Coincidenţe surprinzătoare, aparent inexplicabile, au avut loc de-a lungul timpului, au rămas în memoria colectivă, au devenit celebre. Altele se petrec sub ochii noştri, sunt prezente în viaţa cotidiană, făcându-ne să ne întrebăm, atunci când le conştientizăm, dacă nu există o ordine mai profundă, pe care o ignorăm sau pe care nu o vedem suficient de clar sau la care nu avem acces.
De câte ori nu observăm coincidențe/ sincronicități atât de improbabile, încât par greu de crezut, ca și cum evenimentele, persoanele și informațiile ar fi legate printr-un fir invizibil, care ni se dezvăluie fără să înțelegem pe loc semnificația lor sau poate niciodată.
Ne gândim la cineva și, exact atunci, telefonul sună și auzim vocea acelei persoane. Ajungem într-un loc nou și totuși îl simțim familiar, ne întâlnim întâmplător cu cineva de care aveam nevoie tocmai în acel moment, ne chinuim să luăm o decizie și, brusc, ca și cum o inspirație neașteptată ne-ar lumina, știm ce avem de făcut.
Unele evenimente fericite sau, dimpotrivă, dificile se leagă de anumite date din calendar, dar descoperim acest lucru abia după ani de zile. Uneori simțim bucurie sau disconfort lângă cineva, fără să existe o explicație logică. Şi cu cât devenim mai atenți la coincidențe și sincronicități, cu atât acestea par să survină mai des în viața noastră.
Iată câteva coincidente surprinzătoare, bizare, care au captat imaginaţia şi interesul oamenilor obişnuiţi, iar pe oamenii de ştiinţă – psihologi, filosofi, fizicieni etc. – i-au făcut să caute explicaţii despre natura destinului şi a hazardului în lumea în care trăim:
Coincidenţe surprinzătoare – Mark Twain și cometa Halley
Celebrul scriitor american Mark Twain, autor al cunoscutelor romane “Aventurile lui Tom Sawyer”, “Prinț și cerșetor”, “Aventurile lui Huckleberry Finn”, “Un yankeu la curtea regelui Arthur”, s-a născut în 1835, anul în care cometa Halley a trecut pe lângă Pământ.
In 1909, cu un an înaintea altei apariţii a cometei (care poate poate fi văzută aproximativ la fiecare 75–76 de ani), Mark Twain declara că va muri odată cu următoarea apariție a acesteia, adică în 1910: “Am sosit odată cu Cometa Halley, în 1835. Va apărea din nou anul următor și mă aștept să mă duc cu ea. Ar fi cea mai mare dezamăgire a vieții mele dacă nu mă duc cu cometa lui Halley. Atotputernicul a spus, fără îndoială: «Aici sunt ciudații ăștia doi, fără rost; au sosit împreună, trebuie să plece împreună”. Cometa a revenit în 1910, iar Mark Twain a murit în acel an, la doar o zi după ce cometa a fost cel mai aproape de Pământ.
Coincidențele dintre frații gemeni din Ohio
În Ohio, un stat din nord-estul Statelor Unite, doi frați gemeni au fost separați la naștere și adoptați de familii diferite. Fără să se mai păstreze vreo legătură între cei doi sau între cei care i-au înfiat, ambii au fost numiți “James” de către familiile lor adoptive. Fiecare a devenit polițist, s-a căsătorit cu o femeie pe nume “Linda” și a avut un fiu pe nume “James Allan”. După divorț, ambii s-au recăsătorit cu o femeie pe nume “Betty”. Abia la vârsta de 39 de ani, cei doi s-au întâlnit și au descoperit uimitoarele asemănări din viețile lor.
Coincidenţe surprinzătoare – cărțile care au prezis scufundarea Titanicului
În 1898, autorul Morgan Robertson a publicat o carte intitulată “Futility or the Wreck of the Titan” (Inutilitatea sau Epava Titanului), în care descrie naufragiul unui vas uriaș, Titan, considerat „de nescufundat”, care lovește un aisberg, în Atlanticul de Nord.
