Aulus Cornelius Celsus a fost autorul roman al primului tratat sistematic despre medicină. Lucrarea sa este cea mai importantă sursă istorică a cunoștințelor medicale din Alexandria și Imperiul Roman.
Despre Celsus nu se știu foarte multe. Se crede că s-ar fi născut în sudul Franței la Narbonne. El a fost activ în timpul domniei împăratului Tiberius, dar dacă ar fi să judecăm după stilul său, se poate să fi început să scrie încă de pe vremea lui Claudius.
El a compilat o enciclopedie intitulată „De Artibus” și este, alături de predecesorul său Varro, una dintre cele mai importante personalități romane ale acestei forme literare. Columella, Quintilian și Pliniu cel Bătrân îl citează pe Celsus cu un respect considerabil.
„De Artibus” se ocupa cu mai multe discipline, de la agricultură, la secțiuni ce tratau știința militară și agricultura. Între acestea existau unele ce aveau conținut medical (De Medicina), un compendiu de 8 volume dintre care două tratau chirurgia. Acesta este cel mai important document medical ce a urmat după scrierile lui Hippocrate.
Celsus a adoptat cele mai multe dintre teoriile lui Hippocrate, dar le-a completat prin prezentarea unei descrieri complete a etiologiei, manifestărilor clinice, precum și modalităților de tratare a tuturor bolilor cunoscute atunci. Lucrările sale medicale furnizează informații despre o perioadă de până la 300 de ani înaintea sa, în special despre cunoașterea chirurgicală a școlii din Alexandria.
Înainte de cucerirea Greciei de către romani, medicina și chirurgia nu aveau un statut important. Acest lucru era astfel în primul rând deoarece cei mai mulți dintre medici erau greci, iar romanii îi disprețuiau. Cu toate acestea, unii romani erau dispuși să scrie despre practica vindecării, așa cum a făcut și Celsus în lucrarea sa „De Medicina”. În cărțile sale există dovezi că chirurgia înregistrase progrese semnificative de pe vremea lui Hippocrate și școlii din Alexandria.
Chiar dacă a fost aproape uitat pentru câteva secole, Celsus a fost primul scriitor medical ale cărui lucrări au fost publicate iar scrierile sale au fost extrem de apreciate în timpul Renașterii. În 1443, Papa Nicolae al V-lea a descoperit o copie a cărții în Milano și a apreciat conținutul acesteia, astfel că De Medicina și-a recăpătat faima și valoarea.
Pănă în secolul al XIX-lea au existat mai mult de 60 de ediții ale cărții publicate în limba latină, precum și numeroase traduceri publicate în limbile europene. De exemplu, în 1876, o traducere franceză era publicată într-o perioadă în care revistele medicale și jurnalele chirurgicale ce continuă și până astăzi fuseseră deja fondate.
Lucrarea lui Celsus este considerată ca fiind cea mai bună despre medicina romană. Chiar dacă este unul dintre cei mai mari scriitori despre medicină, chestiunea devine controversată atunci când se pune întrebarea dacă aceasta a practicat sau nu medicina. Există îndoieli cu privire la faptul dacă Celsus a practicat vreodată medicina sau a fost doar un enciclopedist care doar a adunat cunoștințele medicale existente în vremea sa.
Contemporanii considerau că un roman nu poate să știe prea multă medicină. Celsus nu este menționat ca practicând medicină în Roma și este aproape sigur că acesta a combinat practicarea medicinei cu studiul științei și cu preocupările literare.
Prin felul în care acesta descria diverse tehnici chirurgicale și aspectele de care trebuia să se țină cont înainte și după chirurgie, se pot trage concluzii cu privire la întrebarea dacă Celsus a practicat sau nu chirurgia.
Exemplele incluse în cărțile sale demonstrează foarte clar cât de precis și detaliat descria acesta realizarea intervențiilor chirurgicale. El acordă instrucțiuni pre și post operatorii. Examinarea critică a lucrărilor sale arată cât de bine cunoștea procedurile chirurgicale, încât el trebuie să fi urmărit foarte atent operațiile altora sau să fi operat și el.
El descrie cum trebuiau tratate hernia ombilicală, abcesele (tratamentul chirurgical modern urmează aproape aceeași abordare), rănile prin înjughiere abdominală și rănile de pe câmpul de luptă (foarte frecvente în acea perioadă).
Lucrările sale arată că avea o cunoaștere clinică a bolilor și experiență medicală. Uimitoare este conformitatea între vechile abordări chirurgicale, metode, principii, tehnici și chiar greșeli cu echivalentele lor moderne. Interesant este că mare parte din ce este considerat modern, era bine înțeles și de către oamenii antici. Celsus a considerat chirurgia ca parte a medicinei și a protestat împotriva tendinței de a le separa.
El a fost primul care a tradus termeni medicali grecești în latină și nomenclatura care este prezentă chiar și acum. El a adus exemple de practică chirurgicală care în multe aspecte ar putea fi aprobate chiar și de chirurgia modernă.
Faima sa se bazează în întregime pe lucrarea „De Medicina” (ce este lectură obligatorie în multe școli medicale) și nu pe celelalte tratate de filosofie, retorică, strategie militară, jurisprudență chiar și agricultură. Din cauza clarității și eleganței, Celsus a fost numit „Cicero al medicinei”.
