Civilizația mayaşă a fost una din societăţile indigene dominante ale Mesoamericii. Spre deosebire de alte populaţii indigene care erau împrăştiate în toată Mesoamerica, mayaşii erau centraţi într-o zonă ce acoperea întreaga peninsulă Yucatan, Guatemala, părţi ale Mexicului, ale El Salvadorului şi Honduras. Această concentrare permitea apărarea de posibilele invazii.
Perioada înfloritoare a culturii mayaşe a avut loc între anii 300 și 900 D.Hr., după care aceştia au intrat într-un declin misterios.
Ideea generală a fost că civilizaţia mayaşă era una paşnică, dar ȋn urma cercetărilor moderne s-au descifrat hieroglifele de pe temple şi statui, aflându-se că aceştia erau la fel de violenţi ca şi vecinii lor, aztecii. Pe clădirile publice au fost sculptate scene de război, masacre şi sacrificii umane.
În mod obişnuit civilizația aztecă este cea asociată cu sacrificiile umane, dar acest lucru s-a întâmplat deoarece cronicarii spanioli au fost martori. Se pare că şi mayaşii erau la fel de însetaţi de sânge când venea vorba de jertfa oferită zeilor. Oraşele-stat mayaşe se aflau frecvent în luptă, iar războinicii inamici luaţi prizonieri deveneau ori sclavi, ori erau sacrificaţi. Prizonierii de rang înalt erau forţaţi să joace un joc ceremonial cu mingea împotriva capturatorilor, în care era recreată lupta pierdută. După joc, în care rezultatul era predeterminat pentru a reflecta lupta, prizonierii erau sacrificaţi într-un ritual.
Dar în acelaşi timp erau şi un popor educat, având un limbaj complex, chiar şi cărţi. Vechii mayaşi foloseau un limbaj complex, în care hieroglifele puteau reprezenta un cuvânt complet sau o silabă. Nu toţi puteau scrie sau citi. Cărţile se pare că au fost scrise şi folosite de către preoţi. În momentul în care au sosit spaniolii, mayaşii aveau mii de cărţi, dar preoţii zeloşi au ars majoritatea; doar patru cărţi originale au supravieţuit.
Un document remarcabil a reuşit să supravieţuiască. Cartea sacră a civilizaţiei mayaşe, Popol Vuh, care descrie crearea umanităţii şi povestea gemenilor Hunahpu şi Xbalanque, care s-au luptat cu zeii lumii de dincolo. Undeva în jurul anului 1700 D.Hr. părintele Francisco Ximenez a tradus şi copiat textul original. Chiar dacă cel original a dispărut, copia a supravieţuit şi reprezintă un tezaur nepreţuit al culturii mayaşe.
Mayaşii erau negustori pricepuţi şi aveau reţele comerciale ce se întindeau pe întreg Mexicul şi America Centrală. Ei comercializau două tipuri de produse, cele de subzistenţă şi cele de prestigiu. Dacă în cazul produselor de subzistenţă, oricine le putea procura, cele de prestigiu erau preferatele clasei conducătoare. Unii conducători chiar au fost îngropaţi cu pene strălucitoare, jad şi aur, oferind indicii asupra vieţii mayaşe.
Trebuie menţionat că aceştia erau foarte interesaţi de astronomie, păstrând înregistrări detaliate ale mişcării stelelor, soarelui, lunii şi a planetelor. Aveau tablete ce preziceau eclipsele, solstiţiile şi multe alte evenimente cereşti. Această observare detaliată se datorează în mare parte faptului că mayaşii considerau Soarele, Luna şi celelalte planete ca fiind zei ce se plimbă între ceruri, între lumea de dincolo şi Pământ. Evenimentele cereşti erau marcate în general de ceremonii la temple; ei au avut şi un calendar foarte detaliat.
De asemenea, mayaşii aveau cunoştinţe şi tehnici medicale deosebite pentru acea vreme. În cultura mayaşă, sănătatea şi medicina reprezentau un amestec complex al spiritului, trupului, religiei, ritualului şi ştiinţei. Medicina era practicată doar de câţiva oameni, numiţi şamani. Aceştia acţionau ca un mediu între lumea fizică şi cea a spiritelor, pentru a vindeca şi a avea control asupra elementelor naturale. Ei aveau şi cunoştinţe medicale, cosând rănile cu păr uman, fixând fracturile, iar în unele cazuri realizând şi proteze dentare din jad.
Fiecare oraş-stat mare avea un rege sau Ahau. Conducătorii maya pretindeau a fi coborâţi direct din Soare, Lună sau celelalte planete, fapt ce le dădea origine divină. Pentru că avea în el sângele zeilor, Ahau făcea legătura între lumea oamenilor, ceruri şi lumea de dincolo şi avea un rol important în cadrul ceremoniilor religioase. De asemenea, acesta era aşteptat să lupte, el fiind liderul într-un război. În momentul în care murea, conducerea trecea la fiul său. Au fost şi excepţii, existând chiar şi câteva regine ale puternicelor oraşe-stat.
În jurul anului 700 D.Hr. civilizaţia mayaşă era într-o perioadă de dezvoltare puternică. Oraşele-stat puternice le conduceau pe cele mai slabe, comerţul era înfloritor, iar realizările culturale precum arta, arhitectura şi astronomia atingeau cel mai înalt punct. Cu toate acestea, în jurul anului 900 D.Hr., puterile clasice mayaşe au intrat în declin şi în scurt timp au fost abandonate.
Nimeni nu ştie cu siguranţă ce s-a întâmplat. Se dă vina pe război, foamete, schimbări climatice, chiar şi pe boli devastatoare. Foarte posibil să fi fost o combinaţie a tuturor.
Chiar dacă civilizaţia mayaşă antică a intrat în declin acum 1000 de ani, acest lucru nu înseamnă că toată populaţia a murit sau a dispărut. Cultura Maya exista şi în 1500, când au ajuns conchistadorii spanioli. Ca şi în cazul celorlalte popoare din America, mayaşii au fost cuceriţi, cultura le-a fost interzisă iar cărţile le-au fost arse. Dar mayaşii s-au dovedit a fi greu de asimilat. Ei s-au luptat, iar unele grupuri etnice şi-au păstrat până în ziua de astăzi tradiţiile ce datează din perioada înfloritoare a civilizaţiei Maya.