Similaritățile cu tragedia reală a Titanicului, care a avut loc 14 ani mai târziu (la data de 15 aprilie 1912), sunt izbitoare, incluzând dimensiunile navei și lipsa suficientelor bărci de salvare. Această coincidență a fost considerată de mulți un exemplu de profeție “literară”.
Coincidenţe surprinzătoare – Violet Jessop, “Miss Unsinkable”
Violet Jessop, cunoscută ca “Miss Unsinkable” (“Domnișoara de nescufundat”), a fost o asistentă medicală și stewardesă de origine irlandeză, care a rămas în istorie datorită experiențelor sale incredibile şi a unor coincidențe surprinzătoare, incredibile, legate de navele de lux ale companiei britanice “White Star Line”, printre care se numără “Titanic”, “Olympic” și “Britannic”, devenind un simbol al supraviețuirii și al rezilienței.
Violet Jessop a fost una dintre puținele persoane care au experimentat tragediile tuturor celor trei nave-surori (Olympic, Titanic și Britannic), toate declarate drept nave de lux și sigure, ale companiei “White Star Line”, fiecare cu o poveste dezastruoasă in realitate.
În istoria navigației, este extrem de rar ca cineva să treacă prin multiple naufragii și accidente maritime și să supraviețuiască de fiecare dată. În cazul Violetei Jessop, coincidențele legate de cele trei nave și abilitatea ei de a scăpa teafără din situații mortale au părut aproape supranaturale.
Accidentul navei Olympic (1911)
În 1911, Violet Jessop lucra la bordul RMS Olympic, sora mai mare a Titanicului, atunci când nava a intrat în coliziune cu un vas militar britanic. Deși daunele au fost serioase, nava Olympic a reușit să ajungă în siguranță în port, iar Violet a scăpat nevătămată. Acesta a fost primul semn că destinul său avea să fie unul remarcabil.
Scufundarea Titanicului (1912)
În 1912, Violet s-a îmbarcat pe celebrul RMS Titanic, considerat la acea vreme „de nescufundat”. Pe 15 aprilie 1912, în timpul fatidicei călătorii inaugurale, când Titanicul a lovit un aisberg în Atlanticul de Nord și s-a scufundat, Violet a supraviețuit naufragiului, reușind să se salveze, după ce a ajutat femei şi copii să urce în bărcile de salvare. Ea a povestit ulterior că, în timp ce era într-una dintre bărci, o mamă disperată i-a pus în brațe copilul său, pe care l-a ținut până la răsăritul soarelui, când au fost salvați de vasul RMS Carpathia.
Scufundarea navei Britannic (1916)
În timpul Primului Război Mondial, Violet a lucrat ca asistentă medicală la bordul navei HMHS Britannic, un alt vas similar cu Titanic și Olympic, convertit pentru transportul trupelor și al răniților. Pe 21 noiembrie 1916, Britannic a lovit o mină în Marea Egee și s-a scufundat rapid. În aceste imprejurări dramatice, Violet a sărit în apă și a fost aproape să fie aspirată de elicea vasului, dar și-a salvat viața ascunzându-se sub apă. La fel ca în cazurile anterioare, ea a supraviețuit și acestui naufragiu.
După aceste experiențe extraordinare, Violet Jessop a continuat să lucreze pe mare până la pensionare, trăind o viață lungă și liniștită până la moartea sa, în 1971.
Preşedinţii americani Lincoln si Kennedy – coincidenţe surprinzătoare
Președinții americani Abraham Lincoln și John F. Kennedy, aleşi preşedinţi ai SUA la interval de o sută de ani (in 1860, respectiv 1960), sunt legaţi, pentru totdeauna, printr-o serie de coincidenţe surprinzătoare, bizare, care au alimentat diverse speculaţii despre natura destinului şi a sincronicităţilor.
Ambii au fost asasinați într-o zi de vineri (Abraham Lincoln, la data de 14 aprilie 1865, iar John F. Kennedy, la 22 noiembrie 1963), în prezenţa soţiilor lor, și ambilor le-au succedat la conducerea SUA preşedinţi cu numele de familie “Johnson” – Andrew Johnson, născut în 1808, și Lyndon B. Johnson, născut în 1908. Ambii aveau numele format din șapte litere, iar asasinii lor (John Wilkes Booth și Lee Harvey Oswald), născuţi şi ei la un interval de exact o sută de ani, aveau amândoi nume formate din 15 litere și au fost uciși înainte de a fi judecați.
