“Cocorii lui Ibycos” este o expresie care s-a născut dintr-o veche poveste legată de poetul antic grec Ibycos, care a trăit în secolul al VI-lea i.Hr. Născut într-o colonie greacă din Peninsula Italică, la Rhegion, într-o familie de nobili, Ibycos ar fi refuzat, spun legendele, să devină “tiran”, adică să dobândească puterea absolută prin mijloace ilegitime, motiv pentru care a părăsit Rhegion, stabilindu-se în Insula Samos, la curtea lui Policrate, devenind aici unul dintre poeţii preferaţi.

Cocori
Cocori

S-au păstrat, din creaţia sa, câteva sute de versuri pe teme mitologice (Războiul troian, Expediţia Argonauţilor), dar şi scrieri lirice despre natură, putere şi iubire, unele citate şi de Platon, în “Dialogurile” sale.

Nu se ştiu alte lucruri despre viaţa poetului grec, dar de moartea sa este legată o legendă din care s-a născut expresia “Cocorii lui Ibycos”. Se spune că acesta a fost ucis de nişte tâlhari, în timpul unei călătorii pe mare, în apropiere de Corint. În ultimele clipe de viaţă, Ibycos a ridicat ochii spre cer şi a zărit un cârd de cocori pe care i-a conjurat să fie martori la odioasa întâmplare şi să-l răzbune.

Cocorii lui Ibycos, Sursa: wikidata.org
Cocorii lui Ibycos, Sursa: wikidata.org

După o vreme, ucigaşii, îndreptându-se spre Teatrul din Corint, sub cerul liber, au văzut un cârd de cocori, iar unul dintre tâlhari ar fi exclamat ironic: “Iată martorii lui Ibycos, au venit să-l răzbune!”. Corintenilor, care auziseră de moartea lui Ibycos, li s-au părut ciudate aceste cuvinte şi au chemat soldaţii. Vinovaţii au fost arestaţi, şi-au mărturisit vina şi au fost condamnaţi la moarte. De atunci, expresia “Cocorii lui Ibycos” a rămas peste timp pentru a face referire la o mărturie neprevăzută care vine în ajutorul justiţiei în ultimul moment.

Cocorii lui Ibycos, sensul şi originea expresiei
Cocorii lui Ibycos, sensul şi originea expresiei

Din punct de vedere simbolic, cocorilor, păsări mari, frumoase, elegante, monogame, cu o “vocalizare” inconfundabilă, li se asociază semnificaţii multiple, uneori contradictorii, în funcţie de spaţiul cultural şi de miturile specifice. În general, cocorii semnifică longevitatea, fidelitatea, regenerarea, prosperitatea.

Pentru orientali (China, Japonia), exprimă concentrarea energiei Yang, căreia îi corespunde principiul maculin, pozitiv, solar. Cocorul este un simbol al fericirii, al primăverii, motiv pentru care tablourile tradiţionale ale orientalilor înfăţişează frecvent această pasăre, “cu penele precum zăpada imaculată”, cum consemnează un text din epoca Tang, perioada de apogeu a vechii civilizaţii chineze.

În mitologia greacă, imaginea cocorilor, în afară de leganda referitoare de “Cocorii lui Ibycos”, se leagă şi de eroul atenian Tezeu, cel care a ucis Minotaurul închis în labirintul de sub palatul regelui Minos, din Cnossos. În acest context, dansul lui Tezeu, la ieşirea din labirint, este asociat dansului cocorilor, însemnând triumf, libertate, dar şi ciclicitatea încercărilor labirintice, iar zborul păsărilor este reprezentarea simbolică a posibilităţii de a se ajunge pe Tărâmul nemuritorilor.

Citește și:  Legea talionului – sensul şi originea expresiei
Cocor
Cocor

Tot la greci, dar şi la romani, cocorul era pasărea lui Apollo, zeu al luminii, al artelor, protector al muzicii şi al poeziei, personificare a Soarelui, cel care se metamorfoza în cocor atunci când vizita tărâmul oamenilor. Dată fiind această asociere, probabil că, în leganda care a generat expresia “Cocorii lui Ibycos”, nu întâmplător poetul grec a văzut înaintea morţii pe cer, tocmai cocori, aceştia fiind martorii lui devotaţi.

În vechile culturi germanice, dar şi în alte spaţii europene, cocorul era simbolul asociat zeului călătoriilor şi al comunicării sau simbol al loialităţii şi al vigilenţei, considerându-se că doarme stând într-un picior pentru că, în celălalt, ţine strâns în gheare o piatră, iar dacă ar adormi ar scăpa piatra şi s-ar trezi.

Cocorul motat
Cocorul motat

În culturile tradiţionale africane, cocorii se bucură de o mare preţuire. Pentru populaţia bambara (din regiunea râului Niger, din vestul Africii), de exemplu, cocorul moţat se află la originea graiului omenesc. În acest sens, în “Dicţionarul de simboluri” al lui Jean Chevalier şi Alain Gheerbrant, se precizează că: “penele, ţipătul şi dansul nupţial al cocorului reunesc cele trei atribute fundamentale ale cuvântului: frumuseţe (este considerat cea mai frumoasă dintre păsări), sunet (este singura pasăre care poate să-şi moduleze vocea când ţipă) şi mişcare (eleganţă). Din această cauză se crede că oamenii au învăţat să vorbească imitând cocorii”.

Pentru africani, mai există un motiv pentru care preţuiesc în mod deosebit această pasăre, acela că, apreciază aceştia, cocorul are conştiinţa frumuseţii şi calităţilor sale, de aceea este considerat şi un simbol al contemplării de sine, iar cunoaşterea de sine, pentru om, după modelul păsării, este o condiţie esenţială a cunoaşterii puterii divine.

Cocor

În China, Africa de Sud şi Uganda, în semn de preţuire, astăzi, cocorii sunt simboluri naţionale. Dincolo de încărcătura simbolică pe care omul i-a atribuit-o acestei păsări de-a lungul timpului, şi adevărurile ştiinţifice despre cocor sunt fascinante. Chiar dacă nu trăiesc 1000 de ani, cum se credea în culturile asiatice, cocorii sunt longevivi (30 – 40 de ani), pot să se înalţe în zbor până la 1500 de metri, folosesc tot felul de sunete pentru a transmite diverse mesaje, au cel puţin 90 de “gesturi” şi poziţii ale corpului, cu rol important în pereche şi în cârdurile în care trăiesc, îşi caută perechea şi îşi exprimă afecţiunea prin dans.

Se pare că nu întâmplător mentalitatea populară, de-a lungul timpului, a făcut din această pasăre simbolul frumuseţii, al nemuririi, al regenerării, al sprijinului neaşteptat, în caz de nevoie, aşa cum au fost şi “Cocorii lui Ibycos”.

Nu uita să distribui dacă ți-a plăcut:
Loading...

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.