pământul pe umeri, pentru eternitate), Tantalus a avut doi fii (Pelops și Broteas) și o fiică (Niobe).
Primit la masa zeilor, se pare că Tantal le-a trădat, la un moment dat, prietenia. După unele mituri, acesta, obișnuind să petreacă alături de tineri de vârsta lui, ar fi furat de la zei ambrozie și nectar (hrana zeilor), pentru a le oferi prietenilor. Mâniat, Zeus l-a alungat de la banchetul divin, l-a exilat pe vârful unui munte, cu mâinile legate deasupra capului, după care a răsturnat muntele, îngropându-l pe cel care l-a ofensat.
Diodorus Siculus, istoric roman, de origine greacă, a consemnat, în scrierile sale, o altă versiune despre chinurile lui Tantal. El spune că Zeus l-ar fi pedepsit pentru că a împărtășit muritorilor o mulțime de secrete divine, urmarea fiind că Tantal a primit pedeapsa de a sta mereu în picioare, acoperit până la gât de apă, suferind de foame și de sete și sub amenințarea unei stânci gata să se rostogolească peste el.
O altă variantă legată de chinurile lui Tantal spune că, la unul dintre banchetele zeilor, Tantal le-ar fi oferit la masă chiar pe fiul său cel mai mare, Pelops, pentru a vedea dacă zeii își vor da seama, dacă sunt atotștiutori sau, spun alte variante, ca un fel de a-și cere iertare lui Zeus, tatăl său, pentru că i-a înșelat încrederea, mit care face parte, probabil, dintr-o perioadă în care încă se mai practica sacrificiul uman în cinstea zeilor.
Zeii, nu numai că au refuzat un astfel de sacrificiu, dar l-au înviat pe Pelops, iar pe Tantal l-au supus la un crunt supliciu: să rămână pentru totdeauna în Infern, în mijlocul unui fluviu din care să nu poată ieși, având deasupra capului pomi încărcați cu fructe, de care să nu se poată atinge, iar fluviul să sece când, însetat, Tantal ar fi vrut să bea apă.
Platon, într-unul dintre „Dialogurile” sale, „Gorgias”, îl pomenește pe Tantal ca aflându-se în Infern, printre criminali, semn că perioada sacrificiilor umane era la finalul ei, ceea ce explică și revolta zeilor în fața gestului lui Tantal de a-și sacrifica fiul.
Socrate explică semnificația numelui Tantal ca venind din greaca veche, din cuvântul „talas” – „nefericit” – o etimologie populară, pe care o confirmă și Platon, în „Cratyle”, o scriere despre legătura logică dintre cuvinte și obiectele, persoanele sau conceptele pe care le desemnează.
Expresia „Chinurile lui Tantal” s-a păstrat până astăzi cu sensul de „strădanie zadarnică”, „eșec al celui care tocmai era pe punctul de a reuși”, „tortură continuă a celui care nu își vede niciodată dorințele împlinite”.
„A fi tantalizat” este o expresie derivată, cu înțelesul „a fi blestemat, pentru totdeauna, cu cea mai neîndurată soartă”.
Pe lângă Chinurile lui Tantal, există multe alte expresii și cuvinte care pot genera confuzie. Este important să cunoaștem și să folosim corect limbajul pentru a ne exprima ideile clar și precis. De exemplu, expresii ca a ajunge la sânul lui Abraham sau a avea o mână de aur sunt adesea folosite în contexte variate, dar cu semnificații bine definite. Asigurați-vă că înțelegeți contextul și utilizarea adecvată a acestor expresii pentru a îmbogăți comunicarea și a evita neînțelegerile.
Pentru a ne îmbunătăți abilitățile de scriere și vorbire, este esențial să cunoaștem și să aplicăm regulile corecte ale limbii române. Acest lucru include înțelegerea și aplicarea corectă a termenilor și expresiilor, precum Chinurile lui Tantal. În plus, practicarea lecturii și expunerea la diverse forme de text ne pot ajuta să învățăm și să adoptăm utilizări corecte și expresive ale limbii.
În dorința de a extinde înțelegerea și corectitudinea exprimării în limba română, vă recomandăm să citiți și articolul cum este corect: fi-r-ar sau fir-ar, fi-mi-ar, fi-ti-ar, etc. sau fi mi-ar, fi ti-ar, etc.? Acesta oferă detalii și explicații suplimentare care pot clarifica alte îndoieli legate de limba română.