Secretara lui Lincoln se numea Kennedy, iar a lui Kennedy, Lincoln. Prima i-a recomandat preşedintelui să nu meargă la teatru în ziua în care acesta a fost asasinat, cea a lui Kennedy i-a recomandat să nu meargă la Dallas în nefasta zi.
Alţi doi preşedinţi americani şi coincidenţe bizare
John Adams, al doilea președinte al Statelor Unite, între 1797 și 1801, şi Thomas Jefferson, al treilea președinte al Statelor Unite, între 1801 și 1809, s-au stins din viaţa la câteva ore distanță, în aceeași zi – la 4 iulie 1826, cea de-a 50-a aniversare a independenței SUA.
Cunoscându-se şi împrietenindu-se rapid cu ocazia Congresului Continental, din 1775, şi lucrând împreună la redactarea Declarației de Independență, cei doi au trecut şi prin momente de distanţare, când relaţia lor s-a deteriorat. Reconcilierea din 1812 a fost insă începutul unei corespondenţe remarcabile, care a durat circa 15 ani.
În 1826, în ziua celebrării Independenţei SUA față de Marea Britanie, Thomas Jefferson a murit la moșia sa din Virginia, Monticello, la vârsta de 83 de ani, iar John Adams, în vârstă de 90 de ani, în Quincy, Massachusetts.
Coincidenţe surprinzătoare – Marele Incendiu din Londra
Marele Incendiu din Londra, din 1666, care a distrus părțile centrale ale oraşului, zeci de mii de case şi biserici, a avut loc la exact 100 de ani după o altă mare nenorocire, epidemia de ciumă din 1563, care a omorât aproximativ o treime din populația orașului. Din cauza coincidenței cu anul 666 (considerat numărul Diavolului), mulți oameni din acea perioadă au văzut incendiul ca pe o formă de pedeapsă divină.
Hernán Cortés și legenda lui Montezuma
Conchistadorul spaniol Hernán Cortés a cucerit Imperiul Aztec în 1519, exact la momentul în care profețiile aztece prevedeau sosirea unui zeu numit Quetzalcoatl, care urma să apară în aceleași locuri în care a debarcat Cortés. Din cauza coincidențelor, Montezuma, conducătorul aztec, a fost convins că Hernan Cortés ar putea fi zeul profețit, ceea ce a ajutat la succesul cuceririi.
Coincidențele dintre Revoluția Franceză și Uranus
Descoperirea planetei Uranus, în 1781 (deşi fusese observată mai demult, dar confundată cu o stea) coincide, în mod surprinzător, cu începutul unei ere de revoluții majore în Europa și în lume, inclusiv Revoluția Franceză (1789). Astronomii și astrologii de la acea vreme au considerat-o ca fiind o planetă a schimbărilor și revoluțiilor, deși acest lucru a fost interpretat post-factum ca o coincidență simbolică.
Coincidenţe surprinzătoare – Anthony Hopkins
Din categoria coincidențelor surprinzătoare face parte şi o întâmplare din viaţa actorului Anthony Hopkins. În 1974, scriitorul german George Feifer călătorește la Viena, unde începuseră filmările la adaptarea cinematografică a cărții sale, “The Girl From Petrovka”, avându-l pe Anthony Hopkins în rolul principal.
Cei doi se întâlnesc, iar Hopkins îi povestește o întâmplare uluitoare – după ce semnase contractul pentru film, a mers la o librărie să cumpere romanul, dorind să-l citească pentru a înțelege mai bine rolul și a-l compara cu scenariul. Neavând succes la librărie, s-a întors dezamăgit la hotel. Însă, în drum, într-un parc de lângă o stație de metrou, a observat o carte abandonată pe o bancă. Spre uimirea lui, era chiar manuscrisul adnotat de Feifer, pe care autorul îl pierduse cu doi ani înainte.
