Chiraleisa (cu varianta “Tiralexa”) este, în limba română, un cuvânt, un termen popular, care are legătură cu Sărbătoarea Bobotezei, şi care este un împrumut, o adaptare a expresiei greceşti “Kyrie eleison”. Ion Creangă, în “Amintiri din copilărie”, foloseşte termenul când povesteşte despre felul în care copiii se bucurau de sărbătorile de iarnă, un episod fiind legat şi de Bobotează, când “strigau chiraleisa, de clocotea satul”.

Acest cuvânt pare să fi rămas în limbajul popular, mai ales în graiurile din Maramureş, din Tara Crisurilor şi din Moldova, din vremea în care, în bisericile româneşti, slujbele se oficiau în limba greacă, limba în care “Kyrie eleison” înseamnă “Domnul fie lăudat” sau “Doamne miluieşte”, expresie pe care oamenii o utilizau (ca interjecţie de mirare sau de uşurare) şi când scăpau de vreun pericol, de o situaţie neplăcută sau pentru a-l îndepărta pe “cel necurat”.

Chiraleisa, sensul şi originea cuvântului

Şi Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, pomeneşte de acest obicei, când, de Bobotează, în Ajun, copiii, tinerii sau chiar oamenii mai în vârstă, obişnuiau să meargă înaintea preotului, când umbla cu Botezul, să sune din clopoţei şi să strige “Chiraleisa!” (Doamane miluieşte), pentru a alunga relele sau nenorocirile care s-ar fi putut abate asupra satului.

În tradiţia creştină, există şi obiceiul ca, în Ajunul Bobotezei, să se ţină post negru, iar când soseşte preotul, însoţit de copiii care strigă “Chiraleisa!”, gospodarul casei să îl întâmpine cu o lumânare aprinsă, primind, în schimb, Agheasma Mare, din care credincioşii gustă, pentru a fi sănătosi si cu spor in toate, în fiecare dimineaţă, pe nemâncate, până pe 14 ianuarie, când se încheie slujbele şi cântările Bobotezei.

În zonele menţionate anterior, în timpurile mai vechi,a umbla cu chiraleisa” presupunea nu numai utilizarea formulei “Doamne miluieşte!”, ci se referea şi la un colind, rostit cu aceeaşi ocazie, a Bobotezei, reminiscenţă a unor obiceiuri precreştine, amintind de ciclurile agrare, al căror început era celebrat în această perioadă: “Tiralexa (Chiraleisa), Doamne,/Grâu de primăvară /si-n pod si-n cămară /si pe prispă-afară./Noi strigăm pă sub butuci / Să ne daţi vreo două nuci;/Noi strigăm pă sub podele/Să ne daţi vreo două mere/Câţi cărbuni în vatră/Atâţia peţitori la fată;/Câte pene pe cocos/Atâţia copii frumosi” (DEX).

Citește și:  Semnificaţia şi originea cuvântului “denie”

În cultul creştin, expresia “Kyrie eleison”, din care a derivat şi termenul popular românesc “chiraleisa”, a fost adoptată începând cu secolul al IV-lea, prima dată fiind folosită în Antiohia (oraş renumit din Siria antică, azi în Turcia), apoi a fost preluată în toate bisericile creştine din Europa, după secolul al VI-lea. În ceremonialul catolic, misele (compoziţii polifonice regioase, cântate în cadrul Liturghiei) încep, de regulă, cu “Kyrie eleison”.

Chiraleisa, Kyrie eleison

Lingvistul şi folcloristul Tache Papahagi, în lucrarea “Din folclorul romanic” (1923), a identificat şi un muntenism – verbul “a ciurleza” (a colinda casele în ajunul Bobotezei) – şi substantivul “ciurlezeală” – asociat, ulterior, cu obiceiul “iordănitului”, din ajunul Sărbătorii Sfântului Ioan Botezătorul, când cete de flăcăi umblă din casă în casă, “botează” gazdele cu busuioc şi agheasmă, iar unde gazda poartă numele Ion, acesta este ţinut pe braţe şi aruncat în sus de câteva ori.

Interesantă este şi existenţa, în limba română, a unor expresii care au legătură cu “chiraleisa”/”ciurlezeala” sau Boboteaza, dar cu nişte conotaţii ironice, reflex al umorului popular, de felul “a umbla cu iordane” sau “a umbla cu boboteze”, care au sensul “a spune vorbe goale”/”a se ţine de lucruri neserioase”.

Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.