“Dublul” Regelui Umberto I, al Italiei
Regele Umberto I, al Italiei, a fost pus în faţa unei situaţii incredibile, în 1900, când, mergând într-un restaurant, a constatat că proprietarul părea, ca înfăţişare, exact dublul său. Stând de vorbă, cei doi au descoperit că erau născuţi în aceeaşi zi (14 martie 1844), în acelaşi oraş (Torino), soţiile lor aveau acelaşi nume (Margherita), fiecare avea câte un fiu pe nume Vittorio. O altă coincidenţă stranie s-a manifestat ceva mai târziu, dar în acelaşi an şi aceeaşi zi (29 iulie 1900), când proprietarul restaurantului a fost împuşcat accidental, iar regele Umberto I a fost asasinat de un anarhist.
Câteva explicaţii/ teorii despre natura coincidenţelor
Multitudinea de coincidenţe surprinzătoare manifestate de-a lungul timpului, atât de improbabile că par de necrezut, unele devenite celebre, a fost/ a rămas o adevărată provocare pentru oamenii de ştiinţă, experţi în neurostiinte, psihologi, specialişti în fizica cuantică, filosofi, matematicieni, mulţi acceptând că nu există hazard, că toate provin din realităţi mult mai adânci, că pot fi manifestări ale unei ordini mai profunde, pe care o ignorăm. Iată câteva dintre cele mai interesante teorii despre coincidențe și sincronicități:
Sincronicitatea lui Carl Jung
În psihologia analitică, fondată de psihiatrul elveţian Carl Gustav Jung, un concept fundamental este “sincronicitatea”, care constă în “coincidenţa” dintre evenimente aparent întâmplătoare, dar care au o semnificație profundă pentru persoanele implicate. El consideră sincronicitățile ca fiind „coincidențe semnificative”, care apar în momente importante, conectând lumea interioară cu lumea exterioară, a realității.
Jung credea că sincronicitățile sunt manifestări ale inconștientului colectiv, o parte adâncă a minții, care conține tipare și simboluri arhetipale. Acestea ar putea explica de ce oamenii au experiențe aparent întâmplătoare, dar pline de semnificație, ca și cum un model mai mare ar fi în joc.
Teoria haosului și “efectul fluturelui”
Teoria haosului explică felul in care sistemele complexe sunt foarte sensibile la condițiile inițiale, ceea ce poate duce la rezultate neașteptate și aparent întâmplătoare. Efectul fluturelui, derivat din această teorie, sugerează că mici schimbări inițiale pot avea efecte majore, cum ar fi ‘bătăile aripilor unui fluture” care ar putea contribui la formarea unui uragan în altă parte a lumii, de unde şi expresia “Bătaia din aripi a unui fluture în Brazilia poate să declanşeze tornade în Texas”, care deschide cartea jurnalistului american James Gleick, “Teoria haosului” (1988).
În contextul coincidențelor, teoria haosului sugerează că anumite evenimente se întâmplă datorită interacțiunilor complexe ale unor factori aparent nesemnificativi și, deși par coincidențe, ele sunt efectul unei secvențe de cauze foarte complexe și interdependente.
Matematica probabilităților și Legea numerelor mari
Din punct de vedere matematic, coincidențele sunt inevitabile într-o lume cu atât de mulți factori și interacțiuni. Legea numerelor mari sugerează că, atunci când ai un număr suficient de mare de evenimente, apariția unor coincidențe devine aproape inevitabilă.
De exemplu, dacă milioane de oameni visează în fiecare noapte, este probabil ca unii dintre ei să viseze despre un eveniment specific, care să aibă loc în ziua următoare. Deși poate părea o coincidență semnificativă, statisticienii explică acest lucru ca pe o probabilitate normală într-un sistem cu o scară foarte mare de factori.
Legea atracției universale
Conform “legii atracției”, oamenii atrag în viața lor ceea ce gândesc și își doresc cu intensitate. Această idee este popularizată în nenumărate cărți care sugerează că dorințele şi gândurile noastre au puterea de a aduce în realitate anumite coincidențe.
Deși legea atracției nu este fundamentată științific, mulți oameni susțin că experiențele lor coincid cu dorințele lor și văd acest lucru ca pe o sincronicitate sau o „aliniere” a universului la energiile lor interioare.
Teoria percepției selective
Această teorie explică de ce oamenii observă anumite coincidențe și le consideră speciale. Mintea umană tinde să caute tipare și semnificații în evenimentele din jur, iar oamenii își amintesc mai ales acele evenimente care par neobișnuite sau semnificative.
Din această perspectivă, coincidențele nu sunt speciale prin natura lor, ci devin speciale prin faptul că le observăm și le acordăm atenție. Mintea „construiește” importanța coincidențelor, chiar dacă ele nu au o semnificație obiectivă.
Entanglement-ul cuantic (incă în studiu)
Teoria entanglement-ului cuantic (a inseparabilităţii cuantice) sugerează că particulele subatomice pot rămâne conectate între ele la distanțe mari, fenomen numit “entanglement”. Deși acest fenomen apare la nivelul particulelor și nu se stie exact cum ar putea influența evenimentele la scara vieții umane, unii teoreticieni speculează că ar putea exista „conexiuni invizibile” între evenimente aparent nelegate.
Această teorie nu a fost demonstrată în mod concludent la nivelul experiențelor umane, dar sugerează o posibilă interconectare a tuturor lucrurilor la un nivel fundamental.
Teoria câmpului morfic, a lui Rupert Sheldrake
Rupert Sheldrake, biolog și expert în parapsihologie, a propus ideea de „câmp morfic”, pentru a explica in ce fel structurile biologice și informațiile se organizează în moduri similare, fără a fi neapărat conectate prin cauzalitate directă. Potrivit acestei teorii, toate ființele sunt conectate printr-un câmp de informație care poate explica apariția unor coincidențe.
Câmpurile morfice ar acționa ca „memorie” a naturii, ceea ce ar putea explica de ce anumite experiențe și evenimente se repetă de-a lungul timpului, în moduri similare, ca și cum ar fi influențate de un tipar sau câmp de energie comun.
Coincidenţe, conștiința colectivă și influența gândurilor comune
Unele teorii sugerează că există o „conștiință colectivă” care leagă emoțiile si gândurile oamenilor. Adepții acestei idei susțin că, atunci când multi oameni au un anumit tip de gânduri sau emoții, această energie comună poate influența realitatea, generând coincidențe și experiențe comune.
Acest fenomen este studiat de “Institute of Noetic Sciences” (IONS) și de “Global Consciousness Project”, care monitorizează efectele posibile ale conștiinței umane asupra mediului înconjurător, în special în timpul evenimentelor globale importante.
Determinismul filozofic
Conform teoriei determinismului, toate evenimentele sunt rezultatul unei secvențe de cauze anterioare și, prin urmare, coincidențele ar fi doar efecte ale unui lanț de cauzalități care scapă înțelegerii umane. Din acest punct de vedere, universul urmează un plan complex și determinist, iar ceea ce percepem ca “întâmplător“ este, în realitate, parte a unei ordini mai mari.
Filosofi precum Spinoza, Leibniz (filosof şi matematician, unul dintre fondatorii Iluminismului german) considerau că totul are o cauză și că, dacă am înțelege toate aceste cauze, am vedea cum toate lucrurile se leagă între ele într-un mod ordonat și logic, chiar dacă sunt imprevizibile pentru noi.
Aşadar, coincidențele și sincronicitățile sunt fenomene complexe, care pot fi abordate din perspective variate – psihologică, matematică, filozofică, mistică etc. Fie că sunt simple întâmplări sau manifestări ale unei ordini mai profunde, aceste fenomene continuă să ne intrige și să provoace reflecții asupra naturii realității.
Semne şi coincidenţe sunt peste tot în jurul nostru, în viaţa noastră, depinde de fiecare să le descopere şi să le valorifice într-o manieră favorabilă. Poate că, dacă devenim mai atenţi la realitatea în care trăim, dacă învăţăm să sesizăm coincidenţele, să ne ascultăm intuiţiile şi să acceptăm că toate “veghează” drumul nostru în viaţă, vom reuşi să ne armonizăm cu energiile subtile care ne guvernează existența.
“Suntem în mod continuu modelați de forțele coincidenței”, spunea Paul Auster, poet, prozator şi eseist american. Sau, poate, “Coincidența este modul lui Dumnezeu de a rămâne anonim” (Albert Einstein).
